București: orașul copilăriei primului mare arhitect român, Alexandru Orăscu

articol scris de Andreea Mâniceanu, muzeograf, Sectia Antropologie Urbana-Muzeul Municipiului Bucuresti

Alexandru Orăscu s-a născut în Bucureștii începutului de secol XIX. Casa părintească în care a văzut lumina zilei, în vara anului 1817, a fost una dintre cele mai frumoase locuințe bucureștene ale vremii, atât datorită construcției, cât și așezării. Situată la poalele dealului mănăstirii Mihai-Vodă, dar și în apropierea multor biserici și schituri vechi de sute de ani, ce completau perfect peisajul pitoresc al căsuțelor de paiantă acoperite cu stuf sau șindrilă, locuința familiei Orăscu, elegantă și somptuoasă, a fost locul unde viitorul mare arhitect a cunoscut încă din copilărie rafinamentul și bunul gust.

Sub îndrumarea blândei sale mame, doamna Elena Orăscu, a luat lecții de pian, iar cu ajutorul dascălului mahalalei a învățat să scrie și să citească. Din cauza războiului ruso-turc și a epidemiei de ciumă, nu a putut fi însă înscris la școală, familia mutându-se timp de 3 ani lângă Valea Călugărească, unde datorită profesorului de retorică, Simion Marcovici, bun prieten de familie, învață la un nivel avansat limba franceză.

Odată cu reîntoarcerea la București, a fost înscris la Colegiul „Sf. Sava”. Amintirile tânărului Alexandru sunt legate de funcționarea Colegiului în aripa nordică a hanului Șerban Vodă, apoi reluarea activității școlare în clădirea mănăstirii. Pe atunci, în dosul liceului cotea Dâmbovița, udând grădina din spate a Institutului Buchholtzer, „unde era un vad de unde luau sagacii apă și unde elevii se scăldau vara”.

În 1832, în cel de al doilea an de colegiu, îl întâlnește pe pictorul Carol Wallenstein, cel care îi va influența întregul destin, căci remarcându-i aptitudiniile l-a îndrumat cu seriozitate pe calea studiului. După absolvirea colegiului și a cursurilor speciale de matematici aplicate, pe care le-a urmat în paralel, Alexandru Orăscu va studia arhitectura în străinătate, la Berlin. Pregătirea de la „Sf. Sava” a fost însă fără doar și poate indispensabilă carierei de succes ulterioare.

Bucureștii au păstrat însă, indiferent de trecerea timpului, amintirea începutului de drum. Orașul era pe atunci, în vremea tinereții lui Alexandru Orăscu, lipsit de mari proiecte urbaniste, iar în ceea ce privește arhitectura „boierii mai în vârstă erau încă tributari vechiului model de construcție, în schimb ce tinerii tânjeau după arhitectura măreață, dar înzorzonată, a Vienei sau Parisului; ocupanții ruși voind însă ca prin construcții în stil neoclasic să confere Bucureștilor aerul unui sobru oraș rusesc”. Între 1837 și 1841 s-au deschis numeroase ulițe, s-au pavat și nivelat străzile centrale și s-au aliniat clădiri acolo unde s-a putut face acest lucru. Însă toate aceste lucrări, cu toate că erau bine realizate, nu au schimbat foarte mult înfățișarea orașului, Bucureștii arătând mai degrabă ca un sat imens decât ca un oraș propriu-zis.

Peste ani, la revenirea în țară, în 1848, Alexandru Orăscu va aduce o viziune arhitecturală nouă, deprinsă în urma cunoașterii marilor orașe europene, contribuind, în calitate de profesor al primelor forme de școală pentru arhitecți, la modernizarea și evoluția arhitectonică a Bucureștilor.

Anii de studiu printre străini, departe de cei dragi, și-au primit din plin răsplata. Când Alexandru Orăscu a prezentat primele schițe ale Palatului Universității, a surprins atât de mult prin frumusețea concepției, încât a primit consimțământul începerii imediate a lucrărilor.

Era însă doar începutul. Cu timpul, Orăscu a dăruit Bucureștilor edificii de prestigiu european, care au adus orașului „un stil oficial cu nuanțe de neorenaștere”.

Bibliografie

Cezara Mucenic, „Arhitecți și case în Bucureștii secolului al XIX-lea: Alexandru Orăscu și Anton Onderka”, în „București. Materiale de Istorie și Muzeografie”, Volumul XV, Muzeul Municipiului București, 2001;

Constantin Bacalbașa, „Bucureștii de altădată: 1871-1884”, Volumul I, Editura Ziarului „Universul”, București, 1935;

Emanuel Bădescu, „De toate din vechiul București”, Editura Vremea, București, 2013.

Sursa foto

Foto Alexandru Orăscu tinerețe: https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/astazi-despre-alexandru-orascu—arhitectul-care-a-elaborat-in-anul-1893-proiectul-de-sistematizare-a-bucurestilor—universitatea-din-bucuresti-hotelul-carol-din-constanta-biserica-domnita-balasa-si-mitropolia-din-iasi

Foto Alexandru Orăscu la vârsta bătrâneții: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Or%C4%83scu

Fotografii București secolul al XIX-lea: Colecția Tipărituri și Imprimate, arhiva MMB 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.