Sâmbătă şi duminică, Grupul LVHM a deschis pentru prima dată porţile atelierelor publicului, prezentând artizanii care au făcut gloria firmelor, în cadrul „Zilelor Speciale”, ce s-au desfăşurat în Franţa, Italia, Spania. 25 de case prestigioase ale luxului european, „Dior”, „Louis Vuitton”, „Bulgari”, „Givenchy”, „Fendi”, „Pucci”, „Chaumet”, „Guerlain”… au dorit să comunice patrimoniul lor cultural şi dorinţa de a perpetua acel „savoir-faire secular al artizanilor”, ale căror tehnici se transmit din generaţie în generaţie. Biletele de intrare, cu rezervare pe internet din 10 septembrie, s-au epuizat rapid.
Cultura perfecţiunii
„Vuitton” şi „Berluti”. Pantofii, poşetele şi valizele acestor case istorice sfidează moda şi timpul. La „Berluti”, publicul a putut asista la crearea unor perechi de pantofi de comandă, ghidat de Patrice Rock, meşter cizmar al casei de 22 de ani, de la croitul pielii până la momentul în care bucata de piele ia forma exactă a piciorului.
185 de artizani lucrează la „Louis Vuitton”, unul dintre starurile marochineriei. Trecând printr-o grădină în pantă, vizitatorii pătrund în liniştita casă de familie în care fondatorul firmei şi-a stabilit locuinţa şi afacerea după ce o sedusese cu inventivitatea şi abilitatea sa pe împărtăteasa Eugenia. Vitralii de Janin pe care se profilează irişi albaştri, şemineu de ceramică verde, canapele moi şi ceşti de ceai împodobite cu violete aduc un omagiu „Art Nouveau”-ului. Dar, dincolo de ele se aude sunetul ciocanelor. În muzeul de la primul etaj sunt expuse patul de campanie al lui Savorgnan de Brazza (exploratorul francez de origine italiană, care a deschis calea colonizării franceze a Africii centrale), valize ingenioase iubite de vechii maharajahi. În apropiere, într-o cameră impresionantă, grămezi de piele moale. Rulate în foi de hârtie kraft aşteaptă să fie transformate în piese. Licăresc străluciri de fuxia, de galben auriu sau albastru. La etaj, cei 185 de meşteri, formaţi de-a lungul a 500 de ore de şcoală, se ocupă de cele 450 de comenzi speciale primite anual pentru genţi de voiaj sau poşete. Ei ştiu că o simplă căptuşeală de bumbac poate înlocui cu succes cadrul unei valize mari, că perlele pielii de peşte cartilaginos nu suportă cusutul la maşină, că orice cusătură devine invizibilă dacă pielea este bine tratată, că încuietorile fiecărui bagaj sunt unice şi permit datarea pieselor şi că, la preţul de 50 de euro pe centimetrul pătrat, nu se glumeşte cu pieile exotice.
Parfumul, veşmântul sufletului.
Efluviile care înfrumuseţează trecerea femeilor elegante cer o căutare infinită de mirosuri. O călătorie în inima Caselor „Dior” şi „Guerlain”, celebre pentru esenţele lor de parfumuri inimitabile. „Zeii crează mirosurile, oamenii fabrică parfumurile”, scria Jean Giono. Pentru asta este nevoie însă de o adevărată ştiinţă. Transmisă din tată în fiu sau învăţată de la cei mai buni creatori, ea dă marca eleganţei. Thierry Wasser la „Guerlain” şi François Demachy la „Dior” fac parte dintre creatorii care dau naştere unor arome unice. Cu nasul în vânt, aceşti descoperitori parcurg planeta pentru a alege bergamota din Calabria, trandafirul din Franţa, Turcia, Bulgaria sau Maroc, iasomia din Egipt sau din India. Gusturile se exprimă de-a lungul sezoanelor. Jean-Paul Guerlain prefera bergamota la maturitate, succesorul lui înclina către parfumul fructului abia pârguit şi îl culegea în ianuarie. Guerlain şi Dior au exclusivitate asupra unor plantaţii, cu scopul de a asigura produselor lor o linie exemplară. Dar, apoi, mirosurile trebuie combinate cu alte materii prime naturale sau de sinteză care amplifică parfumul iniţial. „Florile sunt cele mai interesante pentru că ele constituie latura romantică a meseriei mele”, mărturisea François Demachy.
La „Guerlain”, demersul este similar, iar produsele naturale predomină asupra substanţelor artificiale.
Ca şi maeştrii gastronomiei, „Nasurile” cercetează mult timp înainte de a crea un parfum rar, iar formulele nu se dezvăluie uneori decât după sute de încercări. În laboratoare, chimiştii, în căutarea perfecţiunii, cântăresc şi răscântăresc gramajele ca nişte bijutieri meticuloşi.
De la împărăteasa Eugenia la Josephine Baker, în spatele fiecărui parfum Guerlain se ascunde o femeie. Sau un oraş la Thierry Wasser.
Când „Dior” a creat, în 1947, „Miss Dior” pentru prima sa colecţie, s-a gândit la sora sa. Când François Demachy compune „Escales” el omagiază Portofino, Pondichery sau insulele Marchize.
Pentru a primi aceste esenţe preţioase, flacoanele sunt alese cu atenţie. Desenate cu grijă, realizate în cristal sau sticlă fină, ele ilustrează caracterul sau originea parfumului. Cei de la „Baccarat”, care au relaţii vechi cu mărcile de parfum se numără printre cei mai prestigioşi. În uzina „Christian Dior” de la Saint-Jean-de-Braye se fabrică celebrele „Miss Dior”, „J’Adore” sau „Hypnotic Poison”. La Orphin se naşte „L’Heure Bleue”, „Shalimar” sau „L’Instant” de Guerlain. Multe operaţii continuă să fie manuale, după regulile artei. În cadrul Zilelor Speciale au fost făcute demonstraţii ale acestor gesturi ancestrale care perpetuează tradiţia şi calitatea creaţiilor casei.
Două edificii particulare încărcate de istorie
În elegantul boutique de pe Champs-Elysées, construit în 1914 de Charles Méwes, cele trei etaje au fost deschise publicului pentru a prezenta, cu ajutorul experţilor, flacoanele rare şi preţioase, cutiile pentru farduri datând din 1828 până în zilele noastre, afişele publicitare şi chiar o carte de formule. „Cred că industria a făcut din parfum un produs funcţional: gestul de a se parfuma, de exemplu, a devenit banal. În viitor, în pletora noilor lansări, întrevăd însă o fereastră prin care visul mai poate intra”, afirma Thiérry Wasser.
În somptuoasele saloane de haute couture, regândite în 1946 de Victor Grandpierre, „Dior” a strâns întreaga bogăţie a ştiinţei sale. Un film îl arăta pe François Demachy în intimitatea laboratorului şi dezvăluia procesul de creaţie urmărit de acest personaj care a adus mărcii o adevărată modernitate. Între întreprinderea familială care face din frumuseţe o artă de a trăi şi marca de haute couture în permanentă căutare a eleganţei, parfumul ocupă un loc foarte special. Nu este un produs, ci un act de dragoste pentru pasionaţi.
Emilio Pucci. Pe o arie toscană
A fost botezat de presă prinţul imprimeurilor. În 1947, marchizul Emilio Pucci di Barsento a inventat noile coduri ale eleganţei jet-set: culorile vii, motivele inovatoare şi fluiditatea jeseului de mătase neşifonabil. O modă dedicată unei noi generaţii de femei care colindă lumea în avion. De la Capri la Zermatt, de pe Riviera la New York, societatea anilor 60-70 a fost entuziasmată.
În compania lui Peter Dundas, directorul artistic al mărcii, Laudomia Pucci, fiica marchizului, vicepreşedinte şi director de imagine al Casei Pucci, a deschis şi ea porţile vilei Granaiolo, reşedinţă familială din secolul al XVI-lea, situată în Toscana, în mijlocul unei grădini recompuse în anii 70 de Gae Aulenti. Patru săli de expoziţie din muzeu povestesc istoria casei prin intermediul arhitravelor şi mobilierului creat de marchiz pentru Palazzo Pucci din Florenţa, a modelelor-cult şi a unei pelicule inedite, produse de Luchino Visconti şi realizate de Gianluca Mogliarotti. Crochiuri şi planşe, culori şi demonstraţii ale unui artist specializat în arta picturii pe mătase au format programul acestor zile.
Fendi, Italia cinema-ului.
Două silabe, sinonime de la crearea mărcii în 1925 de către Adela Fendi cu o ştiinţă incontestabilă în domeniul pielăriei şi blănurilor. Din 1997, Silvia Venturini Fendi, nepoata fondatoarei, a reluat torţa creaţiei în domeniul accesoriilor. Ei i se datorează geanta „Baguette”, decorată cu celebrul logo cu doi F imaginat de Karl Lagerfeld, dirijorul colecţiilor feminine din 1966. În 2005, magazinul şi atelierele au fost reunite în Palazzo Fendi a cărui scară este decorată cu un impozant candelabru din sticlă de Murano. Pentru cele două zile, au fost pregătite două expoziţii. Prima, „Fatto a mano”, expune piese unice din piele, născute din colaborarea între artiştii-designeri şi artizanii casei, pe conceptul reciclării resturilor. Cu a doua, Fendi îşi duce vizitatorii de la Cinecitta la Hollywood prin 12 creaţii din blană care au fost staruri ale unor filme cult. Printre ele, mantoul din vison al Madonnei în „Evita” sau haina Breitschwanz din astrahan purtată de Anna Magnano în „Violenţă şi pasiune” de Visconti.
Loewe in inima Spaniei
Mariajul s-a produs încă de la întânire. În 1846, un artizan german, Enrique Roessberg Loewe şi specialişti madrileni în domeniul prelucrării pielii şi-au unit pasiunea şi experienţele pentru a concepe o linie de marochinerie. Meşteşugul, precizia, calitatea au fost atât de evidente, încât în 1905, Enrique Loewe Hilton a primit titlul de furnizor oficial al Curţii Regale.
Teatru al operaţiunilor, istorica boutique din Gran Via, concepută în 1939 de arhtiectul Francisco Gerrer Bartolome, va primi două ateliere la primul etaj: o animaţie în jurul unei genţi de legendă, „Amazona”, la care au lucrat mâini de experţi, pentru unul dintre ele, arta şi modul de a selecţiona pielea, pentru celălalt. Mai mult, ştiinţa casei este amplificată de vitrinele exterioare, decorate pentru aceste Zile Speciale, cu desene semnate de Robert Clarke.
Bulgari. Faţetele Romei
Degetele artizanilor mânuiesc cu delicateţe ametiste, topaze, diamante… în această lume feerică a bijuteriei. La „Bulgari”, familie de orfevri greci al căror nume a fost în final italienizat, Sotirio era specializat în piesele preţioase din argint. Şi-a deschis primul atelier pe via Sistina din Roma în 1884. În 1905, împreună cu fiii lui, Giorgio şi Constantino, devenit un expert reputat în domeniul argintului, se intalează în via „Condotti”, la parterul palatului Lepri, construit în secolul al XVII-lea, în care a locuit şi Stendhal. Cornişele de marmură verde, travertinul de culoarea nisipului al pereţilor au rămas aproape neschimbate la restaurarea din 1930. Din 1945, cei doi fraţi au inventat un stil de bijuterii inspirat din Antichitatea clasică, din Renaşterea italiană şi din orfevreria romană din secolul al XIX-lea. Mai târziu, au propus propriile lor parfumuri, ceasuri şi accesorii. În acest loc magnific, înscris în lista monumentelor istorice ale Romei, vizitatorii au putut admira colecţiile private ale familiei şi ştiinţa meşterilor din ateliere.
A fost odată…
Publicul primit în saloanele Casei „Chaumet” din Place Vendôme a rămas impresionat. Joseph Chaumet şi-a instalat antrepriza între aceste ziduri la începutul secolului al XX-lea, având inteligenţa de a conserva atât lambriurile, cât şi picturile, considerând că acest edificiu al bijuteriilor merită un decor princiar. La fel de incitant şi Muzeul coniacului „Hennessy”, semnat Jean-Michel Wilmotte, inaugurat în iunie 2011, în eleganta arhitectură concepută de Christian de Portzamparc la Chateau Cheval Blanc, în inima teritoriului de la Saint-Emilion. Clădirea de la Epernay a fost transformată la mijlocul secolului al XIX-lea pentru Casa şampaniei Moet-Chandon.
Ceasurile Chaumet uimesc prin frumusetea si originalitatea lor
Christian Dior, Haute Couture 2012
Ciresele sunt ultimul strigat la Louis Vuitton
Colaj de bijuterii de Vicky Schneider
Collier Bulgari, vintage, cu diamante, turcoaze, ametiste si smaralde
Dior si Victoire de Castellane au prezentat colectia Balul trandafirilor
Fantasmagoriile lui Van Cleef, inspirate de Jules Verne
Frumusete clasica in colectia de toamna-iarna Loewe
Hypnotic Poison
In ateleirele Vuitton de la Asnieres-sur-Seine
In fata usilor de la Azzaro, Baroque Batgirl
Louis Vuitton 2012
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.