CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (82)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (Mielul Domnului) apărută la Editura Curtea Veche în 2013

Da. Deci, se putea spune că familia zidarului ducea o viaţă normală. Şi, atunci, cum de „viaţa aceea normală” s-a spart cu totul în bucăţi în urma unei realităţi cunoscute şi acceptate în mod firesc până în acea zi? Uite, aşa!

După ce au ascultat dojana aspră a omului legii, fost coleg de şcoală primară cu Laci, miliţian cu suflet mare, care, deşi a trebuit să întocmească procesul verbal, nu l-a lăsat inima să-l sancţioneze pe prietenul său din copilărie „aflat la prima abatere”, aşa că s-au întors cu toţii de la secţia de miliţie. Laci şi mama lui Gheorghe n-au ştiut cum să continue momentul: de formă, au trebuit să promită că se vor împăca, dar cum să vină acasă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat? Să se certe de la capăt şi să ajungă iar la în faţa autorităţilor?

Au luat-o amândoi spre casă, bărbatul pe o parte a drumului, femeia pe cealaltă, vecinii-martori câţiva paşi mai în spate. Când au ajuns în faţa porţii, femeia a dat să plece mai departe, dar, dintr-un salt, bărbatul a prins-o din urmă şi, apucându-i braţul ca într-un cleşte, a dus-o înăuntru. Deocamdată, vecinii-martori şi alţii nimeriţi întâmplător în stradă au fost frustraţi de continuarea spectacolului.

Totuşi, „viaţa normală” n-a mai revenit, iar romanul a mers mai departe. Înainte de episodul terminat la secţia de poliţie, mama lui Gheorghe a reuşit să se angajeze la noua fabrică textilă tocmai inaugurată în oraş, o fabrică aparţinând întregului popor muncitor pe ruinele fostei Întreprinderi Goldberg şi fiii. E adevărat, noile autorităţi au mai construit două hale, precum şi edificiul pentru aparatul administrativ şi, astfel, Uzinele Drapelul Roşu au devenit principalul angajator al femeilor din localitate. După ce Laci şi-a adus nevasta acasă, aceasta a plecat, a doua zi, înapoi la locul ei de muncă, însă tovarăşul Lukacs, şeful ei direct, i-a adus la cunoştinţă că fabrica nu este un loc de vilegiatură, că onoarea de a lucra într-o nouă cucerire a clasei muncitoare, o uzină modernă la parametrii tehnicii mondiale, în care partidul a investit din greu, onoarea de a lucra acolo este râvnită de femei conştiente, ce nu-şi permit să lipsească cinci zile lucrătoare, aşa cum a făcut mama lui Gyuri! În contractul de muncă scrie clar că la trei absenţe nemotivate consecutive, angajatul va fi concediat. Aşa s-a şi întâmplat, iar locul a fost deja ocupat de o tânără doritoare cu adevărat să-şi aducă obolul, modestul obol, la propăşirea… etc., etc. Tovarăşul Lukacs a încercat să-i tragă clopotele tovarăşei, numai că a aflat din timp de umeri laţi şi de braţele vânjoase ale lui Laci, aşa că îşi făcea deja planuri cât se poate de concrete în legătură cu fundul absolut apetisant al tinerei doritoare cu adevărat să-şi aducă obolul, modestul obol.

Mama lui Gheorghe a încercat să se angajeze chiar alături, în fosta Casă Wolf, devenită casă de oaspeţi. Acolo era nevoie de o femeie care să facă de mâncare, curăţenie etc., dar Laci n-a fost de acord. Acolo, atunci când vin tovarăşii, se spune că au loc şi chefuri terminate în dezmăţ şi femeia de serviciu ar putea primi şi alte sarcini. Aşa că mama lui Gheorghe a mai lucrat cu ziua prin vecini, însă oamenii erau săraci şi nimeni nu prea avea bani pentru o servitoare. Femeia ar fi fost aproape dispusă să lucreze şi pe gratis, numai să fie mai puţin acasă, unde când apărea Laci, domnea o tăcere de gheaţă şi când acela era la lucru, bunicul îi căuta nod în papură şi o jignea chiar şi în faţa copilului. „E mai rău ca soacra cea mai afurisită”, n-a mai răbdat ea şi s-a destăinuit unei femei în vârstă căreia i-a dereticat în casă şi i-a pus conserve pentru la iarnă. (Fiul bătrânei s-a căsătorit la oraş, a ajuns mare ştab şi-şi permitea să plătească o femeie să aibă grijă de două ori pe săptămână de mama sa.)

Da, atmosfera din casă era apăsătoare, tot mai apăsătoare. La un pahar, Filip, miliţianul, l-a sfătuit pe Laci, să divorţeze. Da, dar problema era copilul, pe care tribunalul probabil că l-ar da mamei. Şi ce dacă? Tot nu-i fiul tău! Nu, un simplu divorţ, prin înţelegere nu i-ar fi convenit lui Laci: aşa ceva l-ar fi făcut egalul ei! Păi, să aranjăm să fie doar din vina soţiei! Cum?! Să dovedim că a fost infidelă, mai ales că tocmai copilul este un indiciu suficient că mama nu a fost o sfântă. Doamne fereşte! Adică, să apar eu ca un încornorat?! Da, a recunoscut miliţianul Filip, dacă te vede cineva pe tine, îi trece pofta să se şi uite la nevastă-ta! Atunci să-i găsim o vină politică! au discutat cei doi altădată. Acum o asemenea vină nu este greu de găsit. O băgăm la zdup şi tu divorţezi, arătând că nu eşti dispus să mai aştepţi un asemenea duşman al clasei muncitoare. Şi rămâne şi copilul la tine. S-au tot gândit, dar marea vină politică nu le-a venit concret în minte. Greu, foarte greu de găsit o soluţie.

Şi, totuşi, s-a găsit.

– Unde ai fost în cele cinci zile şi cinci nopţi cât ai dispărut de acasă?

Mama lui Gyuri-Gheorghe n-a fost dispusă să spună nici când Laci n-a mai răbdat şi, pentru prima oară, i-a ars o palmă. Şi n-a răspuns nici altădată, când de asemenea Laci n-a mai putut răbda şi i-a mai ars o palmă. Laci avea palmele foarte puternice şi una singură putea arunca şi un taur la podea. Când, după vreo două luni, Laci n-a mai putut din nou răbda şi nu numai că i-a ars a treia palmă, dar a şi ridicat-o de păr de jos, femeia a spus, în sfârşit, că a fost într-un sat vecin, la Erszi.

– Care Erszi?

– Care Erszi?! O ştii şi tu! Erszi Kabay.

Când i-a povestit miliţianului Filip ce a aflat, acesta a dat satisfăcut cu palma în masă de s-a vărsat vinul din pahar.

– Gata! Am prins-o!

– Cu ce? Să nu începi iarăşi cu poveşti cum că s-ar fi tăvălit cu Kabay! Auzi? Pe mine nu m-a încornorat nimeni!

– Păi, nu putea să se fi încurcat cu Kabay! Kabay e la zdup din iarna trecută şi soră-sa abia de a scăpat! Dar n-a scăpat de tot! Acum că a complotat cu nevastă-ta…

– Ce-a făcut?!

– Nu înţelegi? Kabay a dat tot timpul dovadă de duşmănie faţă de autorităţile statului. La el în casă se ascultau posturile de radio ale capitaliştilor. După care el răspândea ideile acelea peste tot. Şi soră-sa a participat la asemenea discuţii şi au fost şi îndemnuri la răzvrătire directă, la acte de sabotaj, chiar şi la crime îndreptate împotriva unor activişti de partid. Până la urmă Kabay a fost prins şi s-a dovedit că a participat la explozia de la fabrica de aluminiu. Care n-a fost deloc întâmplătoare, aşa cum a scris în presă. Acum putem spune că Erszi a planificat o altă ticăloşie şi că nevastă-ta a fost şi ea amestecată în complot.

– Putem spune?!

– Putem dovedi!

Mama Celui de Al O Sutălea a fost condamnată la doisprezece ani închisoare. (A contat mult şi episodul imoralităţii, ştiindu-se că acuzata a făcut un copil din flori. Cu un spion fascist! Ce vreţi mai mult? Lui Laci, prezent la proces, nu i-a prea convenit acest argument, însă n-a avut ce face. Au fost destui martori gata să declare orice. Procurorul a făcut recurs, susţinând că judecătorii au fost prea blânzi. Totuşi, s-a păstrat prima sentinţă. Soţul, văzând-o în zeghe în boxa acuzaţilor, n-a simţit deloc satisfacţia la care s-a aşteptat. Nici n-a fost în stare să mai vină la a doua înfăţişare.) Filip, miliţianul, a fost avansat. Laci şi taică-său au rămas în casa unde s-a născut nevastă-sa şi nu Laci, casa unde i-au murit toate neamurile neveste-si, în afară de sora mai mică, măritată nu departe, în Austria, deci casa unde i-au murit toate neamurile neveste-si şi nu ale lui, ale lui Laci. Care ce să facă? A divorţat şi s-a recăsătorit. În gospodăria de lângă fosta Casă Wolf, casa unde erau cazaţi oaspeţii de seamă veni în inspecţie ori doar în trecere, în rama aurită de deasupra patului conjugal, fotografia de la nunta primei căsătorii a lui Laci a fost înlocuită cu fotografia celei de a doua nunţi a lui Laci1. Acum, pe lângă celălalt tată, Gheorghe s-a pomenit şi cu cealaltă mamă. Şi, în curând, şi cu două surori. Şi cu o altă bunică, mama celeilalte mame, mutată şi ea în casa unde s-a născut adevărata mamă.

1 „Asta măcar n-a venit mamă cu copil, mireasă în rochie albă şi cu voalul de fecioară la altar, mormăia tatăl lui Laci. Şi pare şi mai modestă. Să vedem… să vedem cât o s-o ţină aşa…”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.