Către predemocrație?

La începutul lunii martie, președinții social-democraților și liberalilor din România au anunțat comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, devansarea alegerilor prezidențiale și perspectiva candidaților comuni ai celor două partide rivale.

Încotro duc asemenea decizii?

Știm prea bine că într-o societate pot fi instituții formal democratice, dar acțiunile decidenților să fie diferite. Din nefericire, situații de acest fel au fost multe în istoria europeană din anii treizeci încoace. Oricum, propoziția de mai sus este confirmată de ceea ce se petrece în țară.

Se invocă, desigur, participarea scăzută la vot, care, evident, nu este firească într-o democrație. Nu este normal însă nici felul cum decidenții își exercită mandatele: ei își extind cu de la sine putere rolul și angajează țara în acțiuni pentru care nimeni nu i-a mandatat, iar, în final, fug de răspundere. Regăsim acest fel de a proceda în afaceri precum Roșia Montană, Vaccinuri în Pandemie și în multe alte situații, mai ales că apucătura secretizării care ia amploare. Mulți exercită funcțiile ca feude, încât abuzurile continuă. Ele costă enorm și transformă democrația în decor.

Se știe că administrația actuală a României, începând cu președintele, stau pe votul unei în jur de o treime din electorat. S-a și conturat astfel o problemă juridică, deloc ușoară: slaba legitimare a decidenților (detaliat în A.Marga, Statul actual, 2021). Formal, deciziile se justifică fiind ale unor inși care au pus mâna pe funcții, dar multe decizii ale acestora sunt, riguros juridic privind lucrurile, discutabile. Deși la noi, din păcate, nu se discută, de la justificare la legitimare rămâne totdeauna un drum de parcurs.

Într-o asemenea situație, însă, cum oricine resimte, toate problemele se complică. Ajung la decizii inși nepregătiți, care iau decizii diletante, consecințele sunt nefaste, aceștia aruncă apoi vina pe alții, populația nu are cum mai să aibă încredere în instituții, iar rezolvările se amână. Se intră astfel într-un cerc vicios: guvernându-se mereu cu realizări minore, absenteismul crește, legitimarea nu interesează, abuzul se extinde, iar cetățenii nu-și mai simt propriul stat ca pe unul al lor. Mulți iau calea emigrării.
Lacuna vine însă nu doar din participarea redusă la vot, cum se crede. Dintotdeauna informarea publicului și calitatea alegerilor au fost esențiale pentru democrație. Și dacă s-ar vota în proporție mare, în lipsa informării cetățenilor asupra alternativelor și a dezbaterii chestiunilor de interes obștesc, legitimarea ar suferi. De altfel, cum s-a observat adesea, a doua zi după anunțarea rezultatului scrutinului, mulți alegători se arată mirați de grozăviile care au ieșit la numărătoare și le vine greu să mai creadă în cineva. Din nefericire, a doua presupoziție a legitimării, anume, informarea cetățenilor și dezbaterea publică, nici nu a intrat în atenția decidenților de azi. Ei cultivă o democrație, da fapt, mută.

Așa cum arată azi lucrurile, legitimarea slăbită, cercul vicios și democrația mută vor rămâne și după 2024. Ele sunt prefigurate în acest moment de faptul că, la stabilirea de candidați, nimeni nu întreabă ce program are unul sau altul și dacă respectivul este în stare să și-l scrie singur pe pagini verificabile. Se fac liste de candidați, dar cunoașterea realităților și priceperea reprezentării nu contează. Ca efect, dezamăgiți, mulți cetățeni cu foarte bună pregătire nici nu vor să candideze.

Dintr-o asemenea situație rezultă urmări în cascadă. Candidează în alegeri și se aleg în roluri publice palavragii amabili la alegeri, dar fără valoare profesională și civică. Listele sunt pline de aceștia, încât, dându-și seama de fenomen, cetățenii sunt reticenți să participe la viața publică. Nederanjați, decidenții devin și mai superficiali, iar măsurile lor mai fără noimă. Incapabili de rezolvări, mulți se dedică umplerii buzunarelor proprii – acum bătălia pe față fiind parvenirea în liste pentru Bruxelles, pentru a scăpa de precaritatea remunerării și de răspunderile din țară.

Ca rezultat al tuturor acestora, în societate ies amânări, nu și soluții, iar crizele devin endemice. Așa cum sunt pregătite până azi, cu alegerile din 2024, cetățeanului i se cere, de fapt, nu atât să dezbată și să ia decizia mai bună pentru viața sa, ci să-și asume în tăcere că viața sa este în funcție de fatalități – azi mersul istoriei și conflictul din Răsărit. Pe scurt, din alegeri de mântuială ies desconsiderări față de cetățeni și, în cele din urmă, rezultate de mântuială.
Orice situație este însă rezultatul multor factori. Dar, la un moment dat, cum se spune, „ar trebui ruptă pisica”. În opinia mea, ceea ce este hotărâtor în viața individului, dar și în viața socială, pleacă de la cap. Cum funcționează capul, așa devine realitatea.

În orice discuție pe chestiuni de viață trăită, la noi intervin, însă, din păcate, două piedici. Evidențierea acestora servește democrația, încât merită subliniate.

Pe de o parte, nu se scapă de inșii de serviciu, trimiși din diferite popote ca să falsifice, să facă diversiuni și să împiedice necesarele schimbări. După discuțiile aprinse din ultimele două decenii, s-a ajuns ca, mai nou, și șefii aparatului noii Securități să demaște falsificări, după ce le-au patronat. Responsabilii desfigurării justiției din aceste decenii recunosc, în sfârșit, ilegalitățile comise, dar aruncă vina pe alții, pe care tocmai ei i-au ținut în brațe.

Pe de altă parte, nu există răbdarea de a urmări descrierea suficientă a situației pentru a configura soluția. Destui concetățeni spun că sunt săturați de analize și întreabă unde sunt soluțiile. Aș răspunde că, dacă cineva vrea sincer soluții, le poate găsi direct în cultura română.

Am în vedere, de pildă, ceea ce, după analiză, a spus Nicolae Iorga – că, până și în vocabularul vieții publice de la noi, au prea puțină folosire „curajul”, „cavalerismul”, „noblețea”, „sinceritatea”. Mă gândesc la Liviu Rebreanu, care sesiza că în țară sunt „mulți valeți care conduc”, la Tudor Arghezi, care întreba neastâmpărat „unde sunt caracterele?”, la Nicolae Mărgineanu, care îi răspundea că ele sunt la oamenii încă firești. Constantin Rădulescu-Motru voia „a face din cultură instrument pentru consolidarea statului”, Virgil Bărbat vorbea de „nevoia înnoirii permanente cu oamenii veniți de jos” și a părăsirii „oportunismului bizantin” de către aleși, în vreme ce Constantin Brâncuși vitupera „diștepții care produc camelotă”, ieșiți din păguboasele aranjamente de culise.

Soluțiile sunt explicite și la autori de azi. Doar că și autorii din trecut și cei de azi ar trebui citiți, discutați și aplicați. O mai mare reactivitate, în sens bun, la constatări, explicații, propuneri, proiecte ar fi extrem de benefică.
Am în minte, desigur, și reperele gândirii universale, care stau pe o experiență prin forța lucrurilor mai bogată (amănunte în A. Marga, Soarta democrației, 2022). Mă gândesc la temeinicele analize ale unor democrați care și-au asumat înțelegerea până la capăt a democrației – în primul rând, la Raymond Boudon, cu apărarea „bunului simț (le sens commun)” drept corectiv la relativismele timpului, la Norberto Bobbio, cu pledoaria pentru respectarea strictă a drepturilor omului, la Pierre Mannent și Sergio Romano, cu insistența lor asupra recuplării democrației cu suveranitatea și statul național.

Mă gândesc, însă, și la abordări cuprinzătoare, care reactualizează sensul adânc al democrației. Prima este a lui John Rawls (Theory of Justice, 1971), care a legat justiția de „situația de bază” a egalității oamenilor în democrație și de distribuirea egală a șanselor de manifestare. A doua abordare este a lui Jürgen Habermas (Theorie des kommunikativen Handelns, 1981), care a reinserat democrația în cultura civică și a reconstruit-o pe baza comunicării ce-și asumă egalitatea șanselor la argumentare în viața publică.

Din ambele au rezultat nenumărate soluții pentru democrații de azi. Aș menționa doar una: simetria libertăților și responsabilității, a datoriilor și obligațiilor într-un stat democratic.
Unii vor și la noi stat „puternic”, crezând că prin disciplinare se rezolvă problemele. Aceștia nu înțeleg că stat puternic este statul cu democrație, la propriu, scutită de malformări. Alții își imaginează că partidul propriu ar fi unicul salvator al națiunii. Ei nu înțeleg că, în democrație, partidul nu se substituie statului. Destui așteaptă minuni în viața comunității stând cu brațele încrucișate. Altă eroare, sub alt chip!

În condițiile pe care le-am descris cu diverse prilejuri și valorificând fondul cultural amintit, sunt de părere că doar o viguroasă mișcare cetățenească poate reintroduce idei și energii noi în organismul democrației și în viața statului, de care depinde, totuși, viața fiecărui cetățean. „România cetățenilor” a fost una dintre inițiativele în consecință. Pot fi luate, firește, multe alte inițiative similare, căci cu ceea ce fac cetățenii începe soluția. Chestiunea practică este ca ei să se exprime și să-și promoveze interesele.

Numai că o asemenea soluție, deloc birocratică, cere energii pentru informare și pentru dezbatere. Există răbdarea informării proprii și a celuilalt? Este răbdare de a dezbate pentru a croi și a face convingătoare soluția? Azi se acceptă prea puțin că o construcție durează și trebuie urmărită cu consecvență.
Între timp, în România acestor zile, două maladii s-au maturizat însă până la explozie și au dus la decizia din martie a președinților social-democrat și liberal. Aceștia s-au arătat înclinați spre alegeri oricum, doar să fie cât mai repede.
Comasarea alegerilor diferite tematic a câștigat apoi adepți, cu deviza dăunătoare pentru o democrație la propriu: „să nu fie multe chemări la urne”. O deviză ce devalorizează principial nu doar participarea la vot, ci și informarea și dezbaterea prealabilă a situațiilor de către cetățeni!

Un democrat englez a creat un curent observând alunecarea democrației în „postdemocrație”. „Conceptul desemnează o comunitate în care are loc ceva de genul alegerilor, ca și înainte. Alegerile, care pot să ducă la situația în care unele guverne sunt constrânse să plece, în care, în orice caz, team-uri concurente de experți în relații publice controlează excesiv dezbaterile publice în campaniile electorale, încât acestea devin un spectacol, în care se discută doar anumite probleme, alese în prealabil de experți. Majoritatea cetățenilor joacă în această situație un rol pasiv, în tăcere, chiar apatic, reacționând doar la semnalele ce li se transmit. În umbra acestei înscenări politice, politică se face efectiv în spatele ușilor închise și ea reprezintă, înainte de orice, interese economice” (Colin Crouch, Postdemocratie, 2008). În vreme ce instituțiile democratice rămân, formal, intacte, „postdemocrația” închide democrația într-o formă care mărește distanța dintre principii și realitate și o retrimite la începuturi.

Cu comasarea de alegeri tematic diferite și cu mutarea datelor lor, pentru a servi carierele ridicole în rezultate ale unor inși și grupuri, și cu celelalte măsuri, în România ne-am întoarce, sub anumite aspecte, la începuturi. Poate chiar dincolo de începuturi, la un fel de „predemocrație”!

Desigur, sunt în continuare alegeri, ceea ce, istoricește, este un fapt pozitiv, cu implicații benefice. Dar ce fel de alegeri? Iată câteva fapte care ar trebui să dea de gândit.

O țară cu o democrație care se respectă nu organizează toate alegerile în același an. Ar fi fost cazul să se învețe și de către decidenții de la noi din experiența americană a formării Congresului prin alegeri în ani diferiți. Intuiția părinților fondatori ai SUA, că trebuie lăsat electoratului să-și exprime votul prin care controlează la intervale dese corpul legiuitor, se dovedește corectă.
Alegerile sunt viciate azi de la început de stigmatizări propagandistice. Se spune că acestea vin acum de la Bruxelles. În orice caz, vocabulele „extremism” și „antieuropenism” sunt inflaționare în aceste săptămâni. Ele sunt întreținute cu aplomb prostesc nu doar de propagande de partid, ci deja de aparatul de stat.
Că unii cetățeni vor o altă politică decât cea care se duce în fapt, este dreptul lor inalienabil. Dar ei nu sunt „extremiști” din acest motiv. Extremism este atunci când cineva vrea schimbarea reglementărilor legale nu în interes public, ci pentru propriul partid sau grup.

Ca să fie cât mai limpede, declarația lui Hitler la tribunalul din Berlin (1930) este prototipică: „Constituția prescrie numai terenul luptei, dar nu și scopul. Noi pătrundem în organizările legale și vom face în acest fel din partidul nostru factorul hotărâtor. Din momentul în care posedăm drepturi potrivit constituției, vom turna statul în forma pe care noi o considerăm corectă” (Der Aufstieg der NSDAP in Augenzeugenberichten, 1974, p. 332). Asemenea declarație ține de extremism, căci nimeni și nimic nu dă dreptul cuiva la schimbarea legislației din motive străine de funcționarea în interes public a statului.

Desigur că, în diferite țări europene, sunt azi categorii (agricultori, micii producători, intelectuali lucizi și responsabili, etc.) și partide care se pronunță pentru schimbarea politicii bruxelleze. Aceasta nu le rezolvă problemele, este eronată în multe privințe și vulnerabilizează Uniunea Europeană. Dar aceste mișcări nu propun înlocuirea democrației și nu țin de „extremism”. Și lor este cazul ca cei care se autodeclară „democrați” să le prezinte rezolvări, nu malformarea alegerilor.

Multe categorii și cercuri se pronunță în Europa unită pentru schimbarea politicii privind agricultura, energia, forța de muncă, competitivitatea, politica externă, mediul. Dar aceste categorii și cercuri propun schimbarea de decizii și decidenți, nu ieșirea din Uniunea Europeană. Ele nu sunt „antieuropene”. S-a ajuns însă ca ele să fie stigmatizate tocmai de inși care se bat cu pumnul în piept cât de „proeuropeni” ar fi, după ce s-au opus reformelor de europenizare și au slăbit deja, prin amatorism, Europa, creându-i handicapuri.
Vicierea alegerilor din 2024 constă și în aceea că două partide care guvernează se unesc, fără consultarea altor forțe din societate, pentru a se favoriza la alegeri. Este dreptul partidelor să se unească, dar nimeni nu le dă dreptul să se substituie statului. Iar statul democratic este compus nu doar din guvernanți, ci și din opozanți, care trebuie de asemenea consultați când se organizează alegeri. În definitiv, statul este al cetățenilor, nu al partidelor.
Nu mai insist asupra faptului că și comasarea și mutarea datei alegerilor s-ar face în România actuală cu prea puțin timp înainte de alegeri. Nicio țară nu a procedat în acest fel. Nu mai insist nici asupra evidenței că aceste alegeri sunt viciate oricum de nivelul încă insuficient al informării populației și al dezbaterilor.

Tertipurile electorale, oricine le practică, nu lasă democrația neatinsă. Ele pot duce un stat înapoi, undeva chiar la predemocrație.

Postdemocrația, pe care o semnalează analize de astăzi, este acel sistem care cultivă alegerile libere, dar le pune sub controlul unor „tehnologi ai alegerilor”, încât din alegeri rezultă în mare aceeași politică. Predemocrația, care a devenit tentația unor regimuri actuale, este acel sistem în care au loc alegeri, dar ele se malformează prin organizări și limitarea informării și a dezbaterii cetățenilor, încât să fie favorizați cei care au apucat să pună mâna pe decizii.

Atât postdemocrația, cât și predemocrația privatizează fraudulos ceva din ceea ce ține de interesul public: deschiderea organizărilor și deciziilor spre conștiința și voința cetățenilor. Astfel că răspunsul la întrebarea privind direcția în care ne îndreptăm cu alegerile din 2024 este aceea că, dacă adepții democrației se respectă, atunci ei au de luat distanță netă și de una și de cealaltă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 13
Andrei Marga 587 Articole
Author

25 de Comentarii

  1. Bun articol, atinge toate punctele esențiale. Inclusiv rolul PĂDURENILOR și al „Justiției”
    FELICITĂRI !
    Votați PSD+PNL=❤ !
    măR🤮g

  2. Nu! Către postdemocrație. Am sperat mereu în ultimii ani că, în urma dezastrelor interne şi externe provocate de o „democrație de cartier” în care cel mai puternic face toate jocurile şi cărțile în propriul său beneficiu şi interes utilizând slăbiciunile democrației ca principal şi inepuizabil suport, lumea va sesiza sau se va autosesiza şi va iniția o mişcare de răspuns, de nemulțumire, de frustrare şi indignare de care „şmecherul de cartier” să țină cont şi pe care să nu o poată ignora oricât de mult şi-ar dori şi oricât de mult i-ar conveni. O mişcare care să arate că „s-a prins” că a înțeles, un fel de „aha,”aici e hiba! Acum, când ea pare să se înfiripat cât de cât, oameni de la care te-ai fi aşteptat să-I vezi în frunte, abea-abea dacă îi zăreşti undeva pe la coadă, răsfirați ca stâlpii de telegraf. Că nu aşa, că nu acum, că nu cu noi, că totuşi democrația este mama noastră sfântă şi sacră pe care nu o putem supăra, că nu se cuvine, bla bla bla şi etc. Domnule Marga! Lăsați naibi lălăiala şi lamentările! Este timp până la alegeri să coagulați aceste mişcări şi să construiți o alternativă. Vorbiți prea mult şi, cu tot respectul, prost de multe ori. Ştiu că o să vă deranjeze dar asta ṣi vreau, căci şi eu mă simt deranjat. Vi s-a mai spus în aceste comentarii că vă pierdeți în vorbe şi amabilități inutile dar îmbunătățiri ioc. Păreți dezorientat şi nehotărât iar lumea nu are nevoie astăzi de lideri cu asemenea „valori” în c.v.

  3. O singura si ‘minora’ corecție: statul nostru considera ca detine si controleaza cetatenii si nu invers!

  4. Păi e o mascaradă. O ilegalitate și o batjocură a politicii și a alegătorilor..

  5. „A nu utiliza aceleaşi arme ca ale adversarului sub cuvânt de noblețe, nu este înțelepciune ci prostie şi trădare a intereselor pe care le aperi.”

  6. Imperialistii occidentului nelegiuit: UE,SUA,NATO,FMI oculta iudeomasonică, vor cu orice preț controlul total și puterea globală pentru a submina și distruge, cultura, familia, religia popoarelor și a forma o babilonie globală antihristică, antiumana!
    Pentru asta au inventat două ideologii satanice:capitalism-liberalism și comunism. Capitalismul, societatea de consum pâine și circ, are succes mai mare pentru ca exploateaza viciile omului.
    Pentru îndobitocirea omului  folosesc mijloace de control și manipulare informatice, media, pe care au pus monopol (tv,radio, ziare,net) dar și mijloace economico-financiare (privatizări, bancheri,asigurări,pensii private). Prin corporațiile lor corup si instaleaza guverne, acapareaza resursele pentru a fi dependenți economic de politica antihristică, prin parazitare cu alogeni si  trădători de neam.
    Astfel, 200 de corporații patronate de oculta iudeomasonică dețin forța economică și politică a 140 de tări: 1% dețin mai mult de jumătate din bogăția lumii !
    Acolo unde nu reușesc îndobitocirea ocuparea și jefuirea popoarelor, iar acestea își apără prin naționalism și patriotism resursele, economia, cultura, tradiția, familia, nelegiuiții din occident provoacă revolte, războaie, euromaidane, „primaveri” arabe(Ucraina,Serbia,Afgan,Irak, Siria,Libia) „pandemii” planificate pentru haos  si „crize”!
    Astfel, omul bulversat prin : „dezbină și stăpânește”, „pâine și circ”, stat de „drept”, justițe „independenta”, „refugiati” mahomedani, sodomisti, infracțiuni, virusi, vaccin, razboi va fi manipulat și controlat ca un animal, după care, iudeomasonii din occidentul „civilizat” care au provocat „crizele”, vor veni tot ei ca „salvatori” neomarxisti, prin constrangere, in  condițiile lor:  cip și card, control total digital, dictatura globala, miza : distrugerea crestinismului-căderea în păcat-înrobirea sufletului !  

  7. -1-
    „Este dreptul partidelor să se unească, dar nimeni nu le dă dreptul să se substituie statului”
    Ba da, constitutia prin usa din dos, translatind puterea individuala a fiecarui cetatean catre partide politice astfel:
    „Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la DEEFINIREA si la EXPRIMAREA vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei. ”
    Ce nu se va gasi in consitutie sint „principiile democratiei”.
    Cu alte cuvinte, odata constituite si invitate prin vot la bucate, cetateanul si-a delegat in favoarea acestor partide atit DEFINIREA cit si EXPRIMAREA propriei vointe…
    Asa s-a preluat pe persoane fizice nespalate, needucate, neinstruite, nesimtite, grupate in strcturi de tip mafiot de genul psd-pnl-udmr-usr, nu numai initiativa dar mai ales reglementarea la nivelul grupului mafiot a propriilor interese.
    Exact asta a fost si in vreme ministeriatului Andrei Marga… Contestindu-l se contesta deciziile ministrului din acea vreme.

    Exista varianta democratiei directe dar vad ca lumea tace milc de parca atunci cind ar pronunta aceste 2 cuvinte s-ar opari iremediabil…

    (continuare)

  8. -2-
    Deci stop joc inseamna fara vot! Orice vot bagat in urna va legitima sistemul constituit pe lacune, mistificari, inselaciune, depoasedare, lipsa de claritate…
    Deci se pare ca democratia isi pune singura piedici prin insasi natura sa proprie si mijloacele de manifestare…
    Textul din constitutie citat mai sus este cinic si de fapt consfinteste ruptura dintre cetatean si partidele politice, ceea ce se manifesta azi, din plin.
    Sistemul este atit de viciat incit se poate conchide ca doar prin organizarea si desfasurarea alegerilor se muta puterea dinpre cetatean spre gruparile de tip mafiot cunoscute sub numele de partide si ce-o mai fi mai sus de ele atita vreme cit structura de organizare a lumii este piramidala.
    Nu contaza rezultatul votului, conteaza ca la sfirsitul zilei sa existe centralizatorul cu voturi, certificat de cheie, in fiecare sectie de votare si inregistrat de AEP.
    Sistemul este mai putin interesat de cine cistiga pt ca pentru el este fix acelasi lucru: stinga, centru, dreapta fiind tot atitea nume pentru sistemul insusi. adica aceeasi marie cu alta palarie. deh, monotonia strica jucaria!

  9. 1.Referendumul constituțional desfășurat pe 18-19 octombrie 2003 pentru aprobarea Legii de revizuire a Constituției României. Din estimări a reieșit că ar fi necesare 2 zile pentru ca 50% + 1 din alegători să se prezinte la vot, așa că referendumul a fost organizat pe parcursul a două zile.Nastase s-a facut luntre si punte sa treaca referendumul prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (4) și art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului,
    2.Guvernul Dancila a stabilit printr-o ordonanță de urgență ca referendumul să se desfășoare pe parcursul a două zile, 6 și 7 octombrie 2018, între orele 7:00–21:00, pentru a asigura o consultare cât mai largă a românilor cu drept de vot,prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (4) și art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului,
    3.Un referendum consultativ pe tema justiției a avut loc pe 26 mai 2019, simultan cu alegerile pentru Parlamentul European, la inițiativa Președintelui României, Klaus Iohannis. Referendumul a fost validat în contextul în care 41,28% dintre românii cu drept de vot s-au prezentat la urne.

    *******
    Deci,daca interesele o cer,se poate comasa alegerile si chiar cuplate cu referendumuri si se pot lungi, de la o zi la doua zile,prin hotararea perferct valabila si democratica a parlamentului,pentru ca cat mai multi votanti sa ajunga la vot

  10. Cetățeanul nu şi-a delegat doar DEFINIREA şi EXPRIMAREA PROPIEI VOINȚE, cum foarte bine ai sesizat ci toate drepturile sale civile până la următoarele alegeri, drepturi pe care „mandantul” le utilizează după bunul plac, în propriul interes şi cel mai adesea chiar împotriva celui sau celor care l-au delegat sau mandatat. În definitiv, orice politician primeşte un mandat atât individual cât şi colectiv ori această formă de transmitere a mandatului precum şi obligațiile sau drepturile celor două părți nu sunt nicăieri definite în legislație. Mai mult, mandantul poate părăsi partidul în mod unilateral şi fără a da vreo explicație celor care l-au mandatat iar bătaia de batjocură de aici începe căci mandantul face absolut ce îi trece prin cap fără legătură cu mandatul primit şi fără a fi tras la răspundere conform Codului Civil. Sau poate există o astfel de posibilitate dar nu o utilizăm din diverse rațiuni iar ei profită de situație.

  11. Tovarăși, totul se înțelege ușor dacă nu ne mai dăm pe după piersic: la noi nu a fost, nu este și nu va fi niciodată o cultură politică. Așa cum nu a fost, nu este și nu va fi nici justiție, nici bună administrație, nici cinstea demnitarilor. Întodeauna, împingerea către civilizare a României s-a făcut prin pătrunderea unor curente străine și de aceea rezultatul a fost superficial. De aia, ca să ne scuzăm-cei mai sensibili dintre noi- spunem că nici nu contează ce alegem noi prin vot, lucrurile se bat în cuie în afară. Ne lipsește vâna națională!

  12. Bă, Lume scindată, indiferent de intenție, ar trebui să rămîi limpede la cap, cum se zice. Analiza strălucită din articolul Către predemocrație? nu e bla-bla decît pentru minți tulburi și scurte. Păi tocmai articolul ți-a spus că deseori nu-i multă răbdare de a vedea clar. La tine nu se știe că nu e cap limpede fără răbdarea de a lămuri lucrurile. În plus, tu ce ai făcut ca cetățean să nu rămîi lume scindată? Cum sună titlul excelentei cărți a autorului.

  13. Vorbe goale, Zalmoxis. Păcat de energia ta. Cu minți necultivate și confuze ca a ta ne întoarcem dincolo de sclavagism. În fața argumentelor inbatabile ale articolului, ce probează o stăpânire formidabilă a teoriei legitimării și a dreptului, acest Zalmoxis amestecă ani, perioade, cuvinte pe care nu le înțelege. Insul crede că se mai mănîncă din copaci și se poate proceda oricum. Elocventă arătare a ceea ce nu trebuie acestei țări.

  14. „Stop joc” aplica de mult 2/3 din populatia cu drept de vot iar lucrurile continua sa mearga din rau in mai rau. Pe cei care continua sa mearga la vot nu ai cum sa ii convingi sa nu o mai faca pentru ca ei sunt membrii partidelor de la / care vor la guvernare, familiile si atarnatorii lor. Pentru ei, a nu vota inseamna a-si pierde (potentialele) privilegiile, in conditiile actuale. Si nu ii vad acceptand asa ceva. Ar fi o solutie stabilirea unui prag de prezenta la vot mult mai mare decat prezenta din ultimii ani, pentru validarea alegerilor. Invalidarea repetata ar putea deschide drumul celor care astazi nu ar avea nici o sansa, cu conditia ca ei sa vina cu niste solutii de guvernare care sa schimbe din temelii fata Romaniei si sa ii faca pe toti cei care au drept de vot, cu exceptia celor care vor sa fie tartori absoluti, sa vada ca exista si moduri de existenta care sa fie intr-adevar bune pentru toata lumea si in care nimeni sa nu mai fie sacrificat in interesul „binelui comun care nu are nimic in comun cu binele ci doar cu interesele unor stapani de sclavi/vite”.

  15. Poate democrație a însemant altceva, puterea poporului, cîndva, undeva, dar azi nu e nici pe departe adevărat. Ni se arată doi-trei candidați pre-selectați și credem că noi l-am pus pe Iohannis.
    Trebuie revenit la vechile obiceie străvechi/valahe ce, vedeți citatele de mai jos, au fost mai drepte. Fiind firești, naturale, străvechi va fi ușoară revenirea, le avem în sînge.
    „Atât cneazul, cât și voevodul erau funcționari aleși. Voevodul se alegea de regulă dintre cnezi, ceea ce apare clar în decretul regelui Bela al IV din anul 1247: „excepta terra Kneziatus Lytovoy Waywodae”, ceea ce înseamnă că voevodul Lytovoy avea un cnezat sub jurisdicțiunea sau în proprietatea sa, dar totodată era voevodul ales al mai multor cnezate…Românii constituiți în cnezate și districte locuiau pe întreg teritoriul Transilvaniei și trăiau sub regimul dreptului lor cutumier, care tocmai pentru acest motiv n’a putut fi confirmat de regii Ungariei. Egalitatea și libertatea, din care se inspiră acest drept – conform dreptului roman clasic – lipsa de clase și caste sociale, politice și religioase, făceau pe Ludovic, imbibat cu principii feudale, să creadă că „statum Valachorum inordinatum est”.”
    (Vechile Instituții Juridice din Transilvania, Ion Baltariu, 1934)

  16. “Se știe că administrația actuală a României, începând cu președintele, stau pe votul unei în jur de o treime din electorat”.

    Nu pot să înțeleg, cum puii mei, exista oficial 18milioane de cetățeni cu drept de vot! Este o limitare de-a mea.

  17. PRO nu „pre” PROSTOCRATIA p000limii care sta in frig in propriile case si nu are ce manca, dar casca gura la circ – ca iubesc tare circul pe banii nostri!, in timp ce „ielitele” parazitare pe banii de la bugwet, adica AI NOSTRI, se pregatesci de vacantele exotice de Pasti. avem exact ce meritam. **ce sa facem noi, daca suntem mici…?? MICI SI BERE SUNTETI, MAH!

  18. „Se stie ca” opozitia are 67% din voturile electoratului, deci, alegerile au fost furate de USL2, deja. Noi succesuri, noi, nu voi !

  19. „Negustorul bun îşi socoteşte câştigul la sfârşitul zilei pe când cel slab şi hain îşi numără banii neîncetat.”

  20. Democrația ateniană a fost forma de guvernământ în Atena clasică. Cetățenii erau egali în fața legii (gr. isonomia) și aveau dreptul egal de a vorbi în adunări (gr. isegoria), indiferent de poziție socială sau avere. Cetățenii votau direct legile și aprobau deciziile executive într-un sistem de democrație directă.
    Despre ‘predemocratia” ateniana …
    La Atena, guvernarea era exercitată de un consiliu numit Sfatul Bătrânilor (gr. gerusia), din 683/682 BC. În 620 BC, Dracon, fost arhonte tesmotet primește puteri excepționale, fiind însărcinat să fixeze în scris legile cutumiare în circulație. În 594 BC, Solon este ales arhonte cu puteri excepționale pentru a reforma organizarea statului. El promulgă în același an prima constituție adevărată a Atenei, în vigoare până în 508 BC care crează premisele democrației ateniene. In 561/560 BC Pisistrate, ocupă Acropole și se proclamă tiran. Deși a dus o guvernare remarcabilă, el a înlocuit însă forța dreptului cu dreptul forței. În 510 BC, Hippias (fiul lui Pisistrate) este obligat de catre atenienii nemulțumiți conduși de Clistene să părăsească Atena și să se refugieze în Tracia. El transformă democratic constituția ateniană. Pentru a se evita instaurarea unei noi tiranii este introdus ostracismul (în 507 de către Clistene): fiecare om politic care avea împotriva sa cel puțin 6000 de voturi este constrâns să plece 10 ani în exil. Constituția lui Clistene înlătura rămășițele orânduirii gentilice și încheie, în linii mari, procesul de cristalizare a democrației ateniene.

  21. doar doua vorbe: moarte sistemului!

    moarte nu e nimic inspaimintator ci doar un moment al transformarii.

  22. In primul rând Codul Electoral prevede că alegerile în România se desfăşoară cu respectarea caracterului universal, egal, direct, secret şi liber exprimat al votului. De asemenea, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi, indiferent de rasă, sex, naţionalitate, origine etnică, limbă vorbită, religie, afiliere politică, origine socială, în condiţiile legii.
    Numai că PNL si PSD au decis să meargă pe comasarea alegerilor europarlamentare cu cele locale si mai ales cu liste comune la europarlamentare ceea ce contravine prevederilor Codului Electoral cu privire la votul liber exprimat. Cum poate un alegător simpatizant al PNL să-şi exprime liber votul pe o listă comună cu PSD şi invers ? Este vorba de un aranjament politic meschin si nedemocratic.
    In al doilea rând, Ordonanță de urgență privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, este un act profund nedemocratic prin care se dă liber la traseismul politic, ceea ce aduce aminte de anul 2014, când PSD-ul a dat Ordonanţa 55/2014 cunoscuta sub numele de ORDONANŢA TRASEIŞTILOR care permitea migraţia aleşilor locali.
    Păcat că liberalii n-au învătat nimic din greselile trecutului cu USL si s-au lăsat împinsi de Iohannis si Ciucă in remorca PSD-istă. Totul a inceput in noiembrie, 2021 când Iohannis din comoditate, in loc sa medieze refacerea coaliției de guvernare PNL – USR – UDMR, a adus PSD la guvernare in alianta cu PNL.
    Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat cu ipocrizie că nu încurajează traseismul politic, desi proiectul de ordonanţă de urgenţă care permite migrarea primarilor este elaborat si pus în dezbatere publică de Ministerul de Interne condus de liberalul Cătălin Predoiu.
    In concluzie: PNL și PSD, aceeași mizerie.

  23. termenul democratie este folosit impropriu in datul cultural de azi. i se da o interpretare insa in realitate este cu totul altceva.
    interpretarea nu se suprapune realitatii.

    fractura care se casca intre cuvint, semnifictie si realitate produce distorsiuni, care se manifesta exact asa cum se intimpla azi…

    un talmes balmes intretinut as spune mai degraba rudimentar decit inteligent. inteligenta nu se preteaza la asa ceva.

  24. Democratiza din Romania a fost distrusa de Blestematzii Anglo-Saxoni din SUA. Lovitura finala a fost data prin arestarea de catre CIA a lui Liviu Dragnea democratic ales. Totzi ceilaltzi politicieni Romani au intzeles atunci ca daca nu executa ordinele CIA CIA ii aresteaza shi pe ei. La fel s-a intamplat shi in late tzari under CIA a assassinat politicieni lucali: Olof Palme, Anna Lindh, Aldo Moro, Itzic Rabin shi multzi altzii. Acolo ca shi in Romania politicienii supra-vietzuitori stiu ca oricand le vine shi lor randul daca nu se supun la ordinele CIA. Inca innainte de arestarea lui Liviu Dragnea democratic ales democratvia din Romania fusese sabotata de Blestematzii Anglo-Saxoni din SUA prin mituirea politicienilor Romani: Basescu, Constantinescu, etc. care evident executau ordinele mituitorilor. Tot Blestematzii Anglo-Saxoni din SUA au modification legea electorala Romana introducing pragul de 5% care elimina partidele mici inca ne-mituite. Pericolul era ca partidele mici ar putea deveni mari shi refuza sa execute ordinele CIA. Romanii au intzeles situatzia shi pleaca din Romania pentru a-shi salva viatza de EXTERMINAREA poporului Romani azi in curs.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.