CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (26)

In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (Mielul Domnului) apărută la Editura Curtea Veche în 2013

ANEXĂ

“Nu săvârşi de două ori păcatul, pentru

că şi de întâia dată nu vei rămâne nepedepsit.”

(Septuaginta, Sir., 7, 8.)

Perpetuum mobile

– Ce te doare, fiule, întrebă tatăl.

– Mă doar rău, domnule doctor, răspunse băiatul.

– Este vorba despre nişte tendinţe pe care nu le mai poate suprima, declară medicul.

– Asta poate explica totul, spuse inspectorul de poliţie.

(Era o zi mohorâtă.)

– Crima rămâne totuşi crimă, hotărî judecătorul.

– Dar se poate folosi acelaşi termen pentru un omor săvârşit cu sânge rece de către un om în deplinătatea facultăţilor mintale ca şi pentru un omor săvârşit de către un bolnav inconştient? întrebă destul de retoric, dar cu mult efect, avocatul.

– Pitacos din Mitilene a cerut pentru delictele săvârşite în stare de ebrietate pedeapsă dublă. Şi a fost declarat unul dintre cei şapte înţelepţi ai antichităţii pentru acest lucru, spuse procurorul.

– Totuşi, acuzatul nu a fost beat. El e doar bolnav…, remarcă o doamnă din asistenţă.

– Şi ce dacă? întrebă poştaşul pe acelaşi ton.

(– Aprod, ce caută poştaşul acolo? aţi putea întreba.

– Aduce o scrisoare.

– La tribunal?! În timpul dezbaterilor? aţi putea întreba.

– Dar unde să-l găsească altfel pe acuzat?

– Acuzatul e în boxă, spuse din nou, pe acelaşi ton, poştaşul.

– Dar acum ce mai caută poştaşul aici?

Dar asta n-aţi mai putea zice, deoarece întrebarea ar fi depăşită, poştaşul ieşind tocmai atunci pe uşă.)

– Să revenim, domnule preşedinte, sugeră umil cineva din completul de judecată.

– Bietul copil, adăugă unul, e doar un copil.

– E o brută, spuse altul, o brută!

– Sentinţa e prea aspră, se mai încăpăţână o femeie.

– Trebuia spânzurat, se supără bărbatul, plesnind-o pe precedenta.

(Era o seară de concediu, ultima seară înainte de a trebui să se întoarcă la lucru şi n-au găsit altceva mai bun cu ce să şi-o umple.)

– Aici o să-ţi bagi minţile în cap, nepricopsitule, îi spuse gardianul, dar el, nu se ştie de ce, rânji.

– Îţi dau trei ţigări în schimbul tocului de la ochelari, îi propuse un deţinut.

– Mai cere-i încă două, îl sfătui alt deţinut.

– Să le spui ailor mei că sânt bine, îl rugă altul.

(Afară ploua.)

– Da’ dumneata de unde ai părut? îl întrebă conductorul.

– Abia ce a ieşit din închisoare, clătină din cap poliţistul.

Judecătorul de instrucţie notă, printre altele:

“… intrând în compartimentul în care nu se găsea decât victima, în mintea asasinului a încolţit un gând sumbru. Victima probabil că aţipise şi…”

“Se aprobă” notă preşedintele pe un colţ al acestui raport, însă, probabil că fiind foarte ocupat, se gândise la altceva. Apoi se socoti îndelung ce să facă şi cum s-o dreagă cu acel “Se aprobă” şi îi puse un “Nu” în faţă şi un semn al exclamării la sfârşit.

Cei de la Curtea de Apel n-au putut pricepe ce “Nu Se aprobă!”. De fapt, ce “Nu Se aprobă”?

– N-ar fi exclus să ai şi dumneata, pe undeva, o mamă bătrână, care te-a crescut cu multe suferinţe.

Poate am putea impresiona cu ajutorul ei juraţii, sugeră maestrul Midi, avocatul.

– Foc! ordonă comandantul plutonului de execuţie.

– Sufletul său şi-a luat zborul spre cer, o asigură pe logodnică preotul care fusese “acolo” până la capăt. Până la capăt!

“Şi eu am fost de faţă, strigă poştaşul. (Vă rog să nu-l mai întrebaţi nimic: luaţi-l aşa cum e şi lăsaţi-l în plata Domnului.)

(Se pare că în ziua aceea au fost foarte mulţi nori. Cerul nici nu se mai vedea.)

– Să te mai iau şi pe tine, se întrebă Sfântul Petru.

– Trimite-l înapoi! îi răspunse O Voce.

– Mă doare rău, domnule doctor, se plângea băiatul, născându-se.

„Să mai încercăm o dată!” adăugă în sinea sa.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.