Cațavencii: Banca ING fură banii clientului

ING nu se mulțumește să spele bani. Mai nou s-a hotărît să-i și fure. Direct de la clienți, scrie Doru Bușcu în Cațavencii.ro

Cetățeanul I.B., om de rînd, cu domiciliul în București, nu-și poate recupera banii de la ING România. Banca refuză să-i înapoieze banii depuși cu cîțiva ani în urmă, la ghișeu. Pe atunci, I.B. urma să plece în SUA. A cumpărat dolari pentru plăți și cumpărături, dar n-a mai plecat. Așa că i-a depus la bancă. Acum, că ar dori să plece iar, vrea să scoată banii, dar banca nu-i dă. Pur și simplu. Motivul: casieriile au fost desființate. „E o decizie de management“, i s-a spus. Așa că dacă I.B. își vrea dolarii, o să primească lei la cursul abuziv al băncii. Asta după ce plătește emiterea unui card în lei. Dacă nu, la revedere, banii rămîn la ING.

Golănia asta sfidătoare iradiază din valorile penale pe care banca le hrănește la nivel global. Așa cum arată US Financial Crimes Enforcement Network și apoi procurorii din mai multe state europene, ING a spălat miliarde de euro. Banii au provenit din conturile mafiei ruse, ucrainene, armenești, georgiene, moldovenești și belaruse. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, au fost banii oligarhilor ruși, ai apropiaților lui Putin și ai clientelei Kremlinului. În fine, ING a spălat bani pentru cartelurile din Mexic și Columbia. Sumele au trecut ani la rînd prin sucursalele băncii din Polonia și din țările baltice. Directorii și acționarii băncii au plesnit de bunăstare de pe urma acestor infracțiuni la scară mondială. Olanda a prosperat. Dar, în final, ING a fost demascată și pusă sub acuzare. Asta se întîmpla în 2018.

Ei bine, în loc să fie băgat la pușcărie managementul care a comis fapta împreună cu organele de control care au lucrat în complicitate, în loc să fie destructurat mecanismul infracțional și să fie pus în operă statul de drept, ING a făcut o înțelegere cu procurorii. A plătit 776 de milioane de euro și gata, procesul penal s-a oprit.

Să spunem că aceste fapte s-au petrecut în Olanda, țară care s-a opus vehement intrării României în Schengen și ridicării MCV, pe motiv că la noi nu e respectat statul de drept.

Dar găleata cu valori olandeze e încăpătoare. ING crede și în favorizarea statelor care exportă terorism. Printr-o rețea de sucursale din Belgia, Franța, Curaçao și România, banca-mamă a acoperit tranzacții de miliarde cu Iran și Cuba, încălcînd astfel sancțiunile impuse de SUA statelor periculoase. Situația s-a rezolvat, ca de obicei, tot cu amendă: 619 milioane de dolari și ING a putut zburda iar, neatinsă, prin lumea infracțiunilor.

În România, ING a adoptat și valori locale, cum ar fi stima pentru securiști. Între 1997 și 2012, banca l-a avut în management și chiar în poziția de șef atotputernic pe Mișu Negrițoiu, despre care multe voci din fosta Securitate spun că a fost ofițer acoperit DIE. De altfel, adopția securiștilor e o boală generalizată a sistemului bancar românesc, ei putînd fi găsiți din abundență atît în fostele bănci locale (BCR, BRD, Unicredit), cît și în cele străine (ING, Raiffeisen).

Nu în ultimul rînd, ING prețuiește atacul speculativ asupra leului românesc. Banca a fost de mai multe ori implicată în comiterea acestui tip de agresiune, cel mai cunoscut episod fiind cel orchestrat de economistul ING Florin Vasile Cîțu, în 2008.

Să nu-l uităm din acest joc agresiv și profitabil pe ocrotitorul băncilor securiste și străine, Mugur Isărescu, el însuși colaborator al Securității, cu numele de cod Manole. Trei decenii în cap, Manole a permis băncilor să țină dobînzile la cote obscene, să nu finanțeze economia și nici populația decît în condiții înrobitoare, să se mulțumească să împrumute statul, să scufunde în datorii cu franci elvețieni o întreagă generație și să-și exporte profitul prin ultracunoscuta schemă de împrumut la banca-mamă. De aici, din acest sentiment al impunității garantat de BNR, își trag seva obrăznicia fățișă și comportamentul penal al băncii ING cu clienții de rînd.

Ce poate face I.B. ca să-și recupereze banii? Nimic. Dacă dă în judecată banca pentru furt, pentru încălcarea dreptului de proprietate și pentru alte cîteva forme de abuz, va trebui să se confrunte cu avocați scumpi, pe care banca și-i permite. Ar urma cîțiva ani de proces, în care cheltuielile ar depăși cu mult banii depuși la ghișeul ING, iar sorții de izbîndă ar fi zero.

Suma e mică, dar principiul și nedreptatea sînt mari. I.B. nu se poate măsura cu obișnuința ING de a cîștiga din ilegalități. Tot ce-i rămîne de făcut e să accepte înfrîngerea și umilința. Și să povestească. Iar data viitoare să ocolească ING.