Sâmbătă noapte, începând cu ora 22.00, Opera Naţională din Bucureşti şi-a reaprins luminile pentru un public a cărui medie de vârstă era, în mod sigur, sub 30 de ani. După „Promenada Operei”, care a reuşit doi ani la rând să ocupe întreaga espalanadă a instituţiei, cu mii de tineri, programul „Shorts Up Musicology” a adus în sala Operei alt public decât cel obişnuit al spectacolelor de teatru liric.
O inspirată combinare a proiecţiei de scurtmetraje cu muzica clasică live, interpretată de muzicienii Filarmonicii „George Enescu”, de corul de copii al Liceului „Dinu Lipatti”, de Gojira sau cu intervenţia trupei de tangou argentinian „Tango Brujo”, a atras peste o mie de spectatori.
Proiecţia a fost deschisă de filmul „Advertising Space”, realizat de Florin Piersic Jr., o peliculă cu umor absurd, pe muzica lui Boccherini. Au urmat scurtmetraje de la începuturile cinematografului şi filme din ultimii ani, unele cu distincţii la festivaluri de gen.
Printre primele filme de ficţiune, „Le Voyage dans la lune” („Călătorie pe lună”), realizat de Georges Méliès în 1902, la numai şase ani de la proiecţia fraţilor Lumière în Salonul indian de la Grand Cafée, este o producţie amuzantă şi înduioşătoare în acelaşi timp. Scenariul, realizat de regizor după „O călătorie de la pământ la lună” de Jules Verne şi „Omul din lună” de H.G. Wells, este filmat ca o asamblare de cadre fixe, teatrale, în cadrul cărora trucajele şi ritmul dau dimensiunea estetică şi conferă statut istoric acestei poveşti din copilăria cinematografului, înainte ca Griffith şi Eisenstein să inventeze un adevărat limbaj al celei de-a şaptea arte.
Tonul general al serii a fost unul liric, în consonanţă cu locul desfăşurării proiecţiei. Pe primul loc, din acest punct de vedere, s-ar putea situa „L’homme sans tête” al regizorului Juan Solanas, producţie a anului 2003, poveste metaforică cu multiple sensuri, în care tristeţea, melancolia sunt dublate de un fantastic la limita absurdului, conferind scurtmetrajului un caracter suprarealist. Aproximativ în acelaşi registru se înscrie „Sniffer”, producţia norvegianului Bobbie Peers, care a adus primul Palme d’Or ţării sale. O istorie despre lumină şi soare, despre o lume fără gravitaţie, în care oricine poate zbura, până în clipa în care hotărăşte să iasă din joc.
Şi pentru că am amintit zborul, o producţie românească, semnată de montorul şi inginerul de sunet Constantin Dăscălescu şi de actorul Victor Dragoş, poartă chiar acest titlu: „Fly”. Este prima experienţă regizorală a celor doi, de pe vremea când erau încă studenţi. Decizia a fost inspirată, pelicula fiind puţin cunoscută. A fost proiectată până acum de numai de trei ori.
Cu un impact puternic, datorat combinaţiei de realism şi expresionism, „Un riff para Lazaro”, realizat de elveţianul Rémy Borgeaud în 2007, beneficiază de muzica pasională a lui Loïc Boujol, care susţine povestea tânărului trompetist cubanez ce se pregăteşte pentru o audiţie ce i-ar putea schimba statutul. Premiat la Festivalul latino-american de la Oaxaca şi la cel de scurtmetraj de la Montecatini, filmul reţine atenţia prin descrierea realistă a Cubei.
Ritmuri mai puţin obişnuite în Sala Operei au izbucnit odată cu proiecţia regizorilor Luke Morris şi Toby MacDonald, „Heavy Metal Drummer”, o poveste a pasiunii pentru muzica rock în lumea arabă, având în centru un adolescent care cântă la nunţi, dar visează să interpreteze thrash metal. De remarcat interpretarea lui Yassine Jari.
Provenind din Germania („Appassionata”, semnată Mirko Echghi-Ghamsari), Australia (“Signs”, r. Patrick Hughes), Marea Britanie (“Je t’aime John Wayne”, r. Toby MacDonald sau “Piano”, r. Aidan Gibson, Aidan Gibson), SUA („Fingers”, r. Danny Mooney) sau Polonia (“Melodramat”, r. Filip Marczewski), filmele proiectate sâmbătă noapte au avut un dublu rezultat. Au oferit publicului bucureştean o secvenţă a scurtmetrajelor de ficţiune, iar prin legătura lor cu muzica, fie live, fie cea de excepţională calitate a coloanelor sonore, au reuşit un spectacol în care muzica cultă şi limbajele diverse ale muzicii tinerilor, unite cu imaginea cinematografică, au fluidizat graniţa dintre arte şi dintre diferitele categorii de public.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.