Începutul vacanței de iarnă a făcut să-mi pice în mână cartea ”Cultura și elitele române sub comunism, din perspectiva Securității (1964-1989)”, semnată de Vasile Mălureanu.
Fost ofițer de Securitate al Direcției I-Artă/Cultură, păstrat în structurile informative ale SRI, ulterior anului 1989, acesta s-a pensionat cu gradul de general, având răgazul și instrumentele de a documenta și redacta lucrarea singulară, prin natura ei, printre multe alte cărți care au tratat subiectul, dacă ne gândim că ea se constituie într-o mărturie din interior.
Titlul, cât se poate de ofertant, a îndemnat la lectură imediată, din paginile ei putând afla modul în care Securitatea vedea activitatea oamenilor de cultură și artă din România și modul de acțiune împotriva derapajelor de la linia impusă de propaganda comunistă în perioada indicată în titlu, și nu percepția celor din afara instituției. Menționând că volumul a fost publicat în anul 2019 de editura RAO, suntem convinși că a avut parte de mai multe recenzii. Însă, un minus de sumar îndeamnă la încă o discuție, nu neapărat critică, ci mai mult venind ca o completare.
Redactată foarte riguros și oferind mărturii provenite din documente și surse certe, lucrarea transmite precizia rapoartelor și sintezelor nenumărate pe care, suntem siguri, autorul le-a întocmit în cariera sa de ofițer de informații.
Totodată, trebuie subliniat echilibrul afirmațiilor, Vasile Mălureanu neîncercând să țină partea Securității și, cu atât mai puțin a liniei propagandistice impusă de Partidul Comunist Român, de fapt, de Nicolae Ceaușescu.
Pe de altă parte, Vasile Mălureanu concluzionează corect că, măcar pentru anii asupra cărora se pune lupa analizei, nu putem vorbi despre o mișcare coerentă, coagulată, solidă, în contra dictaturii comuniste și a lui Ceaușescu, așa cum au existat în alte țări din blocul comunist, inclusiv în URSS, iar dacă avem cazuri de dizidență, acestea au avut drept cauze principale neîmpliniri personale de ordin profesional ale unui autor sau altul, cauzate de cenzură și mult mai puțin cauzate de realitățile crunte generate de dictatură.
Cum spuneam, volumul are însă niște limitări care sunt până la un momendat de înțeles. În primul rând, perioada de timp la care face referință: 1964-1989. Apoi, faptul că se referă aproape în exclusivitate la cazurile, situațiile, persoanele și personalitățile asupra cărora a lucrat nemijlocit sau la care a avut acces documentar, fapt mărturisit de altfel de autor.
Însă, acest lucru vine în contradicție cu titlul cărții, pentru că analiza se oprește aproape exclusiv asupra lumii literare românești. Or, dacă în titlu pui ”Cultura și elitele române…”, asta înseamnă că aria de preocupare trebuie să fie mult mai amplă. E drept, demersul este mult mai dificil, însă doar așa s-ar justifica titlul sub care cartea a fost publicată. Într-adevăr, sunt câteva referiri la personalități (și dosare) din domeniul artelor plastice, teatrului sau filmului, dar acestea însumate înseamnă prea puțin.
Surprinde însă totala absență a unei minime analize asupra situației muzicii românești, mai precis, a reprezentanților acestei arte, fie ei din lumea muzicii simfonice, a folclorului, a muzicii lejere sau a muzicii rock. Nu este menționat niciun nume de compozitor sau de interpret care să fi luat atitudine sub o formă sau alta împotriva propagandei comuniste. Nu este menționat niciun caz de dizidență sau de încercare de dizidență. Nimic.
De aceea, credem că o minimă completare este necesară pentru că, pe de o parte, vine ca o informație în plus care se alătură lucrării domnului Vasile Mălureanu, apoi, pe de altă parte, îi susține concluziile: În România comunistă, cazurile de dizidență și de acțiune împotriva sistemului, ale oamenilor de cultură și artă, au fost extrem de puține și au avut, cum spuneam mai sus, determinări personale.
Pentru a face o extrem de mică analiză a relației muzicii românești și, mai ales, a muzicienilor români, cu Securitatea și aparatul de propagandă al PCR, credem că ar trebui pornit obligatoriu de la a sublinia că, deși i s-a oferit reîntoarcerea în țară, George Enescu a refuzat cu obstinație, ba, mai mult, a refuzat orice legătură cu regimul comunist. Credem că acest lucru a dat direcția sub care s-a orientat lumea muzicală românească, ca atitudine, mai ales cea simfonică, atât în perioada proletcultismului, cât și în perioada dintre anii 1964-1989, pusă sub lupă de Valsile Mălureanu. Mai ales, trebuie subliniată lipsa de solidaritate a muzicienilor români cu atitudinea lui George Enescu, față de comunism și comuniști.
Însă, într-adevăr, din partea acestei arte nu pot fi amintite răzvrătiri în contra sistemului. Nici pomeneală să vorbim despre acțiuni asemănătoare celor închegate de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la Paris, care ar putea fi contabilizate în rândul muzicienilor români, oridecare ar fi ei. Faptul că, de exemplu, dirijori precum Ionel Perlea sau Sergiu Celibidache, soliste de operă precum Viorica Cortez, Ileana Cotrubaș, Nelly Miricioiu, Florica Cristoforeanu sau Mariana Nicolesco, au ales să trăiască în străinătate și să nu e mai întoarcă în țară decât arareori, nu a ținut de o atitudine de frondă, de protest, față de regimul comunist, ci de oportunitățile infinit mai bune pe care le-au avut pentru a-și desăvârși carierele artistice. La fel, faptul că viloloniste de prim rang mondial, precum Lola Bobescu, Mihaela Martin sau Silvia Marcovici, au ales să plece din țară, a fost determinat de motivații personale de ordin artistic, nu de revoltă împotriva comunismului. Și mulți alții ca aceia menționați mai sus.
De fapt, nici nu ar fi avut cum să se angajeze în critici aduse sistemului, o dată, pentru că modalitatea lor de exprimare, muzica simfonică, cu greu ar putea să transmită mesaje de ordin politic, contestatar, iar apoi, ar fi însemnat să se angajeze în acțiuni de ordin civic, fapt care ar fi fost de neconceput în situația lor, cu atât mai mult cu cât ochiul și urechea Securității erau îndreptate și asupra lor, nu doar a scriitorilor și poeților.
În rândul acțiunilor antipropagandistice, însă, putem trece articolele din anii 80 ale Speranța Rădulescu, etnomuzicolog de un profesionalism desăvârșit și de un uriaș prestigiu, aceea care a pledat pentru valorificarea adevăratului folclor și declarându-se împotriva promovării folclorului ”de tip nou”. Acest îndemn a determinat, nu ne îndoim, și cu implicarea Securității, la apariția unei serii de articole acuzatoare, vehemente, la adresa doamnei Rădulescu, cel mai vehement dovedindu-se a fi Corneliu Vadim Tudor, în paginile revistei Săptămâna. Însă, totul s-a redus la atât, Speranța Rădulescu repliindu-se.
Dacă ne referim la muzica ușoară, situația e oarecum similară celor menționate mai sus. Faptul că, de exemplu, Constantin Drăghici, Margareta Pâslaru, Sergiu Cioiu, Olimpia Panciu, Anca Agemolu, Luky Marinescu, Pompilia Stoian sau frații Adrian și Mircea Romcescu și mulți alții, au ales să trăiască în occident sau Israel, nu a ținut de cine știe ce acțiune împotriva comunismului sau a lui Nicolae Ceaușescu, ci tot din motive personale, de carieră.
Dar, pentru că am amintit de Israel, să spunem că, da, iată, ajuns acolo, actorul Mircea Crișan a avut exclusiv atitudini anticomuniste, prin textele pe care le citea la Europa liberă sau în spectacolele pe care le ținea pentru românii emigrați, doar că el nu a fost în niciun caz un exemplu pentru soliștii de muzică ușoară plecați și ei definitiv din țară. Conformismul și complicitatea tăcerii s-a manifestat din plin și în rândul lor.
Lucrurile se schimbă, oarecum, dacă ne referim la muzica rock. Considerăm de data aceasta o eroare majoră faptul că numele lui Cornel Chiriac nu este nici măcar menționat în cartea lui Vasile Mălureanu, cu atât mai mult cu cât el a fost ucis de oameni ai Securității din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, fiind catalogat drept unul dintre cele mai periculoase persoane care au luptat împotriva comunismului din România.
De fapt, rareori Cornel Chiriac a emis enunțuri împotriva comunismului sau a lui Nicolae Ceaușescu, însă, simplul fapt că el realiza două emisiuni la radio Europa liberă (Metronom și By Request), în care difuza muzică rock, însemna un pericol uraș pentru propaganda comunistă. În fapt, în opinia propagandiștilor comuniști și a Securității, însăși muzica rock era o armă împotriva comunismului, a PCR-ului și a lui Nicolae Ceaușescu, ceea ce, să recunoaștem, nu era departe de adevăr, atâta vreme cât trupele de la noi nu cântau piese cu texte date în plic de la partid.
Singurul caz concret, cunoscut, documentat obiectiv, de atitudine anticomunistă, este al trupei de rock progresiv Accent din Tulcea și a liderului ei, Paul Prisada, acela care, urmare a atitudinii sale anticomuniste, încă din liceu și până în 1989 a făcut obiectul a nu mai puțin de trei dosare de urmărire operativă, dosare la care au lucrat nu mai puțin de 29 de informatori și 28 de ofițeri! Cotraexemplu este cel al actorului Dan Puric, care, să ne amintim, a avut angajament de informator încă din liceu. Ridicol!
Elemente din dosarele lui Paul Prisada, publicate de Evenimentul zilei în cursul anului 2017 dar și de alte ziare, care dezvăluie că trupa Accent era scoasă frecvent de pe afișele concertelor rock din cauza textelor interpretate de ofițerii de securitate ca fiind anticomuniste, ilustrează perfect modul în care Securitatea acționa pentru eliminarea din peisajul muzical românesc al trupelor și al soliștilor incomozi.
Iar asta, în vreme ce, de exemplu, Holograf, trupă rock de certă valoare din punct de vedere muzical, cânta piese precum ”Cu fiecare clipă”, ”Umbre pe cer”, ”Pacea nu-i un simplu joc”, ”Viața va învinge” sau ”Lumea de vis”, compuse pe niște texte care l-ar fi făcut mândru pe Dan Deșliu, autorul celebrei aberații ”Lazăr de la Rusca”!
În rest, faptul că Phoenix a fugit din țară sau că Dan Andrei Aldea a decis să rămână în Belgia, nu au legătură absolut deloc cu acțiuni îndreptate împotriva regimului comunist. Într-adevăr, pentru propaganda comunistă, acestea au însemnat lovituri crunte, dar ele au avut tot cauze de ordin personal.
Iar faptul că, de exemplu, Iris a cântat ”Trenul fără naș”, pe un text al lui Stelian Tănase în care se vorbea despre libertate și care aluziv spunea că Nicolae Ceaușescu ar trebui să ”se dea jos la prima haltă”, că același Dan Andrei Aldea a compus ”Lumină lină”, pe o poezie a lui Lucian Blaga, în care se vorbește despre Iisus ori că tot el a compus ”Călătorul prin nouri”, de pe albumul Zalmoxe, în care se vorbește despre libertatea de circulație, că trupa Timpuri noi a cântat ”Becul”, în plină perioadă de tăiere a energiei electrice pentru populație sau alte și alte cazuri asemănătoare, înseamnă prea puțin, din perspectiva acțiunilor anticomuniste.
Trebuie spus că, în rândul muzicienilor, indiferent de care ar fi fost ei, s-a dat dovadă de o jenantă și aproape continuă lașitate, atunci când s-a pus problema transmiterii unui mesaj anticomunist, iar, atunci când au fost consemnate cazuri izolate de atitudini anticomuniste și antidictatoriale, acestea au fost individuale, fiind ”rezolvate” imediat de Securitate sau de aparatul de propagandă de la toate nivelurile: UTC, UASCR sau PCR. Din păcate, în cursul anilor 80, când am efectuat multe turnee în diferite formule de concert, nu odată am auzit: ”Trebuie să fim atenți la ce cântăm, pentru că noi suntem aici ca să ducem niște bani acasă, ne iau ăștia și ne leagă”, fapt care mă făcea să gândesc că obediența și conformismul transformau artistul în lăutar, îndepărtându-l și de menirea lui civică, pe care, prin expunerea publică o are, alături de cea artistică.
Toate aceste exemple din lumea muzicii românești întăresc concluzia lui Valsile Mălureanu care spune că, în afara câtorva situații punctuale, cultura română nu a fost capabilă să coaguleze o atitudine anticomunistă, antidictatorială, dovedind că foamea e mai puternică decât demnitatea.
” Într-adevăr, sunt câteva referiri la personalități (și dosare) din domeniul artelor plastice, teatrului sau filmului, ”
-Dosare de Plecare,ceva?
„a fost determinat de motivații personale de ordin artistic, nu de revoltă împotriva comunismului.”
-inegalabilu Stoian
(egalabil doar de petre m. iancu)
nu vede gaura de la covrig!
Autorul acestei recenzii spune multe adevarurii. Artistii romani nu au fost uniti si nu au avut activitati d fronda contra regimului. Arta militanta a fost slaba la noi si de aceea duritatea regimului cominist a fost mai mare. Confirmism si tacere exista si acum dovada ca aceasta atitudine este bine infipta in mentalul artistic romanesc. Iar D.Puric nu este decat un simplu (editat) fara valoare fara roluri memorabile. Nu va fi niciodata un G.Vraca sau G.Calboreanu, etc.
Cultura Română este și astăzi căpușată de sinecuriștii produși de Securitate prin urmașii săi din SRI. Securitatea nu a murit , s-a transformat intr-o organizație mafiotă care a pus mâna pe țară. Avem puzderie de servicii care se calcă pe picioare , iar ”intelectualitatea” actuală ( mare parte dizidendă de budoar – nu au ieșit ca unii dintre noi la revoluție) au așteptat cu caietele în sertar marea democrație de astăzi ….Hai sictir! Începe să îmi fie milă de poprul ăsta care vă ascutltă făra să vă bage acolo undfe merițați. Cultura este pe moarte din cauza voastră, mari ”intelectuali” ce vă pretindeți. Trebua să stați în stradă zile și nopți ca să denunțați putoarea politică ( aia cu iz de multe doctortate luate la securitate), dar nu, banii nu au miros. Sunt sătul să mai citesc asemenea ”analize” probabil intr-o bună zi îmi iau din nou traista in băț și mă întorc in lumea largă , România , cu ”intelectuali” ca voi nu mai are nici o șansă. Continuați să faceți reclamă foștilor și actualilor securiști, se apropie alegerile , iar voi dimpreună cu ei aveți mare nevoie să va rotunjiți averile ( care pe unde poateȘ in post de pensionar de lux – parlamentar sau mare intelectual al țării). Mă întreb când oare o să ne prezentați și oamenii care vor să ridice țara….
Revelionul Groazei la Romania TV. Vor canta/urla Norica Nicolai,guitza, Pavel Abraham si falsa, George Simion :))))))))
Vorba lui Stoian:Muzica si SRI..asta ..Sexcuritatea–
…tot ce pot sa spun este ca am fost in persoana la concerte: iris,domino, 2005,meduza, cateva formatii straine…plus cenaclul flacara!…
Toata propaganda antiCeausescu a fost exclusiv de provenienta securista. Securitatea pe care se baza Ceausescu (nu avea prea mare incredere in ea) era aceea care de la bancuri usoare si pana la diversiuni periculoase impotriva statului de atunci au intretinut si amplificat subteran toata ura impotriva lui Ceausescu. Trebuie sa fii total (editat) incat sa nu realizezi ca orice amator ar fi incercat asa ceva ar fi fost imediat turnat si inhatat de acei securisti cu doua fete. Asa ca povestea cu disidentii din Romania cade rusinos. Unii dintre ei care veneau cu poezioare cu motanei, cu cantecele sau cu scrisorele pline de generalitati la Europa Libera erau total nepericulosi si nimeni nu-si punea mintea cu ei. Cei care insa bagau mare erau categoric racolatii securitatii care le acorda protectie. Multi din cei plecati au facut-o cu invoirea securitatii care nu i-a faultat nici pe cei de care erau convinsi ca nu mai scrie ‘retur’ pe ei.De fapt mai tuturor celor ajunsi in ‘democratie’ nu li s-a mai auzit glasul. Iar sa vii acum si sa faci din ei cine stie ce eroi este penibil. Totl trebuie preluat cu mari rezerve.Este firesc ca autorul fost general de securitate sa intrepreteze realitatea de atunci cum vrea el spre a da bine la cei de acum dar mai ales pentru a spala securitatea care a tradat in decebrie ’89.
Aștept, tot de la … generali postrevoluționari, studii despre „bucătăreala, mâncarea de la popote și cantine, moda, frizura și coafura etc” sub comunism !
„…dovedind că foamea e mai puternică decât demnitatea.”
Privește numai la câte pelerinaje s-au făcut la Kiev, buey Nea Stoiane…
măRog…🤮
(editat) mai esti Artistotele! Zici ca esti un fost militian tablar devenit general din cei care s-au rasturnat cu carul securist in Salajul Vulpii.
Cultura te făcea sa fii Liber ! Daca faceai Cultura de dragul Culturii la Tzara !
” motivații personale de ordin artistic, nu de revoltă împotriva comunismului.”
-in ceaushism „motivatia personala” era …ilicită,
faptul ca tovarashul are motivele lui si a pus ochii pe tovarasha
era tratata doar prin prisma cuplului reproducator;
stiau ceva de traditii,
nu au schimbat traditia ci au incercat sa-l schimbe pe popă,
l-au substituit cu starea civila,asta e sigur.
poate parea o exaggerare
dar toti sint de acord si recunosc comunismul cand il vad,
toti stiu de comunista
Oana Maria-Bogdan, o activistă PLUS pe care Dacian Cioloș ar fi numit-o roata motrice din spatele partidului” a făcut valuri în media,
arhitecta care milita pentru desființarea proprietății private revine: De la renunţarea la proprietate şi trai în grupuri, la un model bazat pe creşterea stării de bine.
-a starii de MAI bine,
„mai binele” dat ca un excess comunist peste suma părtzilor…
…face si asta un ban…gramada..adevarat va zic voua ..oranduirea din Romania a fost puternic zguduita da accent(e)..iar Tulcea (ce mi amintesc de Tulcea I legat de fetili tulcene ..jeneroase ,passionate..adevarate luptatoare …antisystem..aveau stilul lor)…daaa ingrijita cartea ..ca la carte…
@Aristotel: ai dreptate cu Dan Puric,o (editat) patentata
era sa uit:ILie Stoian minte cum respira ,zici ca e frate de chibutz cu A. Shvosnik..asta Severin
@Panfil Fleicaru, „Revelionul Groazei la Romania TV.”
-nu e revelion ci recviem,
e pt. morti!
(morti dar nu decedati)
Acu e misto . Avem slagarul cu dujmanii moare si divul daca pot spune asa , Adi Minune!
Jos comunizmu!
Concluzia este ca Malureanu, si colegii sai, si-au facut foarte bine treaba „la cultura”, opozitia fata de Ceausescu nefiind semnificativa in domeniu. Asta vroiai sa spui, Ilie Stoian?
Nu stiu ce le facea securitatea comunista dar pe vremea aia erau compozitori buni erau cantareti buni era o muzica buna. Pe cand securitatea capitalista i-a prostit pe toti! Manelisti si pipite cu buzele pompate de maimutze canta niste porcarii. Asta se intampla azi cand securitatea baga la puscarie numai politicieni pe cand in comunism oricine avea sansa sa faca puscarie chiar si cei din domeniul cultural!
@maxtor :corect! ma uit la pocitaniile de la Romania TY ; ce ghinion are tara asta nici unul nu arata a om ,toti sunt zombi proveniti si dezgropati din comunism,zici ca e cimitir nu tele vizuina
Când eşti un (editat) de băgător de seamă parazit precum 90% dintre securişti, trebuie să îţi inventezi tu „ameninţările” la adresa patriei şi poporului, pentru a putea să-ți justifici parazitismul pe salarii şi pensii speciale. Aşa au apărut fel şi fel de câmpuri tactice din justiţie, economie, energie, multinaţionale, porturi, vămi, pieţe, muzici, fotbal, presă, dansuri, manele, ţopăieli sau weceuri publice. În realitate România a fost şi este o mare glumă condusă de măscărici. Nu contăm absolut deloc în niciun domeniu, suntem ultimii la toate capitolele, dar dăm pe dinafară de servicii secrete specializate în tăiat frunza la câini. Şi aşa era şi pe vremea lui Ceauşescu – marea instituţie a trădat prima atât prin Pacepa, cât şi în 1989 şi ulterior cu „Nu ne vindem ţara! Decât la preţuri foarte mici!”
PENTRU ŢARA CU CEI MAI MULȚI SECURIŞTI ŞI TURNĂTORIPE CAP DE LOCUITOR, SUNTEM CEA MAI MARE COLONIE BANANIERĂ DE SCLAVI DIN EUROPA!
Bine ca-i lasati pe toti (editat) rasisti si (editat) sa-mi ponegreasca neamul si tara si mie imi cenzurati comentariile. Sa va fie rusine de tradatori ordinari
Cine-si pierdea vremea cu d-ăștia…În vest selectorul nu se mișca de pe tv Beograd sau, mai la nord, Budapesta.Uneori, la câte un video, te exaspera faptul că nu se mișca nimic.Vedeții Bucurestiului erau prilej de miștocăreală.În paralel se dezvolta mahalaua de joasă spetă, chirăiala bișnitarului , maneaua, cu texte imbecile incropite de pretenarii și colaboratorii securității, klanurile gipsane, stat în srat, cu tentacule proprii prin occident, mai precis prin Franța.Din zona asta au ieșit mai târziu corifeii buticărelii&asociații lor de la bază:vameși, polițiști foști milițieni, notari, politicieni de varii spețe, klanuri reciclate în „afaceristi” gen imo și fier vechi.Descurcăreala care împinge legea-n derizoriul facultativ, cloaca procopselii.Cine vede concept de țară, patrie pe-aici, musai trebuie să consulte un oculist.
Toate curentele muzicale sînt scornite de laboratoarele serviciilor. CIA=roc-en-eol. Secu=manele. Secu=gunoiul_de_talcioc_numit_bănățene.
Treaba cu bănățenele e o mare blasfemie adusă româneștilor din banat. Ascultați numai un brîu bănățean!
,,Lucrurile se schimbă, oarecum, dacă ne referim la muzica rock. Considerăm de data aceasta o eroare majoră faptul că numele lui Cornel Chiriac nu este nici măcar menționat în cartea lui Vasile Mălureanu, cu atât mai mult cu cât el a fost ucis de oameni ai Securității din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, fiind catalogat drept unul dintre cele mai periculoase persoane care au luptat împotriva comunismului din România.,,
mananci rahat cu poloniku autorule !!! a fost ucis de un dement, dornic de publicity ,la fel cum a fost ucis in sua ,John Lennon. Am urmarit atunci toate relatarile de la sopirlica ,inclusiv ale lui Radu Teodor ,care i-a preluat emisiunile muzicale
.Si la noi in Constanta stiam cu totii, ca voia sa revina in tara ,nemultumit de ceea ce-i oferise ,,EUROPA LIBERA,,!
Călin, rockul a evoluat din ghitara făcută din lopată si muzicuță, distractia celor care întindeau linii ferate-n vest ca mai apoi să umble cu marfarul pe ele în ’29 în căutarea unui loc de muncă.Mai târziu, bluesul s-a întâlnit cu swingul, muzica soldaților ce s-au întors din război si asa a apărut rockul, reacție la jazzul elitelor.CIA a mânjit-o cum a mânjit tot.Folclor, cât mai avem, e măcelărit fără milă la Taraf tv, de femei îmbrăcate fantezist si băietani brunetei ce slobod triluri cu iz indian.Departe sunt zilele când aproape că simteai mirosul de salcâm când ascultai un Acea sau Novac ori simțeai căldura soarelui la Fărcasu ori gustul vinului vechi cu Tudor Gheorghe. Totul e superficial si kitsch, ca tot ce-i ieftin.
Slabă muzică era, plictisitoare, nesărată… Cu totul altceva se cânta în lume atunci. Muzica rock a anilor ’60-’70 chiar a fost de foarte bună calitate, în România însă, zero ! Norocul era cu posturile străine, seara… Atât !
BEY @macara ,ai fost vreodata la o discoteca studenteasca in anii 60-70 ? Dak ai fi fost, auzeai numai muzica straina !
Pe litoral RADIO VACANTA difuza non-stop numai muzica straina in special pentru turistii straini ! Toate barurile si restaurantele de pe litoral difuzau dance muzik cu dj cunoscuti ,avand in vedere ca RP Bulgaria avea licente de la o multime de firme din OCCIDENT ,iar discurile aduse incantau pe toti. De dj Andrei Voiculescu ai auzit ? Vocea lui sonora si placuta incanta auditoriul !Desi la radio era multa muzica patriotica nu lipseau emisiuni ca ,,Autograf muzical,, sau ,,10 melodii preferate,,,etc, unde majoritatea melodiilor erau occidentale !
Asa ca este bine sa vorbesti in cunostinta de cauza !
Înclinarea Speranței Rădulescu spre lăutari (lăutari=țigani) trebuie să dea de gândit. Ar trebui să dea de gândit de ce a fost promovat Taraful din Clejani în afara țării, anii 1980, ce, la vremea aceea, cânta muzică românească. Nu au găsit români?
Bătrînii din taraf, după ce-au cântat la Viena, au fost invitați la radio. Reporterii habsburgi o tot țineau cu fantastica muzică țigănească la care, spre cinstea lor, bătrînii țigani spuneau: nu doamnă, noi cântăm muzică românească.
Am o copie dup-un CD scos în Belgia de Taraf: balade, hore, brîuri, sîrbe, toate românești.
C.Boscu,
Erau niște mici oaze . Asta nu schimba situația generală din Romania. Eram blocați !