Chelsea a câştigat Liga Campionilor contra lui Bayern

Schweinsteiger a calificat, la Madrid, pe Bayern Munchen în finala Ligii Campionilor. Tot el este cel care şi-a îngropat echipa, trimiţând în bară unul din penalty-urile de departajare. După 1-1 în timpul regulamentar de joc, scor neschimbat după 30 de minute de prelungiri, la loviturile de departajare, nemţii au înscris primele trei, dar le-au ratat pe ultimele două. Englezii au ratat prima lovitură, dar au înscris impecabil pe următoarele. Chelsea câştigă în premieră Liga Campionilor, după o evoluţie modestă într-o finală slabă din punct de vedere al calităţii şi spectacolului. Este adevărat, la Bayern gurile de tun au dat dovadă de lipsă de luciditate şi au ratat un meci pe care normal trebuiau să-l câştige. 

 7 cornere pentru Bayern în primele 23 de minute

 Primul mitan nu a fost deloc spectaculos. În primele 20 de minute cele două echipe mai mult s-au studiat şi nu au riscat nimic. Era şi normal. Atât germanii cât şi englezii evoluau în apărare fără doi, respectiv trei titulari, toţi suspendaţi. Cei de la Chelsea au ales un mod pur britanic de a se apăra. Au cedat deliberat mijlocul terenului şi, orice minge mai dificilă din propriul careu o trimeteau cu nonşalanţă în corner. Astfel, în minutul 23, Bayern avea deja 7-0 la cornere, dar nu se poate spune că a dominat autoritar. Chiar dacă a stat mai bine şi la posesie, 60% la 40% în primele 45 de minute.

Bayern nu a reuşit decât o singură fază foarte periculoasă la poarta lu Cech în primul mitan. Principalul „motor” al bavarezilor, Ribery, nu a funcţionat, poate şi pentru că a lipsit secondatul său, fundaşul stânga titular, Alaba. Foarte slab spre penibil, în primele 45 de minute, golgheterul german Gomez. În ultimele 15 minute, Chelsea a fost ceva mai prezentă în jumătatea adversă, a făcut o „jumătate” de tiki-taka, practic a ţinut mult balonul, prin pase scurte, imediat după linia de centru. Londonezii nu puteau emite pretenţii prea multe în terenul advers, atâta timp cât aveau în teren pe un Bertrand, care a jucat doar 6 (şase !!!) meciuri pentru Chelsea în campionat, şi doar unul ca titular. În LC, nu jucase nici un minut până la marea finală. O finală în care cel mai bun jucător engjez, fundaşul John Terry a văzut-o din tribune, din cauza cartonaşelor. Una peste alta, o primă repriză a LC, cu mult sub primele 45 de minute ale finalei din C2, Atletico-Athletic.

Un pic la nimic în mitanul 2

Partea a doua a meciului a semănat foarte mult cu prima. Chelsea s-a bazat 30 de minute doar pe faza defensivă şi pe lipsa de luciditate a atacanţilor germani. O repriză urâtă, cu o echipă care a jucat modest (Bayern) şi una (Chelsea) care nu a jucat mai nimic. În minutul 69 germanii aveau un neverosimil 14-0 la cornere, dar nici una din loviturile de la colţ nu a periclitat poarta britanicilor. Britanici care s-au apărat inclusiv cu vârful Drogba în propriul careu. Când toată lumea se gândea la prelungiri, în minutul 83, inexistentul de până atunci Muller, înscrie cu capul pe colţul scurt, la o fază la care şi portarul Cech are partea sa de vină. Cu perspectiva înfrângerii, englezii se aruncă în atac şi în minutul 88, la primul şi singurul corner obţinut în timpul regulamentar de joc, reuşesc să egaleze prin Drogba, printr-o puternică lovitură de cap. Mitanul 2 se încheie, meciul ajunge în prelungiri, după 90 de minute modeste, cu mult sub cerinţele unei finale de Liga campionilor.

Bayern ratează un penalty în prelungiri

Chelsea începe – surprizător – în trombă prima repriză a prelungirilor, patru minute presând careul advers. La primul atac al bavarezilor, Drogba îi „ciupeşte” în careu gheata lui Ribery, şi 11 metri pentru nemţi. Un faul similar cu cel făcut de Szukala asupra lui Kapetanos, vineri seara la Cluj. Un 11 metri corect acordat (În România în faze similare arbitri noştri nu dau nimic, dar în în Occident este penalty clar). Execută Robben, Cech scoate şi suspansul continuă. Bayern însă l-a pierdut pe Ribery, care a acuzat faultul anterior. Prima repriză a prelungirilor se încheie fără gol, cu Chelsea superioară lui Bayern.

Chelsea a vrut penalty-uri

Repriza secundă a prelungirilor ne arată un Bayern decis să nu aştepte loteria penaty-urilor. Ataca în valuri şi are trei situaţii uriaşe de a marca, dar şi acum, Gomez continuă să fie penibil, nou intratul Olic nu are forţă, iar Robben joacă haotic. Cei mai periculoşi bavarezi sunt cei din liniile doi şi trei, în nici un caz cei din faţă. Englezii s-au apărat şi obiectivul lor în ultimele 15 minute ale prelungirilor a fost acela de a se ajunge la penalty-uri. Obiectiv atins.

Caseta tehnică

Stadion: Allianz Arena Munchen – 66.000 spectatori

(Suporteri Bayern – 46.000; suporteri Chelsea – 20.000

Temperatură: 20 grade

Umiditate: 38%

Gazon: uşor ud

Bayern Munchen (antrenor Jupp Heynckes)

Neuer – Lahm (cpt.), Timoşciuk, Boateng, Contento – Schweinsteiger, Muller (min.85 Van Buyten), Kroos – Robben, Gomez, Ribery (min.95 – Olic).

(Rezerve: Butt – Petersen, Rafinha, Usami, Pranjic)

Chelsea Londra (antrenor di Metteo)

Cech – Bosingwa, David Luiz, Cahill, Ashley Cole – Oby Mikel, Lampard (cpt.), Bertrand (min.73 – Malouda) – Salamon Kalou (min.83 – Torres), Drogba, Mata.

(Rezerve:  Turnbull –  Ferreira, Essien, Romeu, Sturridge)

Arbitru:  Pedro Proenca (Portugalia)           

Asistenţi: Bertino Miranda şi Ricardo Santos (Portugalia)

Asistenţi poartă: Manuel De Sousa şi Duarte Gomes (Portugalia)

Rezervă: Carlos Velasco Carballo (Spania)

Au înscris: 1-0 (min.83 – Muller); 1-1 (min.88 – Drogba)

Cartonaşe galbene:  Schweinsteiger – Cole, David Luiz, Drogba, Torres

Suturi spre poartă:  14 – 3 (90 minute); 3-0 (prel.)

Pe spaţiul porţii: 6-3 (90 min.); 1-0 (prel.)    

Ocazii de gol: 3-1 (90 min.); 2-0 (prel.)

Cornere:  17 – 1 (90 min.); 3-0 (prel.)                

Faulturi comise:  10-19 (min.90); 4-7 (prel.)  

Posesie: 54% – 46% (min.90); 55%-45% după 120 min.               

Acţiuni de atac: 51 – 25 (min.90); 14-3 (prel.)

Jucătorul meciului:

Finalistele non-campioane

Finala acestei ediţii a Ligii campionilor este una atipică: nici Bayern şi nici Cheslea nu au câştigat în 2011 campionatele din care fac parte. Chelsea s-a clasat pe locul 2, iar Bayern pe locul 3. Germanii, au fost chiar obligaţi ca să joace şi play-off în Liga Campionilor în această ediţie, o postură neobişnuită pentru bavarezi. Interesant este faptul că nici ediţiile curente ale campionatelor Angliei şi Germaniei nu au fost câştigate de vreuna din finaliste. Bayern s-a clasat pe locul 2, în timp ce Chelsea pe un catastrofal loc 6. De altfel, dacă Chelsea pierde finala, va juca din toamnă în Europa League, ţinând cont că a câştigat Cupa Angliei. Dar dacă britanicii vor învinge, atunci vom asista la un record foarte greu de egalat: Anglia ar putea să aibă 5 echipe (!!!) în grupele Ligii Camapionilor: cele trei care au obţinut calificarea de drept: Manchester City, Manchester United, Arsenal Londra, Chelsea Londra în calitate de câştigătoare a LC şi Tottenham Hotspurs, dacă se califică din play-off.

Bruxelles-ul şi Cluj-ul ţin cu Bayern

Evident, supoterii germani, în special cei din Bavaria doresc ca echipa lor favorită să câştige. Dar nu vor fi singurii. În Belgia, suporterii lui Anderlecht vor ţine pumnii strânşi pentru nemţi. Explicaţia este următoarea: Dacă Bayern câştigă se eliberează un loc în grupele Ligii Campionilor, datorită faptului că echipa germană este oricum calificată în grupe, în urma clasării pe locul 2 în campionatul naţional. Prima ţară care profită de un loc liber în grupele Ligii campionilor este Belgia, iar campioana Belgiei în 2012 este Anderlecht Bruxelles.

Şi în cartierul Gruia din Cluj, suporterii lui CFR vor ţine cu toţii cu Bayern. Şi în cazul lor, explicaţia este simplă. Dacă nemţii câştigă, scapă în play-off de un favorit foarte puternic, adică de Anderlecht. Clujenii au şanse să trecă de turul 3 de calificări şi în cazul în care scapă de Anderlecht, mai au doar doi posibili adversari foarte dificili, FC Basel şi Celtic Glasgow, şi trei dificili dar totuşi mai accesibili: Dynamo Zagreb, FC Salzburg şi Bate Borisov (ultima dacă trece de turul 3).

Bayern surclasează Chelsea la palmares

Finalistele ediţiei 2011/12 au palmarese total diferite. Germanii au un palmares care îl „bate” zdrobitor pe cel al englezilor.

Bayern Munchen (înfiinţată pe 27 februarie 1900): 22 de titluri de campioană a Germaniei; 15 Cupe a Germaniei; 9 Cupe ale Ligii; 4 supercupe.

Chelsea Londra (înfiinţată pe 10 martie 1905): 4 titluri de campioană a Angliei; 7 Cupe a Angliei; 4 Cupe ale Ligii; 4 supercupe.

Bayern Munchen:

–          4 LC/CCE (1974, 1975, 1976, 2001); alte 4 finale disputate: 1982, 1987, 1999 şi 2010.

–          1 Cupa Cupelor (1967)

–          1 Cupa UEFA (1996)

–          2 Cupa Intercontinentală (1976, 2001)

Chelsea Londra

–          2 Cupa Cupelor (1971, 1998)

–          1 Supercupa Europei (1998)

–          Finalistă LC (2008)

Real Madrid campioana campioanelor

Din 1956, anul disputării primei finale, cele mai multe titluri de campioană ale Europei le-a obţinut Real Madrid – 9. A.C.Milan se află pe trapta a doua a „podiumului” cu 7 titluri, iar „bronzul” este deţinut de FC Liverpool care a câştigat de 7 ori trofeul.

Ajax Amsterdam, FC Barcelona şi Bayern Munchen au câştigat de 4 ori principala cupă europeană, Internazionale Milano şi Manchester United, au triumfat de câte 3 ori, iar Benfica Lisabona, FC Porto, Juventus Torino şi Nottingham Forest au câte două cupe la activ. Au câştigat o singură dată finala: Aston Villa, Celtic Glasgow, Hamburger SV, Borussia Dordmund, Feyenoord Roterdam, PSV Eindhoven, Olympique Marseille, Crvena Zvezda Beograd şi Steaua Bucureşti.

Spania cele mai multe trofee

Spania este ţara care a obţinut cele mai multe trofee CCE/LC – 13, prin cele două supercluburi, Real Madrid şi FC Barcelona. Italia – cu trei echipe, A.C.Milan. Internazionale Milano şi Juventur Torino – a strâns 12 cupe, iar în Anglia au „fost aduse” 11 cupe prin patru echipe: F.C Liverpool, Manchester United, Nottingham Forest, Aston Villa.

Olanda are 6 trofee prin cei trei granzi „clasici”, Ajax, PSV Eindhoven şi Feyenoord, şi tot atâtea trofee are şi Germania, obţinute tot prin aportul a trei echipe: Bayern, Borussia Dortmund şi Hamburger S.V.

Portugalia a cucerit 4 cupe prin Benfica şi FC Porto, iar Franţa, Scoţia, Yugoslavia şi România au „punctat” câte-o singură dată.

4 goluri, diferenţa cea mai mare în finale

Cea mai mare diferenţă de scor înregistrată în finalele primei competiţii continentale din Europa a fost de 4 goluri. În patru finale, trofeul a fost adjudecat la o astfel de diferenţă:

1959/60: Real Madrid – Eintracht Frankfurt 7-3

1973/74: Bayern Munchen – Atletico Madrid 4-0

1988/89: A.C.Milan – Steaua Bucureşti 4-0

1993/94: A.C.Milan – FC Barcelona 4-0

Cele mai echilibrate finale

Din 1956 şi până în 2011, un număr de 14 finale nu s-au încheiat în clasicele 90 de minute şi au necesitat prelungiri. Prima finală care în care s-au jucat 120 de minute a fost cea din ediţia 1957/58, dintre Real Madrid şi A.C.Milan. După 90 de minute, scorul a fost 2-2 (milanezii au condus cu 1-0 şi 2-1). În prelungiri, spaniolii au înscris în minutul 107 şi au câştigat al treilea trofeu consecutiv.

Din cele 14 finale care nu au fost decise în timpul celor 90 de minute regulamentare, în 4, victoria a fost obţinută în cele 30 de minute suplimentare, un meci s-a rejucat şi în 9 finale s-a ajuns la departajarea prin lovituri de la 11 metri. Prima finală care a necesitat lovituri de departajare a fost cea din ediţia 1983/84, dintre FC Liverpool şi A.S. Roma (1-1 după 90 şi 120 de minute), încheiată la penalty-uri cu scorul de 4-2 pentru britanici. De altfel, FC Liverpool este singura echipă care a câştigat două trofee în urma „loteriei panalty-urilor”. De asemenea, singurele reprezentante ale Europei de est, Crvena Zvezda Beograd şi Steaua Bucureşti au câştigat trofeele la 11 metri, bucureştenii înregistrând în 1986 un record încă neegalat al competiţiei, prin cele 4 lovituri de penalitate apărate de Duckadam.

Mai este de consemnat că prelugirile finalei din 1968, au fost singurele dezechilibrate din istoria competiţiei. După 90 de minute, Manchester United şi Benfica Lisabona se aflau la negalitate: 1-1. În cele 30 de minute de prelungiri, englezii au punctat de 3 ori şi au câştigat cu 4-1.

Minutul 120 care a lansat-o pe Bayern

În plan european, deşi avea o super echipă, Bayern Munchen nu a prea contat până în 1974. A cîştigat, foarte greu, în 1967, la Nurenberg (deci în „heimatland”) în prelungiri (1-0 cu Glasgow Rangers), Cupa Cupelor, dar nu făcea parte din clubul select european, unde se aflau Real Madrid, A.C.Milan, Internazionale Milano, Benfica, Ajax Amsterdam sau Benfica Lisabona.

15 mai 1974 este însă ziua lansării bavarezilor pe orbita performanţelor strălucitoare. Dar 15 mai a fost o zi extrem de norocoasă pentru vest-germani. Bayern juca finala Cupei Campionilor Europeni, pe stadionul Heysel din Bruxelles împotriva spaniolilor de la Atletico Madrid. Ibericii au dominat copios partida, dar primele 90 de minute au consemnat un scor alb. În prelungiri, madrilenii au făcut legea şi au înscris în minutul 114. Când suporterii spanioli se pregăteau să invadeze terenul pentru a sărbătorii victoria, la ultima fază de joc, în minutul 120, fundaşul Schwarzenbeck prinde un şut fenomenal şi restabilieşte egalitatea. Bayern se salvează în ultimele secunde şi obţine rejucarea (aşa prevedea regulamentul competiţiei, în situaţia în care egalitatea se menţinea şi după 120 de minute).

Două zile mai târziu, Bayern spulberă pe Atletico Madrid cu 4-0. Incredibila diferenţă a avut o explicaţie. Jucătorii spanioli nu şi-au revenit după şocul pierderii şansei trofeului în ultimele secunde ale „primei finale”. Victoria din 1974 a fost urmată de încă două, în 1975 şi 1976, consacrând definitiv pe cei de la Bayern în Europa.

Totuşi, după dubla finală din 1974, UEFA a luat decizia introducerii loviturilor de departajare în cazul în care învingătoarea nu era decisă după 120 de minute. S-a luat în calcul că echipele de top au un calendar foarte încărcat. Pentru a respecta însă adevărul, acum 38 de ani, echipele de top nu jucau decât cel mult 60% din meciurile pe care le dispută în zilele noastre. De exemplu, o echipă câştiga Cupa Campionilor Europeni după 7 meciuri (dacă intra în turul II în competiţie) sau după 9 meciuri dacă intra în primul tur. Astăzi, câştigătoarea competiţiei, joacă 6 meciuri în grupele CL şi alte 6 în etapele eliminatorii, deci cu finala, ajunge la 13 meciuri. Iar dacă nu se califică direct în grupe – cazul ambelor finaliste din 2012 – se ajunge la 15 meciuri pentru obţinerea trofeului.  

eciuri pentru obţinerea trofeului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.