Mario Draghi a făcut cel mai simplu lucru pentru un populist și pentru un bancher central: a turat la maxim tiparnița Băncii Centrale Europene, aruncând în piață circa 2.600 miliarde EUR cu dobânzi ultra reduse, către negativ. El e artizanul punerii în practică a unei expansiuni monetare fără precedent în Zona Euro. Bani din nimic pentru „prosperitate”.
Consecințele acestei politici monetare neconvenționale după anii de mandat ai lui Draghi la BCE sunt următoarele:
1. Excesul de lichiditate în piață a crescut de la circa 125 miliarde EUR la 1,8 trilioane EUR;
2. Indicele PMI (Purchasing Managers’ Index) care măsoară încrederea mediului de afaceri în economie s-a menținut în întreaga perioadă undeva în jurul valorii de 0,50, fără nicio îmbunătățire (sub valoarea SUA cu 0,10, cu volatilitate mai mare pentru întreaga perioadă).
3. Rata medie a șomajului în Zona Euro a ajuns la finalul mandatului lui undeva la 8%, la tineri media era de vreo 15% (valori duble față de SUA);
4. Activele BCE au crescut enorm ca procent din PIB-ul Zonei Euro, ajungând la finalul mandatului la 41% din PIB (dublu față de SUA);
5. Mario Draghi a lăsat sistemul bancar european cu credite neperformante în valoare de 900 miliarde EUR, procentul fiind de circa 5,1% din total credite (de 4 ori mai mare ca în SUA la acel moment);
6. Cu Mario Draghi la cârma BCE și cu o politică monetară foarte relaxată (dobânzi zero pentru bănci), deficitul bugetar al Zonei Euro a crescut constant, la finalul mandatului său ponderea datoriei publice în PIB-ul zonei urcând accelerat către 87%;
7. Numărul companiilor incapabile să își mai ramburseze datoriile către bănci a crescut în perioada de mandat a lui Mario Draghi la BCE către 9% (una din cele mai mari valori înregistrate în ultimii ani);
8. Salariile în perioada lui Mario Draghi au avut o dinamică mai mică (pe medie) decât rata inflației.
Da fapt, marele ”succes” al lui Draghi a constat în salvarea guvernelor care au continuat să acumuleze deficite și datorii într-o manieră accelerată, salvarea intermediarilor financiari și a celor conectați direct la aceștia. În detrimentul bunăstării agenților privați, companii și persoane fizice deopotrivă. Atât! Un socialist monetar între mulți alții… Un stângist care crede că tipărind bani din nimic produci valoare economică.
Noroc ca avem olteni mai destepti ca Mario Draghi,acest neicanimeni de Cristian Păun care seamana cu Catarama leit, din unitate
cresterea cheltuielilor publice in recesiune e cea mai scurta cale spre „eutanasierea sociala”!
(modelul hitler,aviz amatorilor:
maimutza shef e dopata cu steroizi iar celorlalte maimutzele le cad
perii,dintzii si alte organe).
domne, e Lumea Noii Ordini
se indatoreaza statele, mai ales ca noi prin 89 eram destul de bine cu banii, ca sa le ia pe nimic.
Draghi era al de la Banca Mondiala?? nu se poate face paralela cu Catu.
Da, iar Iohannis e Napoleon.
Si impreuna locul lor e la Balaceanca si Jilava, pe alese…
Atat in USA cat si in UE se pompeaza miliarde in companii care au datorii uriase. Din aceste miliarde o parte umfla bursa artificial pentru ca bogatii lumii nu mai vor sa piarda un cent nici macar in recesiune. Recesiunea este doar amanata…dar cand v-a veni dupa 13 ani de pompare o sa fie una dubla!
Johannis ne insulta inteligenta cu aceasta maimuta obraznica jos pnl jos johannis calaul.
Bine,avem creștere economică pe datorie, înseamnă că nu ne îndatorăm degeaba, că proștii; problema este cum se produce concret această creștere economică ? Cum de măsoară creșterea asta economică ?
Eu am ‘compresia” că explozia prețurilor e considerată și ea creștere economică !