Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a scris despre decesul copiilor bolnavi de rujeolă, analizând cauze și consecințe. Dar și indicând principalii vinovați în acest scandal mediatic referitor la vaccinare. Vă prezentăm mai jos analiza medicului Diaconu.
Este job-ul statului român să informeze corect cetățenii. Dacă cetățenii culeg informații brambura, e pentru că statul român nu vede educația medicilor, dar și a părinților, ca o resursă de cultivat.
Scăderea acoperirii vaccinării n-are nimic de-a face cu resursa de informare. Are de-a face cu resursa de dezinformare (pe care toată lumea se concentrează, ca pe-o olivă în ditai salata de crudități), dar mai ales cu puhoiul de ne-informare, cuplat cu penuria intervențională în zone despre care se știe, de doi ani de zile, că imunitatea de grup, sau ”turmă” a fost pierdută pentru că acoperirea vaccinală a scăzut sub pragul critic. Profesioniștii au atras atenția clar, cu subiect și predicat, că în momentul în care asta se întâmplă e o chestiune de timp să apară o epidemie. Și pentru că e în folosul fandacsiei noastre cu floricele și telecomandă au fost acreditate ”tabere” într-o chestiune care, spre deosebire de rolul busuiocului în dieta mediteraneană, face obiectul oricărei strategii naționale de sănătate: dacă poate oferi acoperire vaccinală, ori ba.
Din motive care țin de politică, firfireii fonfi ai partidelor și caravanele lor mortuare, legea vaccinării care-a fost pusă pe masa ministrului Bănicioiu, doi miniștri ai sănătății mai târziu, continuă să fie ținută la brăcinar pe considerente care n-ar trebui să trimită la bloggeri, facebook-eri sau twitteri, cât unele mult mai obscure, respectiv achiziții, loturi, cine-aduce ce, cine ratifică unde, și cine-fabrică-și-vinde-cui. Eșecul, și este un eșec masiv, pentru care orice guvern ar trebui să-și ceară scuze, ține de organizarea unei rețele de bune practici în care vaccinarea a) să fie obligatorie respectiv b) explicată părinților astfel încât c) potențialele efecte adverse să fie înregistrate corect, și d) sănătatea bebelușilor și-a copiilor în comunitate să fie protejate.
Am ajuns să ne comportăm gângav în raport cu o populație care și-a pierdut încrederea în medicină. Nu în doctori, pentru că e fapt că acolo unde doctorul, pediatrul, profesionistul și-a păstorit bine turma vaccinarea s-a făcut, și s-a făcut fără incidente, cât în medicină, pentru că în România medicina e teren de bătaie, în ultimii ani, și indubitabil când statul e în conflict cu medicina medicina va avea de suferit. Pentru că statul n-are mare lucru de pierdut. Vin ai noștri, pleacă-ai noștri, noi rămânem tot ca proștii.
Eu îmi doresc să existe și Piersicuțe, și Olivii, și multe alte specii de trăzniți și adepți. E semn că există libertate de exprimare, și dacă noi, adepții bunei rațiuni și-a bunei comunicări ne-am făcut treaba înseamnă că omul va decide corect. Omul nu decide corect în România vis-a-vis de sănătate pentru că nu-i oferim servicii cumsecade. Pentru că e jeg în spitale. Pentru că farmaciile au ajuns să vândă generice cu mai mult cretă decât medicament. Pentru că ne-am căciulit în asemenea hal, și-am diluat în asemenea măsură actul medical, încât în nejustificat de multe momente râsul a fost înlocuit de plâns, și când nu ne-am plâns ne-am râs.
Era treaba Oliviei să promoveze o lege? Nu. Treaba ei e să peroreze, uneori hilar alteori arbitrar, pe teme pe care le stăpânește cam cum stăpânesc eu limba italiană, adică aproximativ, și la nivel de cerut bonul la benzinărie, respectiv cerut direcții ca să ajung de colo-dincolo. Dar dreptul ei de-a perora e garantat constituțional și, într-o democrație, trebuie încurajat cât timp nu prejudiciază viața cuiva. Dacă Olivia a prejudiciat viața cuiva, dacă a incitat la crimă prin neglijență, să fie trimisă în urmărire penală. Va trebui să demonstrezi că această doamnă a impersonat un cadru medical și că a dat sfaturi medicale aiurea unei persoane, și prin asta (neglijență) a prilejuit o moarte. Dar până la Olivia trebuie să trimiți în urmărire penală ceilalți oameni, de fapt singurii responsabili: părinții care au ales să nu-și vaccineze copiii și prin asta i-au expus bolii și morții. Și pe ei, dar și pe alții poate mai sărmani, mai sărăcuți imuni, mai compromiși în abilitatea de-a se lupta cu viruși, cu bacterii, cu morb și morbiditatea lui atașată. Trebuie să trimiți în urmărire penală pe cei care ar fi trebuit să asigure vaccinuri la timp și n-au făcut-o. Pe cei care au oblăduit morți ne-necesare. Și-aici, vrând ne-vrând, tot la stat te întorci. Pentru că într-o lume a bunului interes, a bunului simț și-al normalului responsabilității pentru o catastrofă epidemiologică și-ar fi dat demisia în bloc de la ministrul sănătății la secretari de stat, șefi de servicii de sănătate publică, șefi de colegii medicale județene și-așa mai departe. Până la Olivia ai de ras o întreagă liotă de dezinteres și gărgărisme căreia-i pică pradă pacientul. Pacientul a cărui cultură medicală e dublată de-o formă de egocentrism și anomie. Pe el nu-l intersează copilul vecinului. Pe el îl interesează copilul lui. Pe el îl interesează numai copilul lui pentru că, în România, pare că nimănui nu-i pasă de copil, fie că e vorba de dispensare, grădinițe, școli, dar și bani, alocații, facilități fiscale pentru părinții care au copii în îngrijire. Mi se pare o formă de cinism să te iei de o entuziastă idealistă cum e Olivia Steer în timp ce continui să numeri firfireii pe care-i dai ca alocație lunară, să te legi de remunerația post-natală alocată mamelor, să te umfli la gușă când vine vorba de acreditarea școlilor și grădinițelor. Da, au murit trei copii de rujeolă, dar anul acesta au murit mai mulți copii înecați în fose septice. Au murit copii în accidente de circulație. Au murit copii bătuți de părinți bătuți în cap. Mortalitatea suplimentară infantilă face parte din același model de bătaie a jocului în țara unor politicieni care-și dau mâna, trans-partinic, în divizatul pâinii și peștilor în timp ce se uită la cifre, că în ochii oamenilor nu mai au curaj.
Legea vaccinării trebuie să treacă. Argumentele pentru trecerea ei, și implementarea ei, sunt inumere și n-au de-a face cu vreo tabără, sau cu frica morților sau epidemiilor. Au de-a face cu un termen pe care-un fost ministru, clonă a lui Jabba the Hut, l-a diluat până la zeamă și leșie. Se numește siguranță națională. Și bătrânii pot muri de rujeolă. Și mamele pot lua rujeolă în sarcină, dar și gripă, și să te ții complicații perinatale. Și nu e vorba doar de ”bolile copilăriei”. E vorba de cazurile de West-Nile, e vorba de moartea profesorului meu de endocrinologie, care-a sucombat unei gripe nenorocite iarna trecută. E vorba de migranți care vin din dreapta în stânga, din zone de război unde nu se mai ocupă nici dracu de vaccinare, și ai sușe de poliomielită care re-apar, fie că e Siria, fie că e Ucraina.
De unde păcatele să știe nea Gheorghiță de asta la Alba? Și, dintre toți oamenii, tocmai la Olivia Steer vă uitați că evită elefantul din încăpere, ca și cum paiul din ochiul ei ar ocluza bârna din ochii voștri? Unde au fost autoritățile Statului român? Unde-a fost divizia lor de comunicare? Unde-a fost alianța dintre Stat și forurile profesionale?
Educatoarea băiatului meu a murit, în această primăvară, după ce-a stat două săptămâni în ATI la spitalul Municipal. A luat un virus adus de-un copil, cel mai probabil, într-o instituție de învățământ. Toți părinții am fost șocați de ce i s-a întâmplat, dar în același timp neputincioși. Pentru că nu s-au instituit măsuri corecte de carantină. Pentru că suntem, în capitalism, niște nenorociți care n-au de ales, de multe ori, decât să lucreze și să-și ducă plozii cu muci la grădi, că doar n-o să se întâmple nimic. Pentru că dacă ai copil bolnav Statul român nu îți decontează ziua de muncă, în interesul sănătății, și riști să-ți pierzi job-ul. Până să se dezmeticească lucrurile, doamna noastră dragă, care se ocupa de copiii noștri și-i învăța cântece și poezii, s-a dus pe sanie. Și ea a lăsat un copil în urmă. Ce-i spune acum Ministerul Sănătății acelui copil? C-ar fi cazul să vilifice o doamnă oarecare care bate câmpii pe Internet?
Cum rămâne cu bătutul câmpilor instituțional? Cum rămâne cu nevolnicia de la centru, cu agonia gentililor în timp ce diverse pramatii cu costum și zâmbet asortat îmi vorbesc mie, doctor, de bani, bugete și priorități? Hai că mă mai ia un pic sila. Hai că mă grăbesc spre un Emetiral.
Oricât ai da-o, nu poți să arunci mereu mâța moartă în grădina convenabilă. O fi și ceasul târziu, o fi și faptul că am investit ani din viață în proiectul vaccinării în România, o fi și că mi-am promis să pun umărul la readucerea vaccinării la nivelul de protecție de grup. Dar nu pot, pur și simplu nu pot să dorm liniștit la noapte cu concluzia ”anti-vaxxer-ii sunt de vină”. Părinții care nu și-au vaccinat copiii nu sunt anti-vaxxer-i. Sunt oameni care au optat. Au ales prost, cineva înseamnă că nu i-a ajutat să aleagă mai bine. La fel cum cei care-și duc neamurile la spital de-ajung să-l plimbe ra-ra prin sistem fac alegeri proaste, la fel cum de multe ori intră pe-un sens unic în care, de fapt, n-au avut de ales. Când nu mai ai reguli, când nu mai ai încredere, când te simți trișat, mințit, trădat, disprețuit, negat, invalidat ca om se-ajunge (și) la asta.
Astfel că lăsați-o pe Olivia cu oliva ei. E complet neinteresant. Frisonul mamelor care și-au pierdut pruncii e ceea ce contează. Abisul lăsat cu fiecare moarte într-un colț de țară, în timp ce la centru o ardem academic și mai descoperim un doctorat plagiat. Se-apucă naibii cineva și de treabă, cândva, în România? Că de frecat țiparul și cotcodac zilnic mi-a ajuns.
Articol publicat integral aici:
https://www.facebook.com/notes/gabriel-diaconu/oliva-din-olivia/1749823308590990
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.