Blat la Eurovision

Piesa României „Playing with fire” interpretată de Paula Seling & Ovi Jacobsen a ocupat un excelent loc 3 într-o competiţie cu foarte multe cântece de nivel ridicat. La exit-poll-ul din dimineaţa finalei, România se afla pe locul 9, iar înainte de semifinală, pe locul 19. Piesa învingătoare la Eurovision 2010 este foarte slabă, dar jurizarea din acest an a fost una tipică blaturilor din fotbal. Pentru Germania, ocupanta locului 1 s-au tras toate sforile, iar „cooperativele” geopolitice şi nu numai au stabilit ierarhiile.

Despre cea de a 55-a ediţie a Eurovision, desfăşurată în faţa a 18.000 de spectatori în Telenor Arena din Oslo, se poate spune că, din punctul de vedere al calităţii pieselor aflate în concurs, a fost cea mai puternică din ultimii 15-20 de ani. În acelaşi timp se poate spune că piesa câştigătoare – „Satellite”, interpretată de Lena (Germania) – a fost una dintre cele mai slabe dintre cele 25 calificate în finală şi, totodată, una dintre cele mai slabe, dacă nu chiar cea mai slabă dintre cele 58 de piese (în 1969 au fost patru piese pe locul 1 – n.a.) care au obţinut trofeul. România prin piesa „Playing With Fire”, interpretată de Paula Seling & Ovi Jacobsen, a reuşit egalarea performanţei din 2005, ocupând în finală locul 3. „Bronzul” se datorează în primul rând modului în care Paula & Ovi au cântat, piesa fiind totuşi sub nivelul calităţii interpreţilor. Nu în ultimul rând, într-o competiţie în care factorul geopolitic contează enorm la jurizare şi în care au funcţionat la maxim tot felul de „cooperative”, staff-ul echipei României s-a descurcat foarte bine, reuşind ca România să nu fie izolată, precum ţări ca Irlanda sau Spania, care au avut piese de excepţie, dar s-au clasat pe locuri modeste.

„Alles fur Deutschland”

La Oslo s-a făcut totul ca piesa Germaniei să termine pe primul loc. În preclasamentele şi simulările neoficiale de pe cel mai complex site legat de Eurovision – http://www.escstats.com/ – din perioada 20 martie – 12 aprilie, piesa Germaniei se afla pe locul 10, respectiv 6. Piesele Azerbaidjanului, Danemarcei, Armeniei şi Israelului se aflau pe primele poziţii. Surpriză de proporţii la exitpoll-urile din ultimele zile: Germania pe locul 1. Aceleaşi exitpoll-uri dădeau iniţial piesa României pe locul 19 (în concordanţă cu preclasamentele de pe net), iar în dimineaţa finalei, pe locul 9. Mediatizarea piesei şi imaginea de „ingenuă”creată interpretei Lena (că interpreta germană se mai dezbracă într-un serial de televiziune, nu prea ştie multă lume) au pregătit terenul pentru victoria de sâmbătă noapte. Un mare merit îl are şi producătorul echipei germane, nimeni altul decât Stefan Raab, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de televiziune din Germania, şi el, acum câţiva ani, concurent la Eurovision. Nu în ultimul rând, având în vedere situaţia economică din Europa, desfăşurarea ediţiei din 2011 a Eurovision în Germania reprezintă un avantaj, pentru că aici problemele sunt mai mici decât în celelalte state de pe bătrânul continent. Coincidenţă sau nu, fanii germani se aşteptau la victorie şi la Hamburg câteva mii bune de oameni erau de mult în stradă. În ceea ce priveşte piesa câştigătoare, dacă am face o comparaţie numai cu cea care a adus prima victorie Germaniei în 1982 – „Ein bißchen Frieden”, interpretă Nicole – disproporţia este evidentă. Şi acum, piesa din 1982 este cerută pe posturile FM din Germania şi nu numai şi este pe locul 3 în „Eurovision all time top100”. Este greu de crezut că peste o jumătate de an se va mai auzi ceva de „Satellite”

Vecinătăţile au funcţionat ca la carte

Ca de obicei, ţările vecine şi-au dat între ele punctele cele mai multe. Câteva exemple: Grecia – 12p pentru Cipru şi a primit 12 puncte de la Cipru. Serbia – 12p pentru Bosnia-Herţegovina, tot atâtea a primit „înapoi”. Moldova a dat României 12p, a primit 10; Belgia şi Germania şi-au dat 12p reciproc, la fel ca şi Turcia şi Azebaidjan; Grecia a primit 12p de la Albania şi a dat 10 amicilor de la Tirana; Azerbaidjan a dat 10p Ucrainei, a primit 12 etc

Cine a votat România

România a primit 12 puncte de la Moldova, 10p de la Spania, Suedia, Norvegia şi Portugalia, 8p de la Danemarca, Cipru, Marea Britanie şi Israel, 7p de la Slovenia, Irlanda şi Azerbaidjan, 6p de la Serbia şi Polonia, 5p de la Albania, Islanda, Malta şi Olanda, 4p de la Elveţia şi Grecia, 3p de la Letonia şi Rusia, 2p de la Bosnia şi Herţegovina, Lituania, Ucraina şi Turcia, 1p de la Armenia, Belarus şi Slovacia.

Nu ne-au acordat nici un punct Bulgaria, Belgia, Georgia, Macedonia, Franţa, Estonia, Finlanda, Croaţia şi Germania (Reamintim, în finală au votat şi cele 14 state care au fost eliminate în semifinale, ele fiind cele scrise cu alt corp de literă – n.a.)

Pe cine a votat România

Juriul Românesc şi telespectatorii au acordat următorul punctaj: 12 – Danemarca, 10 – Moldova, 8 – Turcia, 7 – Grecia, 6 – Armenia, 5 – Ucraina, 4 – Belgia, 3 – Germania, 2 – Spania,1 – Albania.

Să nu-i mai înjurăm pe bulgari

Mai multe „voci” din lumea show-bizz, pe faţă prezentatorii TVR!!!, precum şi invitaţii unei alte televiziuni au pornit în noaptea de sâmbătă spre duminică o cruciadă împotriva Bugariei. Motivul, nu ne-au dat nici un punct în finală. De aici mai multe epitete, băşcălie etc. Analizând listingul de votări, se poate observa (din păcate) că noi am dezgropat primii securea războiului. În semifinala II, Bulgaria ne-a dat 4 puncte, dar noi nu le-am dat nici unul. Era deci normal ca în finală, juriul bulgăresc să ne răspundă cu aceiaşi măsură.

Leonard Miron şi Gianina Corondan – o prestaţie ruşinoasă

Începând cu anul 1965 (când televiziunea publică a transmis primul Eurovision – n.a.) şi până mai acum câţiva ani, crainicii din studioul televiziunii române erau pata cenuşie a transmisiilor. Se limitau strict la a traduce – dar nici măcar integral şi corect – ce spuneau amfitrionii de la galalele finale. Erau – de regulă un bărbat şi o femeie – pata cenuşie a transmisiei, arareori, câte o piesă slabă, era mai plicticoasă decât cei doi. Anul acesta s-a sărit în extrema cealaltă. S-au căutat doi crainici care să iasă din tiparele cu care am fost obişnuiţi ani de zile. Numai că Gianina Corondan şi Leonard Miron au stricat pur şi simplu transmisiile de la Oslo. Informaţiile importante pe care le transmiteau telespectatorilor au fost puţine şi de multe ori greşite.

Cei doi au dat dovadă de lipsă clară de documentare, dar nu acesta a fost lucrul cel mai grav, ci modul în care s-au comportat în timpul anunţării punctelor în finală. Pe aproape toţi prezentatorii televiziunilor naţionale care anunţau punctajul îi luau peste picior utilizând un limbaj pe care foarte rar îl folosesc tabloidele. Mahala în toată regula. La toţi le găseau defecte mai mari sau mai mici. Şi nu este exclus ca reprezentanţi ai diferitelor ambasade de la Bucureşti să fi urmărit transmisia TVR, şi, cu siguranţă, „comentariile” celor doi ar putea să apară în diferite rapoarte. În plus, atât pe parcursul semifinalelor, dar mai ales în timpul finalei, Miron şi Corondan au făcut o serie de aprecieri asupra calităţii pieselor, ceea ce le era cu desăvârşire interzis. Este regretabil că după semifinale cei doi nu au fost înlocuiţi.

Clasamentul final al Eurovision 2010