Una câte una, țările musulmane prietene ale Arabiei Saudite încep să susțină poziția regatului wahhabit în disputa diplomatică cu Iranul, despre care analiștii avertizează că se poate transforma într-un conflict deschis.
Bahrainul a anunțat luni că întrerupe relațiile diplomatice cu Iranul. Tot luni, Emiratele Arabe Unite, un alt stat care face parte din Consiliul de Cooperare al Golfului, sctructură a monarhiilor sunnite din Golf dominată de Arabia Saudita, au anunțat că vor anula relațiile diplomatice cu Iranul la nivel de ambasador, menținând însă o echipă diplomatică la Teheran. Sudanul a anunțat deja că întrerupe total relațiile diplomatice cu Iranul.
Disputa sectară din regiune dintre șiiți și sunniți, deja ajunsă la paroxism în Siria și Irak, a fost alimentată de decizia Arabiei Saudite de a executa, sâmbătă, un lot de 46 de deținuți condamnați pentru infracțiuni asociate terorismului. Printre cei executați se numără și clericul șiit saudit Nimr al-Nimr. La scurt timp, ambasada saudită de la Teheran a fost atacată de protestatari iranieni, iar luni, riposta a venit prin interpuși, în Irak, unde au fost bombardate două moschei sunnite și a fost uncis un imam sunnit.
Pe acest fond, Fawaz Gerges, şeful catedrei privind studierea Orientului Mijlociu la London School of Economics, a avertizat că situaţia în zonă este una extrem de gravă şi că în următoarele săptămâni sau luni lucrurile ar putea degenera. „Acest conflict este aprig discutat în lumea arabă. Cele două naţiuni deja s-au situat pe poziţii adverse în conflicte precum Siria, Irak, Yemen, Bahrain sau Liban. Acum, întrebarea este cât de mult vor degenera lucrurile. Situaţia este extrem de volatilă între aceste state puternice din Golf, Arabia Saudită – dominată de suniţi, şi Iran – dominat de şiiţi. Este un război al cuvintelor. Este şi un război prin intermediari…. Lucrurile ar putea deveni extrem de urâte şi de periculoase în următoarele săptămâni sau luni”. Generalul Mark Hertling, analist militar pentru CNN, consideră că acest conflict se dezvoltă foarte repede. „Este posibil un conflict militar direct între Arabia Saudită şi Iran”, crede Mark Hertling.
Nu doar înfruntarea prin interpuși dintre cele două țări în perioada actuala a ”războiului împotriva terorismului” este cea care poate duce la degenerarea actualelor tensiuni. Teocratia iraniană și monarhia absolutistă saudită se află într-un ”război rece” începând de la Revoluția Islamică din Iran, din 1979. Istoria tumultuoasă a ultimelor trei decenii poate oferi atât argumente pentru o confruntare deschisă între cele doua state, cât și pentru scenariul în care Teheranul și Riyadh-ul ajung la o destindere a relațiilor.
Pe 2 ianuarie 2016 a fost executat un cleric șiit în Arabia Saudită, însă în 1987 au fost uciși 275 de pelerini iranieni sosiți la Mecca, acolo unde au pus la cale o manifestație anti-americană și anti-israeliană. Și atunci iranienii au atacat ambasada saudită de la Teheran și au dat foc ambasadei Kuweitului. Un diplomat saudit și-a pierdut atunci viața. Incidentele au venit pe fondul războiului dintre Iran si Irak (1980-1988), în timpul căruia saudiții au sprijinit financiar Irakul și au încurajat Qatarul, Emiratele Arebe Unite și Bhrainul să facă același lucru.
După aproximativ un deceniu de liniște, Arabia Saudită a acuzat că programul nuclear al Iranului amenință stabilitatea regională. Se întâmpla în 2007, când intervenția americana in Irak și înlăturarea regimului Hussein au dus la instalarea la Bagdad a unui regim șiit, favorabil Iranului. Începând din acest moment relațiile ating cota unui ”război rece”, iar politica administrației Obama de apropiere de Iran, prin semnarea acordului nuclear din 2015, a facut ca Arabia Saudită să se apropie mult de Israel, un stat preocupat de pespectiva unui Iran nuclear.
Arabia Saudită începe să folosească petrodolarii pentru susținerea grupărilor anti-Assad din Siria în războiul civil în care s-a implicat și Iranul , alături de gruparea libaneză Hezbollah și regimul alawit al lui Bashar al-Assad. Iranul ripostează constant acuzând Arabia Saudită că susține terorismul. În 2011, saudiții au trimis trupe în micul regat Bahrain, majoritar șiit, pentru a susține regimul sunnit minoritar din acest stat unde-și are baza Flota a Cincea a SUA. Apoi în Yemen, Arabia Saudită conduce o coaliție împotriva aliaților șiiti ai Iranului, hutiții, cu scopul de a reinstala regimul sunnit al președintelui Abd Masour Had.
La începutul lunii decembrie, Thierry Coville, de la Institutul francez pentru Relații Internaționale și Strategice (IRIS), arăta că Iranul și Arabia Saudită duc o luptă surdă de decenii pentru a domina Orientul Mijlociu. În paralel, este vorba și despre o rivalitate economica, cele doua țări fiind puteri petroliere membre ale OPEC care încearcă să-și diversifice cât mai mult economia, pentru a se pune la adăpost în fața unopr crize precum cea actuală, a scăderii prețului petrolului.
”Este o eroare frecventă de analiză să evocăm în primul rând războiul dintre șiiți și sunniți de fiecare dată când vine vorba de rivalitatea iraniano-saudită. Alianțele regionale ale Iranului depind de considerații strategice mai mult decât de cele religioase. De la căderea regimului Hussein in Irak, pentru Iran a devenit crucial să aibă un guvern șiit la Bagdad. Irakul ”sunnit” al lui Saddam Hussein a fost considerat amenințarea strategică majoră la adresa Republicii Islamice, din cauza războiului dintre Iran și Irak.
La fel, sprijinul iranian pentru Bashar al-Assad este legat de faptul că alianța cu Siria permite Iranului să ajute mai eficient mișcarea Hezbollah din Liban și mai putin de faptul că al-Assad face parte din secta alawita, apropiată șiiților. Pentru Arabia Saudită, acțiunile sunt determinate de limitarea extinderii influenței iraniene în regiune după căderea lui Saddam Hussein.
Factorul religios există, însă este instrumentalizat de Iran și Arabia Saudită pentru atingerea obiectivelor geopolitice. În anumite cazuri, este util să joace cartea religioasă, în altele nu. Dimpotrivă, nu putem nega că în anumite momente instrumentalizarea fără discernămant a cărții religioase (precum susținerea de către Arabia Saudită a grupărilor precum Statul Islamic) poate conduce la confruntări între comunitățile religioase. Se pare că sprijinul pentru asemenea grupări a fost văzut de către liderii saudiți drept un mijloc de a slăbi influenta iraniană în regiune, făcând să cadă doi aliați importanți ai Iranului – Siria lui Bashar al-Assad și Irakul condus de un guvern șiit începând din 2005.
Din câte se știe, Statul Islamic a luat naștere în Irak, într-un mediu marcat de lupta sunnitilor împotriva ocupației americane și a dominației siite. Prin urmare, sprijinul financiar și logistica din partea saudiților și a Qatarului a fost, fără îndoială, determinant. Presa iraniană considera însă că Arabia Saudită se joacă cu focul susținând aceste grupări care, din punctul de vedere al Iranului, sunt incontrolabile și periculoase.
Puterile occidentale trebuie să înțeleagă că nu mai trebuie să susțină o tabără împotriva celeilalte sau să se prefacă că nu văd că este vorba despre o confruntare ineluctabilă intre siiti și sunniți.
Avem impresia că, în ce privește Franța, alianța strategică și comercială cu Arabia Saudita prevalează și că este practic să subestimeze consecințele unei asemenea confruntări (si de a nu vedea în ce măsură sprijinul saudit pentru Statul Islamic este periculos). Țări ca Franța au un rol istoric de mediator în regiune, Franta și SUA trebuie să facă tot ce este posibil pentru a favoriza o normalizare sau o reducere a tensiunilor dintre Arabia Saudită și Iran.”
Întrebat dacă din acest ”război rece” nu poate ieși decât un învingător și care ar putea fi acesta, Thierry Coville merge pe cartea iraniană.
”Cred că Iranul, datorită modernizarii spectaculoase a societății în ultimii 30 de ani, dispune de un atu care poate să fie decisiv în această confruntare. Această modernizare a societății iraniene a permis apariția unei noi generatii de antreprenori, care pot contribui rapid la modernizarea economiei țării. Această modernizare, bazată în special pe educația femeilor (60% dintre studenți sunt femei) face ca modelul iranian să fie mai atractiv în regiune. Însă trebuie spus că în aceste două țări există tensiuni între modelul socio-politic care permite distribuirea rentei petroliere și un model mai deschis, care favorizează competența individuală. Regiunea va fi schimbată de rezultatul acestei lupte interne.”
Populația: Iran 81,8 milioane de dolari; Arabia Saudită 27,7 milioane
PIB: Iran 416,5 miliarde de dolari; Arabia Saudită 746 miliarde de dolari
Export/an: Iran-Arabia Saudită 111 milioane de dolari; Arabia Saudită-Iran 79,4 milioane de dolari
Armata: Iran 545.000; Arabia Saudita 233.500
Cheltuieli militare: Iran 6,3 miliarde de dolari; Arabia Saudită 56 miliarde de dolari
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.