În urmă cu trei ani, guvernanții din SUA, Europa, din așa-zisul Occident colectiv, le cereau cetățenilor să lupte din fotoliu cu pandemia, să fie în ”linia întâi” purtând mască, privind știrile ce contabilizau victimele. Apoi, aceleași societăți s-au luptat din fotoliu cu noul rău suprem – agresiunea rusă. Curcubeul din pandemie a fost înlocuit pe rețelele sociale de stegulețele ucrainene, virusul și antivacciniștii au fost înlocuiți de invadatorii ruși.
Dincolo de aceste manifestări benigne, într-un interval extrem de scurt s-au dezvoltat câteva patologii ce trec încă neobservate. După o pace de trei generații fără precedent în istoria țărilor lor Sute de milioane de cetățeni ai celor mai dezvoltate state, au început să învețe cum să nu le fie frică și să iubească războiul, pentru a-l parafraza pe Stanley Kubrick. Asta pentru că ”narațiunea” oficială spune că nu există alternativă la război, iar apoi pentru că războiul este departe de fotoliile în care întregi ”armate” cu viziune Disney asupra lumii stau confortabil.
Într-o lume care se stropșește și se luptă cu dușmani virtuali la tot pasul, o lume post-democratică a consensului ONGist-tehnocratic, politica ca artă a posibilului pare să nu mai aibă loc. Este mai ușor acum decât la momentul Afganistan sau Irak 2003 ca lumea să fie convinsă că nu este alternativă. There is no alternative – TINA – asta este deviza.
Mai grav, sportul cu spectatori tolăniți în canapea care a devenit războiul din Ucraina a dezvoltat necesitatea morbidă de a urmări moartea semenilor pe front. Războiul din Ucraina este conflictul cu cele mai multe morți înregistrate de camerele de luat vederi. Același lucru pare să se întâmple și cu „războiul cel nou”, cel din Fâșia Gaza. În ambele războaie, imaginile și comentariile de pe rețelele sociale au fost folosite pentru a inventa dușmani, pentru a lupta cu ei și a-i ”ucide”.
Dincolo de aceste evoluții îngrijorătoare și de axarea războiului mai degrabă pe concentrarea sau distragerea atenției populației decât pe frontul de luptă propriu-zis, unul dintre colaboratorii site-ului UnHerd observă încă o patologie a noilor războaie – internaționalizarea conflictelor îndepărtate ca modalitate de a crea o identitate într-o lume a automatismelor, atomizării și disoluției comunităților tradiționale. Sute de milioane de oameni și liderii lor intră într-un proces comod și deseori ipocrit al purificării și legitimării prin identificarea cu victimele percepute ale războaielor de peste mari și țări, ignorând contextul istoric, miza economică, politică, militară.
”După ce Hamas a comis atacurile teroriste din Israel, războiul din Gaza s-a globalizat instantaneu, reverberând în mintea și sufletul oamenilor aflați peste mări și țări, oameni care nu erau nici din Israel, nici din Gaza. Milioane au folosit social media pentru a alege o tabăra, afișând stegulețe în semn de solidaritate și acuzându-și oponenții că sunt fie teroriști, fie opresori care comit un genocid. State și popoare străine s-au ridicat împotriva antisemitismului sau a colonialismului israelian, identificându-se ca ”victime” ale unei lupte maniheiste care nu ține cont de contextul istoric, de nuanțe și de dezbaterea liberă. Au devenit participanți virtuali la conflict, ca și cum viețile și viitorul lor ar depinde de această luptă, dezumanizându-și oponenții așa cum o fac cei mai extremiști membri ai Hamas sau cei mai extremiști evrei sioniști”, scrie cercetătorul Arta Moeini, pentru Unherd.
”Se poate face o paralelă între episodul acesta și reacția la războiul din Ucraina, în care solidaritatea cu de Ucraina sau empatia față de Rusia ca victimă a hegemoniei Vestului au împărțit lumea. Unii ar putea vedea în acest fenomen un simbol al compasiunii – rezultatul unei mai mari conștientizări a suferinței umane, datorată puterii noilor tehnologii. Însă sunt multe exemple de conflicte brutale și de atrocități care nu atrag atenția publicului și a guvernelor străine, rămânând ignorate și strict localizate.
Judecând în termeni istorici, această internaționalizare a unor războaie de departe este foarte neobișnuită, o evoluție mai degrabă patologică. Se întâmplă atunci când elitele conducătoare și populația lumii încep să perceapă un conflict îndepărtat în termeni existențiali și încep să se vadă ca niște protagoniști mesianici. Întrebarea este: de ce?
Pe de o parte, războaiele din Ucraina și din Gaza sunt războaie moderne – datorită magnitudinii distrugerilor, dar și pentru că sunt conflicte naționaliste, o ideologie contemporană care leagă viitorul popoarelor de conceptul de stat. Pe de altă parte, contextul global în care au loc aceste războaie este unul al crizei profunde a sensului si legitimității, exacerbate de orientarea identitară a Stângii și Dreptei politice de după anii 1960, precum și datorită politizării totale a aspectelor vieții.
În lumea globalizată de azi, existența bazată pe identitate, care nu ține cont de granița dintre politică și spațiul intim, a devenit un surogat pentru sensul profund al vieții care provenea odinioară din tradiții și traiul în comunități închegate. Acum, toate identitățile moderne reflectă o tendință a resentimentului și sunt construite în jurul ideii de revoltă a unui simbolic ”noi” împotriva oprimării de către niște privilegiați ”ei”, văzuți invariabil ca fiind cei răi.
În această nota metafizică, a fi asuprit îți asigură superioritatea morală. Puterea este prin definiție rea. Iar oricine poate deveni bun identificându-se cu victimele. În cazul Israelului și al Ucrainei se poate observa cum aceasta lupta tragică pentru coerența identității moderne prin identificare cu cei asupriți se duce pe tărâmul geopoliticii.
Indiferent de contextul istoric al conflictelor globalizate și al animozităților dintre taberele implicate, motivația restului lumii (care nu resimte fizic războiul și violența) pentru a lua partea unuia sau altuia în aceste conflicte de suma nulă este lupta împotriva asupririi și încercarea de a decide care este victima ”virtuoasă” . Cu alte cuvinte, războaiele pentru teritoriu, resurse și supraviețuire sunt transformate în restul lumii în războaie care produc niște victime cu care trebuie să te identifici. Războaiele devin terapeutice și sunt folosite ca o modalitate de formare a identității într-o lume care nu mai are identitate socială.
Pentru populația altor țări, aceste conflicte sunt ocazii pentru purificare. Sunt ocazii de a evada din viața atomizată și automatismele modernității, de a avea sentimentul unității, al purității și comuniunii spirituale – forjate toate în flăcările unor războaie virtuale. Iar totul se face în siguranță și confort, prin intermediul dispozitivelor digitale. Așa cum spunea Ernst Junger, ”acțiunea propriu-zisă nu înseamnă nimic, convingerea este totul”.
Însă aceste războaie nu sunt internalizate în acest fel doar de mase, ele sunt instrumentalizate de elitele din alte țări pentru a-și justifica regimurile politice. Insecuritatea populației pleacă de la nevoia de sens și permanență. Pe de altă parte, clasele conducătoare au o senzație de nesiguranță în plus – nevoia de a-și legitima această putere (chiar și în propriii lor ochi) într-o lume în care autoritatea instituțională est tot mai mult pusă sub semnul întrebării.
Statele moderne se bazează pe regimuri politice, iar toate aceste regimuri, conștient sau nu, se legitimează prin ideologii care spun că sunt eliberatoare și drepte. Chiar dacă ideologii moderne cu pretenții universale precum liberalismul sau islamismul se acuză reciproc de tiranie și nedreptăți, ambele spun că vor o lume mai bună prin eliminarea asupririi.
Mai nou, în cadrul oferit de lupta progresiștilor pentru justiție socială, Ucraina, Israelul sau Palestina sunt deposedate de contextele lor teritoriale și istorice și transformate într-un soi de proiecte ca la școală sau interpuși ideologici de către diverși actori străini. Astfel, Ucraina devine existențială pentru SUA, deși soarta Ucrainei nu va avea niciodată un impact decisiv asupra interesului național american sau asupra interesului colectiv al americanilor. Cauza israeliană este identificată mereu cu ordinea liberală postbelică și cu triumful asupra nazismului: angajamentul nostru pentru această cauză trebuie să rămână sacrosanct și de neclintit. Pentru că sistemul nord-atlantic este o adevărată internațională liberala, Ucraina și Israelul au devenit locurile în care liderii occidentali pot să lupte împotriva dezintegrării ordinii liberale și să se boteze în apele purificatoare ale războaielor îndepărtate.
În același fel, pentru Republica Islamică Iran care susține Hezbollah (după cum Frații Musulmani susțin Hamas), Palestina a însemnat ani de zile ceea ce acum Ucraina înseamnă pentru elitele atlantiste din Vest: întruchiparea unei cauze care va transforma lumea și simbolul unei ideologii virtuoase, bazată pe eliminarea suferinței, imperialismului și exploatării. În ambele cazuri, interpușii ideologici au devenit scena unei Judecăți de Apoi bazată pe neprihănire și păcat, pe puritate și tară. Fiecare clasă politică își exprimă sprijinul și solidaritatea – pentru Ucraina, Israel, Ucraina sau Rusia – ca un test al purității morale.
Factorii civici și politici care motivează internaționalizarea unor războaie locale explică un fenomen straniu intuit de George Orwell – ”transferul de naționalism”. ”Naționalismul transferat, la fel ca și țapii ispășitori, este o modalitate de a obține mântuirea fără a-ți modifica comportamentul”. Îți permite să fii ”mai naționalist decât ai fi pentru țara ta de baștină” și sa câștigi capital moral și prestigiu social făcând asta.
Ucraina este exemplul perfect: să ne gândim la consensul dintre clasa politică, mediul universitar, presă și clasa managerială, care se identifică cu toții cu cei asupriți (nu sunt rușii) și la cum acest consens a galvanizat sprijinul Vestului pentru Ucraina. Însă acest exercițiu generează un naționalism care nu este întotdeauna perfect și care se poate transforma repede într-unul toxic și coroziv.
Spre exemplu, conflictul Israel-Gaza arat că regimul și baza sa de sprijin din mediul civic se pot trezi în tabere opuse. Sciziunea evidentă dintre susținerea demonstrată de administrația Biden pentru Israelul lovit de un atac terorist și o buna parte din electoratul democrat care condamna ”genocidul palestinienilor” arată limpede că nu există un acord asupra ”victimei neprihănite” în acest caz. Internaționalizarea războaielor străine poate deveni astfel o sursă de instabilitate politică și de turbulențe interne.
Mai mult, concentrarea excesivă a puterii politice și a publicului asupra acestor războaie poate duce la mai mult decât o implicare virtuală, ajungând la intervenții fizice în conflicte îndepărtate care pot duce la războaie regionale și chiar mondiale, fără a mai vorbi de pericolele pentru interesele naționale și prioritățile de securitate ale puterilor intervenționiste. Până la urmă, ideologia și fanatismul nu se împacă cu diplomația.
Într-unul dintre ultimele sale comentarii făcute înainte de a muri, în septembrie anul acesta, Christopher Coker, teoretician a relațiilor internaționale, spunea: ”dimensiunea existențială a războiului este la fel de importantă ca și cea politică, pentru că războiul implică creșterea puterii materiale și spirituale a celor care duc acel război”. Ar trebui să adăugăm că războiul mai presupune și dorința de putere a celor care nu sunt implicați efectiv în lupta, dar care trăiesc prin aceste războaie”.
totul este extrem de vizibil aparut ca parte a uni plan ce scoate rusia de peste tot si care blocheaza china in pacific .
Propaganda, coronarul acestor doua razboaie ! Nu mai stii care-i realitatea(nici nu trebuie !),cine are dreptate, care-i adevarul….totul este prafos, spacial creat cetos. Propaganda este atroce. Deh …asa se intampla cand presa, mass-media, tot, se afla in mana unui grup dubios, cu interese dubioase…
e internaționalizarea MIZERIEI,
asta inseamna „open society”.
ne-a spart o judecatoare de pe la Timisoara
cu blogu ei, cu fb:
-nu cucoana,
mata’ esti IN PUBLIC in sala aia de judecata,
in sedinte „publice si solemne”
(2 ani pe ceas nimeni nu a vazut ca ALEA au lipsit!)
Ce prostii vorbești măi copypaste! Ce război de departe? Virusul ăla era lângă noi. Rușii ocupă Marea Neagră, aia din care avem și noi niște amărâte de resurse. Arabii sunt împrăștiați în toată lumea. Ei se tem să nu aibe soarta evreilor din al doilea război mondial, noi să nu o avem pe cea a Israelului în 7 octombrie. Asta e realitate nu ideologie, nu filozofie. Fă muncă de jurnalist, du-te în teren, nu mai sta în fotoliu.
Se evita sa se recunoasca razboiul bisericilor. De ce va este frica, nu scapati !
Capitalismul in forma actuala e in scaun cu rotile iar dolarul are cancer. De aia am avut farsa plandemie covid pentru a evita prabusirea elitei conducatoare khazare. Politicienii de carton prefera razboiul pentru ca economia mondiala se afunda in depresie si inflatie.
Călin Marchievici Dar ne zici cine doreste conflicte? Dictatorii cat si popii de orice religie.
s Da nene,Rusia trebuie scoasa de peste tot pana nu-si invata lectia.Sa nu mai acapareze prin teroare sau santaj teritorii.Sa iasa din mentalitatea de Ev.Mediu,lumea este primitoare si cu ei sau chinezii,dar niciodata nu vor fi acceptati si ei si chinezii cu mentalitatea de a distruge,de a fura ,de a ameninta .
Nu știu cum se face că la toate întâmplările oribile din ultimii ani și nu numai, începând cu acel 9/11, războiul din Ucraina, acum cel din Fâșia ce-a mai rămas din Palestina peste tot e vrei, nu vrei vorba despre ei :
În acel 9/11 nici unul dintre ei n-a binevoit să treacă prin turnurile gemene de parcă știau ce-o să se întâmple, deși acolo aveau birouri și alte bisnisuri o mulțime dintre ei, dar în acea zi nimeni n-a călcat pe acolo.
Din lunga listă a morților , peste 3000, există parcă unul singur care probabil n-a apucat să fie înștiințat.
În Ucraina cel care deține capul de afiș și în acest regretabil spectacol este fostul actoraș și cântăreț la pian , cu un alt organ, iar în actualul război început în cel mai straniu mod, cu niște tipi în șlapi ce ridiculizează pur și simplu cel mai sofisticat sistem mondial de apărare, permițând un adevărat măcel soldat cu vreo mie și ceva de morți, dar nici un soldat, că ăștia erau în acea zi trimiși în partea opusă fâșiei de unde a început atacul, dar în schimb fusese adus în loc un festival al tinerilor LGBTiști, speriați de moarte de ceea ce avea să li se întâmple, singurul mulțumit că a scăpat astfel de manifestanții ce-i cereau nu numai demisia, ci și capul, fiind Bibi devenit acum războinicul care are deja la activ de vreo 10 ori mai multe victime în Gaza, dovadă că nu se mai ia după biblicul Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, ci dinte pentru întreaga dantură !
Au ei un dar de a fi acolo unde-i vorba de vieți omenești cum s-a întâmplat și pe la noi când ne-am trezit cu ei pe cap veniți pe tancurile sovietice cu Comunismul pe care vroiau să ni-l impună prin jefuri, crime și teroare .
Vezi :
https://ortodoxia.ro/post/criminalii-din-umbra-cine-au-fost-sefii-tortionarilor-comunisti
O zicere care va fi mereu valabilă atâta timp cât există capitalismul: „Capitalismul poartă în sine războiul precum norii ploaia„ a avertizat Jean Jaures, liderul socialiștilor francezi care nu a vrut să votgeze creditele de război (I RM). Și ce să vezi, a doua zi a fost asasinat! Probabil că vreunul o să ia în zeflemea zicerea respectivă numai că istoria corect înțeleasă chiar asta demonstrează. Desigur, de multe ori acest adevăr poate fi învelit în multe foi de ceapă tocamai ca unii să nu priceapă. Comentariul redat de dl Călin cam asta reflectă.
Frumos scris, frumos expus, Autore !
Dar, dupa ce Matale ai scris, ENORM ca Intentie si Documentare, MONSTRUOS ca Lungime, dupa ce Noi, The Gugustiucks am citit, ramanem si Matale, si Noi, the Gugustiucks cu Ceva NeLAMURIT, da’ ESENTIAL de CLARIFICAT in „Doua VORBE si ATAT”.
CEVAuu’ Asta este format din DOUA … 🙂 VORBE:
CINE agita Lumea ?
DE CE ?
Daca vom intelege ASTA, se cheama ca am facut cel putin Juma’ de Drum intru SCAPAREA Lumii de o Soarta TRISTA
(vis a vis de Istoria CRUNTA a Omenirii, carevasazica DEGEABA Milioane de Vieti UMANE au fost sacrificate pe Altarul VIOLENTEI Tampite), adica la EXTINCTIE Globala.
Altfel, Abordarea Chestiunilor ESENTIALE prin Incalceli ‘Telectualiste, like Matale sau Profesorul Marga, bune de asamblat in OriCARE Ansamblu Explicativ, oriCUM inaccesibil MASEI de Gugustiucks OBISNUITI …
DACA Matale raspuindeai DIRECT si SINCER la „CeleDOUAVorbeSiAtat” puse cu Curaj si Lipsa de Obsecviozitae, dreeeept in CAPuu’ Expunerii,
SCRIEREA lu’ Matale capata Eleganta Expunerii unei Formulari Matematice Tip GAUSS,
si
APOI, lasai sa curga ACEST Text la Valea SAPATA mental de „IPOTEZELE” de mai sus,
Devenea, DINCOLO de Eleganta mentionata, o Mini OPERA … 🙂
Succesuri Alt’DAT !
asta ce vrea sa insemne???
…pentru că războiul implică creșterea puterii materiale și spirituale a celor care duc acel război”… in cazul in care „spirituale” a capatat usurinta termenilor „democratie vestica” si „drepturile omului” da,posibil sa poata fi pus in acest context.
misto tehnica deposedarii cuvintelor de vibratia lor… e ca si cind ai spune acelasi lucru cu cel care te certi, in sensul armonizarii, folosind cuvinte „uzate”, fiecare intelegind exact opusul, ceea ce inseamna mentinerea starii de conflict. tacerea e de aur… limbajul uman a devennit penibil, fara continut.
De la tv am inteles altceva! Se propaga acelasi probleme urate la adresa armatei si politiei care apara cat de cat lacasurile bsericesti, ei fiind singirii care afla despre pericole inaintea tuturor, sau cel putin asta se lasa sa se inteleaga, popii sunt deranjanti pentru ca, e posibil sa nu mai poata face marsavii. Stiti proverbul „motanul f.t. si el tipa”, asa si cu popii. Sa nu intram in jocul popilor, sunt experti in manipularea vorbelor si cuvintelor in interes personal si de grup.
” Ce frumos le spui tu Bibicule”! @ s , aca @ esop , aka , @boul samaritean ,aka@ …. etc. ” Meri ba de te culca ” !Si @ s vezi ca-ti pleaca globrtottreul iar prin lume. Acum ce mai ” joaca” ?Ca banii romanilor ii ” joaca” cum vrea muschii lui.Asta-i ” peroada” fasta ce o spuneai despre presul tau ?Iar despre ” internationalizarea conflictelor ” ar trebui cautati papusarii care trag sforile. Occidentul si Amerlocia nu vor putea contracara China , iar daca se aliaza cu Rusia , Iran , India , etc vom vedea polul de putere unde se deplaseaza. Oricum imperiul american este deja un colos cu picioarele de lut. La un brinci mai serios se pravale ca atitea alte imperii. Exemplific doar faza cu balonul chinezesc ” dirijat” de natura deasupra USA. Va amintiti cum vituperau amerlocii ? Daca un balon i-a speriat ce sa mai vorbim de ceva serios ?Bita amerloca devine pe zi ce trece ASCHIE!
Yoi Istenem , s-au spariet comentacii dupa postarea de la 10 nov.la 8:21 ? Sau in padure la Baneasa nu mai sunt argumente ? Hai ghioceilor, ce faceti ? Sunteti platiti pentru comentarii ” acide” marca …. servicii, sau s-a terminat ” acidul ” Ț Chim complex abia asteapa niste comenzi. Nu de ala hialuronic ci acid nitric…. care arde si osul. cumparati ? Saracul Bastroe … ii e dor de @ esop , @ parere , @ boul samaritean si de toate euglenele din ” padure ” !!!