Biopolitica și diletanții ei

De câteva luni, în multe țări se face vârtos biopolitică, în unele profesional și cultivat, în altele mai puțin. Uneori primitiv.

Lupta cu noul coronavirus pare a fi absorbit orice altă preocupare, mai ales sub starea de urgență – în România, de “demență”, cum spunea nu fără justificări un parlamentar al guvernării actuale. Lipsindu-le priceperea, decidenții de la noi vor și acum să țină oamenii în alertă, deși nici “urgența” și nici “alerta” nu au rezolvat mai nimic. Reglementări chibzuite, făcute de concetățeni cu cap, ar fi fost și sunt mult mai eficace.

Înțeleasă ca politică față de viață, corp și natură – biopolitica a sprijinit în istorie decizii care au afectat oameni. Așadar, există rațiuni să reflectăm asupra ei. Mai ales astăzi, când pandemia covid-19 obligă la reconsiderări.

Importanța biopoliticii a fost și este mai mare decât se acceptă. În definitiv, oamenii dispun, fiecare, de un corp ce le susține viața, iar viața lor este pe seama naturii, fiind dependentă de decizii, începând cu cele politice. Și atunci, ce biopolitică se justifică?

Fapt este că, odată cu dezvoltarea biologiei, în ultimele două secole s-a făcut uz și abuz de cunoștințe biologice pentru a se interveni în organizarea socială. Pe acest fundal s-a format biopolitica ca politică a abordării corpului uman și a naturii înconjurătoare.

Primele întrebări ce țin de biopolitica actuală s-au pus cu Nietzsche. Acesta a lansat maxima “a trăi conform vieții”(Dincolo de bine și rău, 1876). El scria că “viața înseamnă a fi crud și nemilos contra a tot ceea ce devine slab și vechi în noi, și nu numai în noi”, dar amintea porunca lui Moise: “să nu ucizi!” (Știința veselă, 1882). În Despre genealogia moralei (1887), Nietzsche lansa tema “valorii” sau “nonvalorii” vieții indivizilor.

Astăzi este clar că lectura din Eugen Dühring (Valoarea vieții, 1865) l-a făcut pe Nietzsche sensibil la aspecte “biologico-fiziologice”. Într-un asemenea context, el a ajuns la teza “viața este un accident” (Sämtliche Werke, Kritische Ausgabe, Band 14, p.82) și a privit ființa umană din punctul de vedere al “accidentalității” ei.

Cu acestea, nu suntem, totuși, la originea biopoliticii ca “selectare” printre vieți omenești, căci alții, precum Platon, și-au asumat-o înainte. Dar în opera lui Nietzsche s-au găsit nu numai oportune corecturi ale privirii “vieții (Leben)”, sugerate de biologie, ci și pretexte pentru a deturna această privire spre politici față de “viața” socotită “fără valoare” a unor oameni. În reflecțiile sale de după prăbușirea fizică și mentală din 1888, Nietzsche a și legat tema “spiritului liber (freie Geist)” de condiția “sănătății (Gesundheit)”. Din acest moment, pentru el a contat descrierea datorată lui Darwin a „vieții”, cu mutațiile întâmplătoare, lupta pentru supraviețuire și selecția naturală.

Înainte, însă, Nietzsche a apucat să profileze o ramificație a biopoliticii care privește oamenii ca ființe creatoare de valori, într-o viață condiționată de “sănătate”.Ulterior,însă, biopolitica a adunat un dosar compromițător. Este vorba mai cu seamă de ceea ce s-a petrecut sub național-socialism. Două fapte sunt răscolitoare.

Primul este acela că Hitler era angajat într-o politică ce avea ca țintă, cum ne spun confidenții săi, înmulțirea populației proprii. Imaginea sa era aceea că poporul, prin „voința sa de viață (Lebenswille)”, formează o „forță veșnic dătătoare de viață” și induce energii pe harta lumii (Paul Danzer, Geburtenkrieg, în Politische Biologie. Schriften fur naturgesetzliche Politik und Wissenschaft, Berlin, 1943). Hitler vorbea de „politică biologică (biologische Politik)”, prin care înțelegea schimbarea formelor de organizare rezultate din istorie ca urmare a unei noi „voințe de viață”, ce se reafirmă în interacțiune cu cucerirea de „spațiu (Raum)”. „Înmulțirea (Vermehrung)” propriei populații și „nimicirea (Vernichtung)” altora au mers la el mână în mână, ca fețe ale „politicii biologice”.

Al doilea fapt este acela că cercetătorii din institutele național-socialismului au lansat formula după care politica acestuia ar fi „biologie aplicată”. Freiherr von Verschuer, care a și condus doctoratul lui Joseph Mengele, a făcut caz de o pretinsă legătură intimă între biologie și politică. S-a ajuns până acolo încât însuși conceptul de societate a cedat în manuale locul „vieții”, iar biografia a fost înlocuită cu „biologia persoanei”, văzută ca „biomasă”. Biopolitica s-a rupt astfel complet de umanism.

Biopolitica își datorează revenirea lui Michel Foucault. După întâlnirea cu Francois Jacob (La logique du vivant, une Histoire de l’Heredite, 1971), acesta a făcut doi pași noi: a analizat sistemele vii ca “algoritmi” și a privit “genealogia” cunoașterii și a cadrului institutional al lumii moderne ca “relație a corpului și a istoriei” (Michel Foucault, La Volonte du savoir, 1976). Codul genetic Michel Foucault îl socotește teren al “biopoliticii” – prin care înțelege ansamblul căutărilor de exercitare a puterii în societate prin folosirea cunoștințelor biologice. “Bioputerea” nu mai constă doar în canalizarea energiilor erotice, cum opinau Wilhelm Reich sau, mai târziu, Herbert Marcuse. Nu mai este vorba de apetit erotic ca motor al comportamentului, ci de “corp și plăcerile lui”, pe care societatea le regizează politic.

Mai mult, în vestita sa conferință Il faut defendre la societe (1976), Michel Foucault spunea că tehnicile de intervenție în codul genetic, ce recurg la diagnosticul preimplantologic și prenatal, nu sunt străine de rasism. El acuza constituirea unui “rasism de stat”. Național-socialismul nu ar fi făcut decât să adauge la “rasismul de stat” declanșarea unui “război rasial”. După părerea lui Michel Foucault, este chiar tendința societății moderne târzii aceea de a se dispensa de reglementarea prin legi motivate juridic a comportamentelor și de a recurge la disciplinarea corpurilor individuale și la controlarea biopolitică a corpului social.

Scena biopoliticii avea să se schimbe, cu totul. Se știe că accesul geneticii la embrionul uman face posibilă intervenția medicală, cu avantajul prevenirii unor boli, dar și cu deschiderea de întrebări tulburătoare. Termenii în care ne vin cunoștințe din această zonă –“fecundarea artificială”, “diagnostic prenatal”, “clonă terapeutică”, “tehnica preimplantării”, dar și replica în termeni ca “dreptul embrionului”, “pericolul <noii selecții>”, “părinți de împrumut”, “omul <optimizat>” – ocupă de două decenii scena dezbaterilor. Mai rămâne nașterea unui copil fructul naturii și al împrejurărilor de care ea dispune, sau este altă operație, a altcuiva?

Deocamdată, continuă confuzia.“Granița conceptuală între prevenirea nașterii unui copil grav bolnav și îmbunătățirea moștenirii genetice printr-o decizie eugenică nu mai este fermă” (Jürgen Habermas, Die Zukunft der menschlichen Natur. Auf dem Weg zu einer liberalen Eugenik?, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2002, p.41-42). Trăim, de fapt, „un amestec exploziv de darwinism și ideologie a schimbului liber”, în care scrupulele morale și civice în materie au dispărut.

Care-i ieșirea? Nu se pot opri cercetările științifice în genetică și microbiologie, în general, nici dezvoltarea tehnologiei aferente. Dar în înțelegerea de sine a societății, argumentează Jürgen Habermas, ar fi cazul să intervină înțelegerea precisă, juridică, a ceea ce înseamnă ființă umană.

Desigur, abia în momentul dezlegării din simbioza cu mama, copilul intră în lumea persoanelor. Dar copilul se bucură de viață umană ca urmare a datoriilor maturilor de a-l proteja, chiar dacă nu este purtător al tuturor drepturilor omului. Copilului îi aplicăm un fel de “socializare anticipatoare (anticipatory socialization)”, încât ne adresăm lui “de dragul lui însuși”. O “etică a speciei (Gattungsethik)”, în care ne asumăm că “nu putem să întreprindem o evaluare normativă înainte de a ne însuși perspectiva a înseși persoanei despre care este vorba” (p.93), este indispensabilă. Nimeni nu are dreptul să dispună de viața cuiva, fie acela și imatur! Morala rațională și drepturile omului, elaborate, desigur, la nivelul geneticii de azi, rămân baza conviețuirii. Dacă se vrea o “ființare umană demnă de om”, așa cum tradiția culturală a consacrat-o!

Între timp, știm că pedosfera este alterată deja de enorma cantitate de fertilizatori artificiali, care ajung în organisme. Atmosfera este afectată de eliminarea de microbi ce favorizau dintotdeauna viața. Biosfera se resimte de pe urma ofensivei a numeroși agenți, care anihilează boli, dar lasă să reapară boli vechi și să apară viruși noi. Cercetări riguroase (John McNeil, Something new under the sun. An environmental history of the twentieth century, 2000) ne spun toate acestea, iar mișcarea ecologistă caută salutar să facă față situației.

După năvalnica pandemie covid-19, biopolitica își adaugă întrebări noi. Problema nu mai este, evident, să înlocuim natura în a crea alți oameni. Problema este de a apăra viața celor care trăiesc. Iar “biopolitica ecologistă” este solicitată din capul locului la o extindere neașteptată, în lupta cu un virus biologic penetrant. Ce pot face oamenii într-o astfel de situație? Care este biopolitica adecvată?

Coronavirusul 19 afectează nu doar un grup de oameni sau altul, nu o națiune sau alta, nu o cultură, nu un regim. Doar în cinci luni, el a ajuns pe orice bucată de pământ locuită de oameni. El îi afectează pe toți – încât toți sunt în aceeași barcă. Curentul format în jurul speranței că “mor doar cei în vârstă și cei afectați de alte boli”, nu dă rezultate, căci, mor, desigur, ca totdeauna, cei vulnerabili, dar nimeni nu este a priori cruțat.

Pandemia actuală afectează nu doar sănătatea oamenilor, ci aproape toate activitățile. Cea mai puternică dezvoltare a industriei și economiei atinsă în istorie a fost curmată. Cea mai mare “complexitate” a societății umane atinsă vreodată a fost redusă brusc la “stați acasă”.

Nu avem la dispoziție vaccinul prevenitor. Tratamentele se discută. Deocamdată, strategia este de a opri transmiterea de la om la om. Lichidarea virusului este încă incipientă. Mecanismele autoimunitare se dovedesc a fi, în multe cazuri, cheie a supraviețuirii.

Ce rezultă din toate aceste caracteristici ale actualei pandemii pentru biopolitică?

Până acum, biopolitica era o disciplină, de fapt, de intervenție în viața oamenilor, chiar în crearea de ființe în laborator, și în reechilibrarea naturii. Odată cu pandemia coronavirusului 19, imperativul este folosirea cunoștințelor de biologie pentru a proteja viața oamenilor care sunt.

Biopolitica ecologistă este și ea “provocată”. Nu numai conservarea naturii, ci și examinarea a ceea ce iese din procesele naturii va trebui să fie orizontul ei, mai ales în era “încălzirii globale”, în care s-a intrat de vreo cincisprezece ani.

Biopolitica actuală – studiul premiselor biologice ale vieții oamenilor și elaborarea acțiunilor în consecință – nu este, totuși, o “biologie politică”, căci ea nu condiționează cercetările de biologie, ci le folosește. Ea nu este nici “politică biologică”, căci pleacă de la o anumită imagine a omului datorată culturii, care se folosește de cunoștințe de biologie, fără să se reducă la biologie. Însăși „bioputerea” se reorientează spre ținerea sub control, cu ajutorul biologiei, a naturii din jur, nu a oamenilor, nu spre dominarea lor. Biopolitica își asumă că fiecare viață este în sine o izbândă și o valoare și că îi revine societății organizate uman să o protejeze.

Aceste delimitări și cultura ce le însoțește își au importanța lor practică. Biopolitica este o știință, la care se recurge inevitabil și merită cultivată – azi cu atât mai mult decât ieri.

Dar cum totdeauna cămașa este mai aproape de trup, să ne referim la știrea săptămânii: la evaluarea țărilor după indicatori de siguranță (vreo 130), în care zilele trecute România (vezi Forbes) a luat locul 30 printre țările din Europa, mult în urma Ungariei, Bulgariei, Serbiei, Greciei, Cehiei, Poloniei, dar și Italiei. Evident că au contat nu doar indicatorii ținând de pandemie, dar au contat și aceștia. Așa cum arată ei pentru mințile lucide, nu puteau decât să coboare siguranța vieții pe meleagurile carpatine!

Este evident că abordarea coronavirusului 19 în România a fost și este greșită, iar evaluarea internațională nu a putut fi păcălită. O țară nu poate fi sigură când autoritățile înlocuiesc combaterea pandemiei cu obsesia „guvernului meu” și a trucării „alegerilor”. Când grija nu este de a opri contaminarea, ci de a dobândi putere ilegitimă, cum semnalează, între timp, pe drept, „Apelul Vigano”. Când erorile au căpătat rang de sistem – de la „președinte” până jos, cum se observă ușor!

Nici un moment decidenții din România nu au stabilit cu acuratețe faptele, cum face oricine apelează onest la o știință. S-a orbecăit la frontieră, cu aducerea fără control sanitar serios a milionului “votanților noștri”, cum spunea un „liberal” de azi. Se orbecăie și acum în țară, cu testări făcute pentru raportare, cum încep să își dea seama și cei cărora li se cer banii, la Bruxelles. Așa stând lucrurile, cifrele contaminării o pot lua, de pe o zi pe alta, în orice direcție.

Apoi, din teama de a nu se observa crima comisă, s-a înlocuit continuu circumscrierea pricepută a cazurilor și a focarelor cu decizii de disciplinare prostească. Nu se înțelege că biopolitica este, înainte de orice, o abordare bio-sanitară, nu ocazie de control din partea unor politruci.

În afară de o mână de medici, supuși până la urmă șefilor administrativi, folosirea de specialiști a rămas în România actuală aproape de zero. Ca nicăieri, nici o instituție din țară nu a emis analize calificate și nici nu a fost implicată.

În continuare abundă statistici nerelevante. Se compară emfatic România cu Spania, Italia, Marea Britanie, mai nou cu Elveția, țări aflate în centrul schimburilor mondiale și atrăgătoare turistic, în loc să se vadă raportul infectărilor și deceselor la milionul de locuitori în comparație cu țări din regiune. Cu toate că și acestea sunt de fapt mai circulate, deci mai expuse pandemiei, decât România!

Și, ca o culminație, jocul iresponsabil cu starea de alertă aduce pagube imense în țară. Se distrug șanse de investiții și domenii întregi, turismul este efectiv paralizat, viața oamenilor nu poate reintra în normal.

România trăiește din nou o istorie nefastă – o țară întreagă ajunge să depindă de ceea ce trece prin capul unor neisprăviți. În alte locuri, victimele sunt mai ales ale poziției țării în schimburile internaționale și ale atracției turistice. În țara noastră, victimele sunt mai ales ale nepriceperii și socotelilor meschine.

În România actuală se face un fel de biopolitică. Doar că este varianta coruptă și, de fapt, primitivă, care nu rezolvă nimic, dar produce mult rău. Din decidenți diletanți, lipsiți de cultură și viziune nici nu are cum să iasă altceva.

<a href=”http://www.andreimarga.eu„>Andrei Marga</a>

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 13
Andrei Marga 588 Articole
Author

30 de Comentarii

  1. Ca în fiece săptămână, domnul Marga cu articol oportun, cultivat, cu deschidere spre lumea largă. Așa da!

  2. Ca de fiecare dată dl Andrei Marga își onorează profesia și rolul conferit de aceasta: să aprinzi lumina ori de câte ori se dorește ca lumea să rămână în întuneric

  3. De mai multi ani se cere Piine fara sare in orice localitate.Nu avem Minister al Sanatatii ?Sau reprezentantilor
    ministeriali le este frica ca nu se vor vinde pastilele scumpe si multe ? Sau au o intelegere(cu cine?) ?
    Sa creasca declinul economiei ? Sa scada populatia ?

  4. Articol care incepe frumos, cu idei savante, dar sfarseste in mocirla politica…pacat…

  5. Păi mocirla este parte a vieții și, decid problemă. Ce vrei Tibi, să fie trecută aub preș? Aici edste răspunderea intelectualului – să spună lucrurilor pe nume. nu ne-am săturat de gogoși? felicitări domnului Marga pentru verticalitate, fie și preocupată să arate ce nu merge.

  6. O abordare interesanta dar,ca o clatita in tigaie a fost aruncata mestesugit in sus si intoarsa pe partea cealalalta „ca la Ploiesti”:))
    Haideti sa punctam doar chestii ,fara sa dezgropam mortii si ale lor citate:
    -In Italia familiile celor decedati de coronavirus (cca 35.000)vor actiona in judecata guvernul pentru „atitudine criminala si nepasare ‘fata de epidemie
    -In Suedia unde de la bun inceput s-a dat liber la autoimunizare,miile de morti intrec inchipuirea si criminalul epidemiolog sef care a spus ca”oamenii rezista”,acum recunoaste ca äu murit neasteptat de multi”cca 4.900 la 10 mil populatie
    -In Elvetia (tara sigura nr 1:)))sunt 32000 de infectati si cca 2000 de morti(considerata tara spitalelor-vax)
    -In Brazilia unde bataiosul presedinte Bolsonaro se lua cu lumea medicala de piept,a ajuns pe locul 2 dupa biata America..
    etc etcetc
    Asta e biopolitica!:))
    Daca guvernul Romaniei nu actiona cu fermitate,acum opozitia scoatea flacari ,asa scot numai gaze ,cum se vede si in articolul de fata!
    Marsavia studiului ala fals nu o mai pun la socoteala ,serveste doar ca hartie igienica pentru onor clientela..
    Mostra de cinism perfect : „Este evident că abordarea coronavirusului 19 în România a fost și este greșită, iar evaluarea internațională nu a putut fi păcălită”
    Bine ca a fost corecta abordarea SUA,UK,Franta,Germania,Rusia ,Elvetia,Irlanda,Spania,Italia,Polonia,Canada ,etc https://www.worldometers.info/coronavirus/#countries
    tari in care pandemia a batut record dupa record..

    • Corector necorectabil, mereu o iei razna apărând ceea ce nu se poate apăra Joianis, Sică mandolină, Turcanu, Helwig – mari intelectuali, nu am ce zice. Dar nu -ți trece prin cap să vezi că acel clasament cu locul 30 pentru România este vina voastră. Dacă aș mai fi șef la pns v-aș da pe toți afară. Un liberal nu minte! Altfel nu e liberal. iar voi sunteți liberali ca lelea Ioană președintele Spaniei!

  7. Esti securist sau doar idiot util?
    Abordarea din Irlanda si Polonia? Le bagi la gramada ca poate prostesti prostimea? Ce dracu va dau aia sa fumati in padurea Baneasa?

  8. Mă corectoare iar nu ai ce corecta. Toate afirmațiile sunt beton, mă! vedem toți că si misie să aperi guvernul iohannis-Orban-Helwig, dar nu ține. Vezi că aritmetică fără pricepere este falsul însuși. cam acolo ești Corector! Înghiți și distribui falsuri. Tot compari cu ce nu este de comparat. România putea fi curată fără voi – tu, Orban, Johannis, și alți – cum zice articolul…. Vai de capul nostru cu Corectori ca tine!

  9. Este o singur[ chestiune Corector de serviciu – tot ce zici este falsul însuși. Eu sper că la cabinetul de unde vi mai sunt și alte capete. Doar nu o decide guvernul cu inși ca tine. Compari mereu – și la televizor – mere cu cepe și zici că ceapa este măr. Nu ține, șmechere. ia fă cum îți zice articolul comparație cu Polonia, Cehia, Bulgaria, Ungaria, Slovacia și îți scade temparatura falsificării. Stăm rău băiete, din cauza dulapului, a mandolinului, a multora ca tine. mai știm și noi statistică. Numai că este jenant să vă tot învățăm ce nu ați învățat șa școală.

  10. Îi mulțumesc domnului profesor pentru faptul că m-a scos din ignoranță. Termenul de biopolitică nu-mi era deloc familiar și a trebuit să mă documentez puțin înainte de a scrie acest comentariu.
    Mi se pare că biopolitica este tot o formă de materialism. Mai elevat și mai subtil și poate, de aceea, mai pervers mi-aș permite să afirm. Este acest virus un rod al biopoliticii? Și dacă este, atunci reprezintă cumva factorul de echilibrare a biopoliticilor aplicate de-a lungul timpului și de aceea a produs atâta panică? Deocamdată constat că nimeni nu are curajul sau pregătirea necesare pentru a oferi răspunsuri palpabile.
    Iar modul de a aborda această realitate biologică, sau socială, sau poate chiar această nouă entitate aș îndrăzni să afirm, s-a dovedit a fi păguboasă. De ce? Pentru că s-a adoptat o atitudine războinică, luptăm ca să eliminăm acest rău care a venit să ne perturbeze binele anterior, îi declarăm război. Fără să-l identificăm cu precizie, fără să fim absolut convinși că binele pentru care luptăm e binele pe care, cu adevărat, ni-l dorim, fără să știm dacă suntem niște buni soldați. A fost și este în continuare un fel de box cu umbra făcut de niște luptători dizgrațioși (mai ales la noi). Sau mai rău, lupta cu virusul s-a transformat în cu totul altceva (la americani).
    A mai fost abordarea Suediei, o abordare constructivă și responsabilă, după părerea mea. Pentru că și-au asumat pierderile, încercând să creeze bine și să repare acolo unde s-a dovedit că există puncte slabe.
    Trebuia să alegem între a fi buni războinici, sau buni constructori. Pentru care dintre cele două ipostaze credeți că am fi fost pregătiți?

  11. @Chris,Toader:nu va autodepasiti in prostie,ajunge cata aveti,nu puteti insela statistica!Pacat ca parintii vostri nu mai pot face altii..

    • Nu ești normal, bade Corector! Ia vezi la șeful tău, Sica mandolină, că ești pe arătură. Tu te compari cu elveția, SUA și ate țări? vai de capul tău! Ar fi bine să fim unde sunt acelea!

  12. Toate partidele din actualul Parlament al Romaniei sunt fatzete ale aceleiasi hidre hidoase care conduce tzara de 30 de ani. Totzi parlamentarii si totzi inaltzii functionari ai statului sunt fie masoni, fie teleghidati de serviciile secrete romanesti… Masonii si serviciile sunt teleghidati la rindul lor de establishment-ul american si UE, care la rindul lor sunt teleghidati de mafia khazara bancara mondiala care detzine puterea pentru ca detzin banii… Pina cind nu vor veni la putere partide cu adevarat libere de orice constringere si influentza a mafiei khazare mondiale nu se va intimpla nimic bun nici in Romania si nici in celelalte tzari. Romanilor le trebuie acum un adevarat partid nationalist si cu dragoste de neam si tzara… Dac-am avea servicii secrete romanesti cu adevarata dragoste de neam si tzara asta s-ar fi intimplat de mult dar serviciile noaste in loc sa slujeasca patria careia i-au jurat credinta, slujesc interese straine… Alo, serviciile, auzitzi tinguirile neamului din care facetzi parte???

  13. Asa cum foarte bine arata Jurgen Habermas:”Teoria argumentării trebuie realizată în forma unei „logici informale”, deoarece o bună înţelegere asupra chestiunilor teoretice şi moral-practice nu poate fi obţinută nici deductiv, nici prin evidenţe empirice”
    Renumitul filozof german mai spunea : „Nesiguranţa despre existenţa pericolului este esenţa terorismului”.
    Acest articol al domnului Marga pacatuieste atat prin argumentarea foarte „joasa”,ilogica,(generalizare pripita) cat si prin luarea in deradere a pericolului existent al pandemiei Covid 19,cu urmaile bine cunoscute in mintile simple”Nu e nici un pericol,e o conspiratie”!In tarile care au trecut la masuri de relaxare,numarul infectatilor a crescut

    Cum spunea celebrul Nietzche”Nu sunt supărat pentru că m-ai mințit. Sunt supărat pentru că de acum nu te mai pot crede”

    • Veză mă Durais că citezi aiureli. Nici nu există și n-au nici umor. Iar cu cititul stai răi – abia începi să poți! Ce spui tu nu scrie nicăieri. Citește articolul, că noi o facem, așa că nu ne duci cu preșul.Așa jos ajune pnl că apelează la Durais sau Coractor? jalnic s-a ajuns!

    • @Ferry:pupincurisitatele sunt omologate!Dar pe voi,in locul Inalt Prea Zaharisitului, v-as da afara,ratatilor!Cum spunea Titu Maiorescu in „Betia de cuvinte”atat,flecareala in media,aka “lipsă de idei” si NEPOATA!

    • Iarăși și iarăși spectacol de doi lei. Un autor stăpân pe cunoștințe și argumente, precum profesorul Andrei Marga, dă o analiză doctă și exigentă a biopoliticii din lume și de la noi, iar trepăduși în misiune îl agață de plachiuri. Jardan și Corector sunt numai noile exemplare. Îi vedem doar și la tv cât se străduie în teme în care nici nu se pricep, dar misia este misie. Trist este că un partid care altădată cultiva minți limpezi și cu idei, acum recurge la asemenea figurine pentru a întreține falsuri. România nu va cîștiga nimic cu ele, căci nimeni nu câștigă din falsuri. Afară, bineînțeles; de plătiții lor.

  14. @Ferry:pupincuristule,citatele sunt omologate!Dar pe voi,in locul Inalt Prea Zaharisitului, v-as da afara,ratatilor!Cum spunea Titu Maiorescu in „Betia de cuvinte”atat,flecareala in media,aka “lipsă de idei” si NEPOATA!

  15. @Ferry:pupincuristule,citatele sunt omologate!Dar pe voi,in locul Inalt Prea Zaharisitului, v-as da afara,ratatilor!Cum spunea Titu Maiorescu in „Betia de cuvinte”,doar flecareala in media,aka “lipsă de idei” si NEPOATA!

    • Domnul Andrei Marga a omis ceva important în articolul său care a mers oriunde în lume, dată fiind noutatea temei – Trecerea la prostocrație. El nu a observat că prostocrații sunt prostocrați, dar prostofilii nu sunt mai breji. Tot din familia prosto fac parte. Vedem bine asta pe Corector sau Jardain, sau cum îl cheamă. Nu au nici o idee, nu pricep statistica decât după ce o măsluiesc, cum face Corectorul, se ascund după citate care sunt ca nuca în perete, ca Jardain. Pesemne că raportează ce mari eroi sunt. Numai că nu au clintit nici o exprimare a domnului Marga, nici cea mai mică. Doar că se învârt în jurul articolelor, fără să le priceapă și să le poată face ceva. Aici domnul Andrei Marga poate sta liniștit, dacă cumva nu era. Nu l-au putut contrazice nici cu o iotă, deși se chinuie.

  16. Domnul professor a pus punctul pe I. Dar ar fi putut sa dezvolte putin subiectul, amintind nu numai de excesul de nitrati pusi la recolte, injectate in carnea pentru consum (rezultat – mai multi bolnavi de rinichi ca niciodata), acceptarea renuntarii la medicamentele „consecrate” romanesti in favoarea aducerii a milioane de noi nume de „medicamente” care fiecare au cinci mii de contraindicatii, si asa mai departe.

  17. @Dionisie:scoate-ti degetul din gura !Statistica OMS e foarte clara,chiar pentru neispraviti ca tine,care au trecut prin scoala ca gasca prin apa…..

  18. @ Argatilor lui Marga:in legatura cu aiuritoarele articole ale idolului lor,merge ca focul o zicere a lui Michel Foucault( in „Cuvintele şi lucrurile (1966)): „Utopiile consoleaza!”
    Tot el mai spunea :”De la faza de om la faza de om adevărat se trece prin faza de om nebun”Probabil argatii lui Marga nu au mai apucat sa treaca de faza intermediara,pentru a fii oameni adevarati!
    Asta explica multe..

    • Mă neisprăviților, nu aveți nici o probă că ce spune profesorul marga nu ar fi în regulă, dar vă perpeliți să abateți atenția. Și neavând nimic de spus, doar vulgarizați o discuție serioasă. Da, ca doctor o spun, în România de azi este greșită abordarea pandemiei, iar greșeala o fac iohannis, orban, helwig și țuerii lor, ca acest corector ce nu știe pe ce lume se află sau jardani cu cultură de wikipedia sau alți năimiți. Nu ar strica puțină cunoaștere și bună credință. Dar unde nu sunt, nici cel de sus nu cere. Într-adevăr, cu prostia nici Dumnezeu nu are cum lupta!

  19. Personal imi pare greu digestibil a vorbi cu calm academic si profunda intelegere despre inevitabilitatea, daca nu chiar necesitatea unor atari proiecte din laboratoarele de biotehnologie, scapate rau pe aratura, cu mult mai diabolice chiar decat cele de trista faima naziste. Mai mult a justifica savant o falsa necesitate (care de fapt mascheaza abil alte scopuri), a o rationaliza fiindca „progresul” nu poate fi impiedicat niciodata, nu-i asa? Desigur asa este, este si prea tarziu, pisica a scapat din proverbialul sac, dar poate ca s-ar mai putea reglementa cate ceva, redirectiona eforturile unor cercetari catre proiecte benefice, utile speciei umane, planetei. Poate mai putem salva cate ceva.
    Ca sa n-o mai lungesc, iata despre ce vorbesc aici.
    Din diversitatea cercetarilor fierbinti la aceasta ora, editarea si/ori augmentarea genelor (a codului genetic) cu scopul de a imbunatati sau elimina anumite trasaturi, predispozitii sau abilitati este unul de top. Si fiindca domnul Marga a mentionat in eseul sau acest aspect — „imbunatatirea” speciei umane — va invit sa reflectati asupra unor teze avansate de un profesor australian de origine romana, Julian Savulescu, cu catedra special creata pentru domnia sa la Oxford. Este ultima gaselnita „geniala” in materie de redresare a destinului umanitatii, aflata pe buza prapastiei.
    https://philosophynow.org/issues/91/Moral_Enhancement
    Dl Savulescu propune nici mai mult nici mai putin decat ca „imbunatatirea morala”/moral enhancement in aceste momente critice pentru civilizatie si planeta, prin mijloace medicale si manipulare genetica, este imperativa. Domnia sa, el insusi un Übermensch, licentiat se pare in medicina, neurologie si filosofie, preda o ramura noua — bioetica.si subiectele sale de interes le puteti gasi aici unde il puteti si vedea conferentiind intr-un clip TED:
    http://www.ox.ac.uk/news-and-events/find-an-expert/professor-julian-savulescu#

  20. @Parintele Damaschin:
    papasha,esti tu doctor,cum spune Jo Nesbo in cartea”Praful de vânturi al doctorului Proctor”(Doctor Proctor’s Fart Powder): ,”..when your mind is just drifting, you have no censorship; you are ready to develop any kind of idea( când mintea ta este în derivă, nu ai nici o cenzură;esti gata să dezvoltați orice fel de idee!!:))
    Proctologule,iti vine manusa..Parintele Pomohaci stie de tine?

  21. Nici nu știi cât ești de mic Jardane, dacă astea sunt replici. Pe maidan, băiete, acolo ți-e locul. Văd că treci prin subiecte ca vodă prin lobodă. Doar, doar se crează diversiunea pentru care sunteți plătiți. Nu ai de fapt nimic de zis, decât vulgarități. Eu sper să fii sănătos tot cu ele în gură.

  22. Andrei Marga
    Ceea ce dvs. considerati a fi „cea mai mare „complexitate” a societatii umane atinsa vreodata”, nu este cumva metastaza hybrisului epocii noastre?
    Vi se pare rational ca statele europene sa devina dependente de castigurile obtinute din turism prin atragerea clientilor din zone suprapopulate ale lumii, veritabile incubatoare de noi virusi, cu probleme de opacitate sanitara, id est Republica Populara Chineza? Este scara riscurilor, relativ la numarul de morti din totalul populatiei, generata de orice pandemie existenta sau viitoare, egala intre populatia acestui stat, autoritar si netransparent, si statele europene?
    Nu vi se pare evident ca drepturile statelor si ale oamenilor sunt limitate de drepturile naturii ce in inglobeaza?

    • Complexitatea este aici un concept despre societate elaborat de cel mai profilat sociolog al perioadei postbelice – Niklas Luhmann. Ceea ce spuneți dvs. Neos, poate fi luat în considerare, desigur. Numai că domnul profesor Marga, el însuși participant la seminariile lui Luhmann și adept al teoriei sale a complexității, discută starea de lucruri cu concepte precise, prin prisma unei teorii. Cei care predăm filosofii, sociologii, teologii etc. de azi le privim sistematic. I-am comunicat domnului profesor întrebarea, care este legitimă,firește, și veți avea răspunsul în curând.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.