Prin tradiţie, intrarea într-un an nou trezeşte fireşti speranţe de mai bine. Ca niciodată ca până azi, aceste speranţe sunt cu mult mai mari dat fiind contextul în care românii păşesc în 2015, un an care ar putea fi hotărâtor pentru destinele fiecăruia dintre noi şi ale tuturor împreună. Mă refer în primul rând la imensul val de bucurii şi de încredere pe care l-au creat rezultatele alegerilor prezidenţiale, marcate nu doar de succesul lui Klaus Iohannis, cât mai ales de participarea excepţională a tineretului, ceea ce induce ideea că acesta este conştient de prezenţa şi răspunderile sale în viaţa politică şi socială a ţării.
Prin tradiţie, intrarea într-un an nou prilejuieşte bilanţuri şi analize, dar, din această perspectivă, fără a minimaliza importanţa unor asemenea lucruri, se cuvine să privim spre viitor, iar 2015 trebuie să fie un an al trezirii adevărate, al conştientizării clasei politice că a sunat ora reformării sale adevărate, întrucât nu putem vorbi la nesfârşit de reformă fără ca ea să nu-i privească direct pe cei ce, de decenii, tot afirmă că o fac, dar, din păcate, numai în declaraţii.
Prin tradiţie, intrarea într-un nou an oferă ocazia prezentării unor angajamente pline de vorbe poleite privind viitorul, dar, de data aceasta, 2015 trebuie să fie un moment al adevărului, unul în care România trebuie să-şi regândească din temelii viaţa sa internă, context în care noul preşedinte al ţării, Klaus Iohannis, trebuie să fie primul care, luând act de uriaşul capital de încredere ce s-a investit în el, să aplice cu rigoare nemţească angajamentul său, reafirmat chiar şi, acum, de Anul Nou: „Lăsăm de-o parte ce ne desparte şi păstrăm ce ne uneşte!” Asta pentru că trebuie terminat adată şi odată cu mocirla asta politică determinată de dezbinare, bălăcăreală, egoism şi indiferenţă, atât de prezentă îndeosebi în ultimul deceniu.
Prin tradiţie, intrarea într-un an nou îndeamnă la o scrutare atentă a drumului şi locului României în lume, o lume care, astăzi, este mai complexă ca oricând după al doilea război mondial, cu o criză profundă la nivelul UE, cu un conflict militar latent ucraineano-rus la frontierele sale, cu un Stat Islamic ale cărui activităţi au implicaţii mult mai profunde decât locale, cu aşteptări în ce priveşte deschiderea de noi orizonturi politico-economice, care să se articuleze vocaţiei sale euro-atlantice, fie că invocăm UE, fie NATO. Cu alte cuvinte, cârmuitorii noştri trebuie să vizeze o Românie puternică la ea acasă, dar cu personalitate pe continent şi în lume.
Am auzit citată adesea celebra afirmaţie rostită de preşedintele John F. Kennedy : „Nu te întreba ce face America pentru tine, ci ce faci tu pentru ea!”. Cuvinte frumoase, pline de adevăr, care au şi făcut carieră. De aici pornind, cred că toţi românii – lideri sau oameni simpli- se pot gândi firesc ce fac pentru ţară, aşa cum cred că e valabilă şi reciproca: ce face România pentru ei?
Fie ca 2015 să aducă cititorilor noştri bucurii, noroc şi sănătate, iar ţării- împlinirile mult aşteptate!
La mulţi ani!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.