Au trecut 34 de ani de la Revoluția din Decembrie, timp în care lucrurile în România, pe plan politic, s-au tot schimbat. S-au perindat guverne peste guverne și miniștri peste miniștri. Până s-a ajuns aici, a fost nevoie ca, pe 27 decembrie 1989, să fie constituit Biroul Executiv al CFSN.
Biroul Executiv al CFSN era format din 11 membri: președinte – Ion Iliescu, prim-vicepreședinte – Dumitru Mazilu, vicepreședinți – Cazimir Ionescu și Károly Király, secretar – Dan Marțian, membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacșa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru și Neculae Radu.
Pe 22 decembrie 1989, după fuga cuplului Ceaușescu în jurul orei 12:07, în mijlocul efervescenței revoluționare, au început diverse încercări de formare a unui guvern nou, care să-l înlocuiască pe guvernul condus de Constantin Dăscălescu. Au fost trei încercări:
-În sediul Ministerului Apărării chiar Ilie Ceaușescu, fratele dictatorului a încercat să schițeze o remaniere de guvern.
-În sediul CC al PCR, Ilie Verdeț a avut o încercare eșuată de formare a unui guvern nou.
Cea care a ieșit învingătoare, a fost gruparea lui Ion Iliescu, care a înființat în prim pas la sediul CC Consiliul Frontului Salvării Naționale, ca organ suprem de conducere, definit mai târziu mai mult ca organ legislativ, și acesta a format în scurt timp și noul guvern.
-Înființarea CFSN a fost anunțată la Televiziunea Română de directorul Editurii Tehnice Ion Iliescu. Din declarațiile unor membri ai CFSN, în special a celor cunoscuți anterior revoluției drept opozanți ai regimului ceaușist, rezultă că aceștia au fost incluși de Ion Iliescu în componența CFSN fără o discuție prealabilă.
Consiliul Frontului Salvării Naționale a cărui naștere a fost anunțată printr-un comunicat public la 22 decembrie 1989 a preluat „întreaga putere în stat”.
Componența inițială a CFSN a cuprins 40 de persoane: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușă, general Victor Atanasie Stănculescu, Aurel Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian, Mihail Lupoi, Gheorghe Voinea (general), căpitan de rangul I. Emil Dumitrescu, Vasile Neacșa, Cristina Ciontu, Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negrițiu, Gheorghe Manole, Cazimir Ionescu, Neculae Radu, Adrian Sîrbu, Constantin Cîrjan, Géza Domokos, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu.
Această lista a fost completata cu numele revolutionarilor din fostul CC si care făceau parte din CPSN (Comitetul Provizoriu de Salvare Națională) care fusese înfiintat după ora 16 in 22 decembrie 1989. Alcătuit inițial din 40 de membri, Consiliul avea să reunească pe 27 decembrie 145 de persoane.
lista tradatorilor de tara,sugativele Moskovei
Marea problema a securistilor care au tradat este sa-i convinga pe subalternii din justitie ca nea Nelu trebuie scos tapul ispasitor al tradarii de atunci. Doar ca aia se lasa greu. Dar din 22 decembrie 1989 si pana in 20 mai 1990 Ion Iliescu NU A FOST PRESEDINTE. A fost un fel de a fi dar el poate fi considerat presedinte dupa celebrele alegeri din Duminica Orbului cand peste 80% din romani l-au votat cu entuziasm conferindu-i autoritatea legala de presedinte. In cele peste 5 luni practic Romania nu a avut o conducere legitima nefiind confirmata de dovezi serioase existenta vreunei revolutii.Practic puterea a fost a securitatii care si-a exercitat-o prin intermediarii ei vechi si de incredere.
ion iliescu ultimul per listă,evident.
-intre timp TOTI si-au dat arama pe fatza,
mai putzin (editat) de doina cornea:
apreciem ca era doar un „honey-pot”, „ceaunul cu miere”,
o capcana pt. eventualii anticomunisti entuziasti dar fara metoda,
care s-ar fi dus unde le indica „Europa Libera” sau „Vocea Americii”,
propaganda cripto-bolshevica.
(editat)
Chiar titlul o spune; puterea e aceiași se schimbă doar decorul.
Nu a fost nici revoluție nici lovitură de stat. Sub minciuna oficială de revoluție și, pt cei bănuitori, minciuna de opoziție oficială numită lovitură de stat, ne-au schimbat decorul, regimul, numele și unele amănunte în a ne cocoși.
La fel a fost în Franța la revoliție, în SUA cu așa zisul razboi de independență, în Rusia la revoluție (Romanovii știau idiș).
De remarcat prezenta stearsa, ca simpli membri, a lui Brucan si Sarbu. Nu e uimitor sa constati cum unii au stiut cand vine trenul si la ce peron?
Iliescu a fost doar un frontman, ca nu el a condus. Deja in 1992 tara era devalizata.
Ştii că eşti o ţară de (editat) când schimbi comunişti cu comunişti şi securişti second-hand fake. Comuniştii lui Ceauşescu mai aveau câte o performanţă, cei de după 1989 nu au lăsat şi nu vor lăsa nimic în urma lor. Înlocuirea comunismului care mai şi făcea ceva cu un regim fanariot trădător de ţară a dus la rezultatele din prezent: un sfert de populație emigrată, deşi nu suntem în război, stat eşuat care nu lucrează pentru cetăţean cu instituţii deturnate de clanuri de ciocoi precum în justiţie, care nici nu se mai sfiesc să îşi expună corupţia în văzul tuturor, sănătate şi învăţământ inexistente, economie de tip colonie controlată din străinătate, defrişarea pădurilor, transformarea ţării în groapă de gunoi, trafic de persoane, trafic de droguri, patroni interlopi – o mizerie absolută! Şi noi vorbim de democraţie cu judecători securişti şi cu „presă” cumpărată de partide. În 1989 s-a schimbat doar o dictatură cu o altă dictatură.
Numai dacă purecăm poza; cine, unde, a făcut-o? Vremuri tulburi, revoluția încă nu învinsese deplin, mai erau cuiburi de teroriști (desigur, vorbesc în batjocură citînd din epitetele vremii); se risca cineva să se lase fotografiat ca în studio, la ședință foto?
Cum majoritatea dintre noi se-ncăpățînează să nu recunoască c-au fost prostiți cu covideala (Bonachiș), și cu guvidul și cu vaccinul, la fel se-ncăpățînează să nu recunoască c-au fost mințiți și cu revoluția și cu lovitura de stat. Amândouă, covideala și 199, au fost înscenări, făcături din vorbe. Accidente de muncă se-ntîmplă.