Cate Blanchett trece proba focului în teatru

Actriţa australiană, reputată ca una dintre cele mai bune artiste din lume, precum Meryl Streep, s-a oprit la Paris să joace într-o piesă a lui Botho Strauss în „Théâtre de la Ville”.

Star al cinema-ului, actriţa Cate Blanchett este, înainte de orice, un om al scenei. Ea conduce o trupă în Australia. Luna aceasta joacă pentru prima dată la Paris, în limba engleză, în piesa „Grand et petit” de Botho Strauss, între 29 martie şi 8 aprilie.

Blanchett este câştigătoare a numeroase premii, printre care două Globuri de Aur (Screen Actors Guild), două premii BAFTA, un Academy Award, precum şi un premiu pentru interpretare feminină (Volpi Cup) în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia. Între 1998 şi 2010, Blanchett a fost nominalizată de cinci ori pentru Academy Award.

A intrat în atenţia lumii cinematografice internaţionale odată cu filmul „Elizabeth”, realizat în 1998, regizat de Shekhar Kapur, în care a interpretat rolul reginei Elizabeth I a Angliei. A continuat seria de succese cinematografice prin interpretarea reginei Galadriel din trilogia lui Peter Jackson „Stăpânul Inelelor”, a colonelui doctor Irina Spalko din filmul „Indiana Jones şi Regatul craniului de cristal” şi a personajului Katharine Hepburn din filmul lui Martin Scorsese „Aviatorul” (The Aviator), rol pentru care a primit un Premiu Oscar pentru cel mai bun rol secundar.

Galadriel din Stăpânul Inelelor

Actriţă excepţională, star atipic, de o frumuseţe singulară, Cate Blanchett face un şpagat între superproducţiile hollywoodiene (Galadriel din serialul „Stăpânul Inelelor”) şi proiectele artistice. A dezertat de la Hollywood-ul care o venera pentru a se întoarce în patria sa, Australia, alături de soţul său, Andrew Upton. A plecat din film şi s-a reîntors în teatru.

În 1980, la Teatrul „Odéon”, prezentarea piesei „Grand et petit” a lui Botho Strauss, în regia lui Peter Stein, cu Edith Clever în rolul Lotte, a fost un eveniment de neuitat. Doi ani mai târziu, la TNP – Villeurbanne, Claude Régy a creat un spectacol bulversant cu Bulle Ogier.

Cu această eroină misterioasă debutează Cate Blanchett la Teatrul din Paris. Spectacolul a fost creat în toamna trecută la Sydney, în regia lui Benedict Andrews, în locul lui Luc Bondy, care, fiind bolnav, n-a putut merge în Australia.

Cate Blanchett mărturiseşte că teatrul are un rol fondator în viaţa ei şi că nu-şi imaginează că ar putea să nu mai joace pe scenă. Cu studii de arte vizuale şi de economie, actriţa a regizat la început câteva spectacole cu o trupă de teatru. La film s-a gândit abia la începutul anilor ’90, când a urmat cursurile Institutului de Artă Dramatică.

Cate Blanchett şi Chris Ryan în Grand et petit, pe scena pariziană

În şcoală a studiat mult Electra. „Cred că dacă te apropii în profunzime de partiturile antichităţii greceşti eşti înarmat pentru meserie”, afirma ea. A jucat în piese clasice, „Pescăruşul” şi „Unchiul Vania”, de Cehov, „Hedda Gabler”, de Ibsen, ca şi în piese contemporane. Are o slăbiciune pentru „Oleana”, de David Mamet, unde stau faţă în faţă un profesor şi eleva sa care îl acuză de hărţuire. „Îmi place teatrul care are legătură cu realitatea. Ultima dată am fost Blanche Dubois în «Un tramvai numit dorinţă» de Tennessee Williams, pus în scenă de Liv Ullmann. Am jucat, de asemenea, sub direcţia lui Benedict Andrews, care îl încarna pe Richard al II-lea de Shakespeare, şi asta a fost o şansă extraordinară. În teatru, a avea un rol shakespearean e un privilegiu. Ştiu multe femei care au jucat în «Regele Lear»”.

Scrisă de Botho Strauss pentru „Schaubüchne” din Berlin, piesa „Grand et petit” exista cu mult înainte de căderea Zidului Berlinului. Traducătorul englez Martin Crimp a folosit un limbaj concis, precis şi foarte ritmat. „L-am întâlnit pe Botho Strauss la Sydney şi am lucrat împreună. Marile opere au puterea de a rezista dincolo de timp”.

Eroina pe care o întruchipează, Lotte, este o eroină universală. După cum mărturiseşte actriţa, „o femie rănită care se reîntâlneşte cu lumea copilăriei”.

În rolul lui Blanche Dubois din Un tramvai numit dorinţă

Regizorul Andrew Benedict este imaginativ, original, unul dintre cei mai cunoscuţi în Australia. Dar este, în acelaşi timp, sensibil, inteligent, viu, un mare actor. Datorită lui, Cate Blanchett s-a întâlnit cu sine însăşi la Paris. Spectacolul este o coproducţie a „Sydney Theatre Company” şi alte instituţii europene. Parisul este o etapă esenţială. „Cu Lotte am sentimentul că plec într-o călătorie. Nu ştiu unde merg şi mă las pradă incertitudinii. Lotte este când o sfântă, când un nebun şi un profet, dar şi un clovn”. Cate Blanchett trece proba focului.

La Sydney, Cate Blanchett conduce împreună cu soţul său, scriitorul şi scenaristul Andrew Upton, „Sydney Theatre Company”, una dintre cele mai importante instituţii teatrale din Australia. Patru săli, 20 de producţii pe an. „Am o nevoie vitală de acest foaier al teatrului, de o casă a teatrului, ca şi de propria mea casă, pentru că îmi doresc foarte mult să fiu cât mai aproape de cei trei copii ai mei, cât mai mult posibil. Un teatru este o echipă şi totul formează un echipaj. Soţul meu nu se ocupă numai de producţia spectacolelor, dar organizează lecturi, descoperă autori noi, formează tineri artişti, încercând să atragă un public cât mai numeros”. Cate Blanchett subliniază toate acestea pentru că teatrul i-a oferit posibilitatea de a „fi în priză cu realitatea”. Teatrul lor este deschis tuturor alternativelor, lucrând atât cu asociaţii, cât şi cu instituţii şcolare. Nu îşi doresc o artă pur estetică. Îi interesează teatrul cu care îşi impart pe scenă bucuriile şi tristeţile alături de spectatori. „Teatrul te trezeşte”, spune ea.

Cate Blanchett, o femeie de stil

Imperială, în rolul Elizabeth I

La Roma, ea a asistat la un eveniment „Louis Vuitton”, unde a atras audienţa ca un magnet. În compania lui Catherine Deneuve a asistat la deschiderea unei noi Case „Louis Vuitton”, un mega boutique de lux deschis într-o sală de cinematograf istorică ce fusese închisă de mai mulţi ani, cu scopul de a salva meşteşugurile din arta cinematografului. „Mă gândesc la vârsta de aur a cinematografului, la Fellini şi la cinematograful său teatral, enigmatic şi suprarealist, la Visconti sau la Bertolucci. Am avut fericirea de a turna în Cinecitta din Roma, prima dată în «Talentatul domn Ripley». Este un studio încărcat de istorie, înconjurat de arbori seculari care se văd de peste tot, la fel ca în «Julieta şi spiritele». Îmi aduc aminte de platourile de filmare foarte sonore, în care toată lumea vorbea fără să se oprească, total diferite faţă de cele din America, unde liniştea e totală. Am fost întotdeauna încântată de costumierii italieni, de peruchieri, de designerii care-şi uneau toate forţele într-un extraordinar dialog artistic. A turna într-un film la Roma este o experienţă incredibilă şi face parte din frumuseţea acestei profesii”.

Întruchipând eleganţa

Întrebată de jurnalistul Richard Gianorio cum a reuşit să împace statutul de artist intransigent cu cel al starului de cinema, aceasta a răspuns: „Continui să fiu atrasă de scenariile atipice, de a mă aventura pe pământuri necunoscute. De aceea m-am şi instalat la Sydney. Consider cuvântul star ca o ironie. Când am debutat în teatru, mă gândeam ca mulţi alţii că nobleţea profesiei noastre se cucereşte pe scenă şi că cinematograful nu este decât o asamblare de imagini bine captate. Este fals, pentru că actorii sunt adesea supuşi presiunilor şi munca lor exclude orice confort. A turna un film este o experienţă intimă. Actorii de limbă engleză au reputaţia de a lucra foarte mult. Îmi place ideea de risc şi regizorii care te provoacă”.

O actriţă frumoasă şi sexy

Unul dintre marile momente ale carierei sale a fost acela al întâlnirii cu Martin Scorsese în „Aviator”. „Apoi am fost surescitată de ideea ca o trupă australiană să joace o piesă a unui dramaturg german, în limba engleză, în faţa unui public francez. Această piesă a lui Botho Strauss nu a mai fost jucată din anii ’80. O încarnez pe Lotte, o femeie deschisă şi optimistă, chiar şi atunci când este părăsită de toţi şi lumea întreagă o respinge. Este un rol de vis pentru mine care caut invariabil în personajele mele eşecul şi accidentul. O femeie îşi caută locul în oraş şi în viaţă. Pe măsură ce trece timpul, oraşele şi modul în care le privim se schimbă, dar singurătatea rămâne”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.