Pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada George Enescu, se află biserica Sf. Nicolae „Albă”. Istoria acestui edificiu se pierde în negura timpului, iar data construirii lăcașului de cult nu se cunoaște exact. Un text de pe o icoană pictată pe lemn a Sf. Nicolae, ce a aparținut parohiei, menționează anul 1702, iar un fragment de lespede funerară cu data 1715, aflată în altar, ne confirmă că biserica exista la începutul sec. al XVIII-lea.
Biserica şi mahalaua în care era situată se numeau iniţial a „Vişinei” sau a „Popei Dârvaş” după numele jupâneasei Vişa şi a preotului Neagu Dârvaş, primii ctitori ai lăcașului de cult. Denumirea de biserica Albă, sub care este cunoscută astăzi, i-a fost dată la începutul secolului al XIX-lea datorită lipsei picturii exterioare. Avariată de cutremurul din 1802 şi de cel din 1808, a fost reclădită în 1827 de către marele clucer Nicolae Trăsnea și soția sa Maria. La 1802, în jurul bisericii se aflau chilii care au fost dărâmate după anul 1871, în timpul lucrărilor pentru alinierea Căii Victoriei. Aceste construcţii apar reprezentate pe planul realizat de Rudolf Arthur Borroczyn în anul 1852.
Cercetările arheologice desfășurate de către specialiștii Muzeului Municipiului București pe parcursul anilor 2012-2013, au dus la descoperirea zidurilor unei biserici parțial suprapusă de colțul de NV al actualului lăcaș de cult. Au fost scoase la lumină altarul și o parte din latura sudică a acestui edificiu din cărămidă cu ziduri groase de cca. 1 m. Pe baza descoperirilor se poate estima că biserica, ridicată probabil la începutul secolului al XVIII-lea, avea o lungime de cca. 15 m.
În timpul lucrărilor au fost descoperite 11 morminte cu inventar funerar (șase monede, patru inele sigilare, un ac de păr, mărgele din sticlă, fragmente de cercei, copci, bumbi și nasturi). Două morminte au fost suprapuse de zidurile din secolul al XVIII-lea, iar în mâna unuia dintre defuncți era depusă o monedă emisă în anul 1657. Acest fapt ne indică existența unui lăcaș de cult în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, încă neidentificat arheologic.
La baza fundației bisericii ridicate în anul 1827 au fost identificate, în niște lăcașe special realizate în cărămidă, două candele din sticlă, foarte bine conservate, depuse ritual la construcția lăcașului de cult.
Figuri:
1. Detaliu din planul Rudolf Arthur Borroczyn din anul 1852
2. Mormânt suprapus de fundația bisericii de sec. XVIII
3. Inventar funerar: inele, cercei, bumbi și ace de păr
4. Candelă în fundația bisericii de la 1827
Articol scris de dr. Raluca-Iuliana Moței, arheolog, Secția Istorie Muzeul Municipiului București
…lipsa acuta de perspectiva se poate CETI …SI LIPSA DEEE….VIITOR??.daaa cum s ma intind la vorba cu un papistas fie el si inalt ..care face afirmatia daaaa nu vine si cu caramida temeliei ..pai cum poci io sa ma intind la vorba cuuu…care face afirmatia da nu sugereaza iota deeespre CE TREBE FACUT!!!
ROMANIA SUFERA ACUT DE OAMENI CARE SA STIE ROSTU LUCRURILOR dar ABUNDA..sujernistii, popii si habarnistii..si cel putin daca s ar spune …chiar si numai ca sujestie ..ce se crede ca i necesar a se fashe. nu vedeti ca acesti guvernanti nu s capabili sa faca un proiect de CLOSET dar mi te UN PROIECT DE TARA.daaaa undi ati ascuns kktelu bre …cum care kktel??catu – partu buricosu..cell cu pilele in USA..o crezut marlanu da Valcea ca americanii nu stiu ce i aia beat -manga..dobitoc as zashe..daca nu m as lovi de normele impuse de ei pentru ei…sa nu le spui ca s prosti gramada ..ca te ..trezesti nach ZU HAUSE..ori cu o amenda pentru care sa te blesteme si urmasii-urmasilor tai…
Interesant! Felicitari arheologilor pentru munca depusa !
Vorba lui bulă, ce vreti să arătați că biserica era datată înaintea nașterii Domnului Iisus Hristos?..bine că n-au găsit telefoane mobile,carduri bancare,…
Moi Strul, daca sapau la sinagoga si gaseau izmenele lui Moise erai multumit?