În zilele de 2 și 3 decembrie 1989, Uniunea Sovietică a găzduit pe teritoriul său, reprezentat de crucișătorul Maxim Gorki ancorat în Golful Marsaxlokk, din portul orășelului maltez cu același nume, ceea ce istoria consemnează drept „Întâlnirea de la Malta“. Despre „Întâlnirea de la Malta“ cu președintele George H.W. Bush, M.S. Gorbaciov a spus, în cea mai pură expresie a jargonului kremlinez, că a reprezentat „o cotitură istorică“.
La momentul întâlnirii, M.S. Gorbaciov își îndeplinise în proporție de 75% angajamentul prealabil privind înlăturarea de la putere a ultimilor patru lideri comuniști rămași pe poziții împotriva valului.
Moscova, refuzată de protagoniștii „Primăverii de la Praga“
În Cehoslovacia, ramura locală a KGB-ului din cadrul Securității Statului – STB – a încercat readucerea în actualitate a unora dintre protagoniștii „Primăverii de la Praga“, brutal reprimată de intervenția militară a Forțelor Armate ale tratatului de la Varșovia (fără participarea României). Alexander Dubcek și fostul său ministru Zdenek Mlynar au fost contactați la Viena, dar aceștia, sub amintirea încă vie a evenimentelor din august 1968, refuză orice angajament. Alții însă se vor constitui într-un grup care s-a grăbit să ajungă la Moscova pentru convorbiri cu Mihail Gorbaciov. Acesta îi expediază repede la… KGB! KGB-ul îi pune la dispoziția șefului STB, generalul Alois Lorenc.
Ca și lui Todor Jivkov, şi lui Nicolae Ceauşescu i-a fost adresată, în luna martie 1989, o scrisoare deschisă în care, printre alte grave acuze, i se imputa prăbuşirea economică a României. Nu poate fi chiar o coincidenţă întâmplătoare…
„Turiștii sovietici“ din Cehoslovacia
În preajma zilei de 17 noiembrie 1989, la Praga au sosit, cu câteva avioane, „trupe profesioniste de revoluționari“, adică turiști sovietici din formațiunile „SPETSNAZ“ ale GRU, care s-au amestecat printre demonstranți. Un locotenent al STB, Ludek Zvicak, a fost infiltrat între demonstranți sub identitatea tânărului praghez Martin Smid, în ipostaza de element provocator, care să atace baricadele miliției. A fost împușcat… Vestea morții lui Smid face ocolul lumii, iar mulțimile stârnite nu mai părăsesc străzile. „Turiștii“ sovietici au plecat fără să mai aștepte deznodământul final.
Reporterii occidentali se înființează la domiciliul lui Smid, iar acesta apare acasă viu și nevătămat. Prea târziu însă. Efectul scontat al diversiunii se împlinise. Revoluția învinsese. Un general trimis de Kriucikov, de la Moscova, Viktor Gruskov, generalul Teslenko, șeful antenei KGB de la Praga, și generalul Alois Lorenc au supravegheat întreaga desfășurare a evenimentelor.
„Revoluția de catifea“, declanșată de KGB
Președintele Havel a afirmat categoric că „Revoluția de catifea“ de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declanșată de KGB. Havel a definit această operațiune drept „un complot pentru abolirea regimului comunist“, condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotiștii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studenților pentru a ridica noul regim în șa și pentru a realiza reforma de tip gorbaciovist.
Tot Havel a mai dezvăluit că, inițial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat în exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Mărturisirea lui Havel de la BBC a fost apoi reluată, în rezumat, și în Die Welt, fiind susținută ulterior și prin alte dovezi.
Generalul Alois Lorenc vizitase anterior Moscova, unde a fost pregătit pentru viitoarele evenimente, iar generalul Viktor Grușko a adus cu sine comandouri Spetznaz ale GRU. Ofițerii Spetznaz, care de la aeroportul Ruzine se împrăștiaseră în toată Praga, conform planului, l-au ținut permanent la curent pe general cu mersul „revoluției“. Un aspect interesant, semnalat de corespondenții străini: milițienii praghezi care s-au manifestat inițial extrem de violent față de manifestanți au dispărut apoi pur și simplu, lăsând bulevardele în mâna manifestanților. Pentru mulți corespondenți străini, violența inițială neobișnuită a miliției pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. În noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grușko și echipa sa au părăsit Praga, la fel de discret precum apăruseră.
Sofia – complot al nomenclaturii cu binecuvântarea Kremlinului
Prima lovitură pentru Todor Jivkov, aflat la putere de 33 de ani, a venit din partea Turciei, care a suspendat deschiderea graniţei pentru emigranţii turcofoni care părăseau Bulgaria. Imediat au intrat în scenă, devenind şi foarte active, două mişcări ecologiste, „Ecoforum“ şi „Ekoglasnost“, astfel încât, spre sfârşitul lunii august, era vehiculată ideea unei iminente lovituri de palat. În spatele complotului se aflau generalul KGB Sarapov, noul ambasador al Uniunii Sovietice la Sofia, ministrul de externe Petăr Mladenov (n. 22 august 1936 – d. 31 mai 2000) şi Andrei Lukanov (1938, Moscova – 1996, Sofia), ministrul Relaţiilor economice externe. Opoziţia din afara nomenclaturii nu conta însă decât pentru imaginea externă. Todor Jivkov era izolat, fără recunoaştere în relaţiile externe, Bulgaria fiind reprezentată de cei doi complotişti.
„Scrisoarea celor șase“ în varianta bulgară
În Bulgaria, debarcarea lui Todor Jivkov a fost încredințată lui Sarapov, noul ambasador al URSS la Sofia. Anterior, generalul Sarapov deținuse responsabilități însemnate în KGB, fiind și directorul cabinetului lui Andropov.
În 24 octombrie 1989, Petăr Mladenov îi adresează o scrisoare deschisă lui Todor Jivkov, aducându-i, între altele, critici aspre pentru prăbuşirea economiei (n.n. – şi lui Nicolae Ceauşescu i-a fost adresată, în luna martie 1989, o scrisoare deschisă, în care, printre alte grave acuze, i se imputa prăbuşirea economică a României. Nu poate fi chiar o coincidenţă întâmplătoare…). Mladenov şi-a prezentat demisia, dar Jivkov a amânat punerea ei în discuţia Biroului Politic al Partidului Comunist Bulgar.
17.11.1989 – ziua Revoluției de Catifea, declanșată de KGB și considerată de Vaclav Havel drept „un complot pentru abolirea regimului comunist“
Tabăra pro-Gorbaciov a jucat cartea ecologistă
Iniţial, mişcările de stradă au fost timide şi cu participare redusă. Prima demonstrație anticomunistă la Sofia a avut loc pe data de 3 noiembrie 1989. În fapt, circa 5.000 de ecologiști au scandat „Democrație“ și „Transparență“, în drum spre Adunarea populară, unde au înmânat o petiție împotriva realizării proiectului hidroenergetic Rila, considerat dăunător mediului. Acțiunea nu a putut fi oprită, întrucât a coincis cu intensificarea presiunilor externe pentru democratizare.
În istoria oficială, drept început al schimbărilor democratice este menționată data de 10 noiembrie, când, în cadrul unei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, liderii pro-gorbacioviști l-au trimis la pensie, cu mulțumirile de rigoare, pe Todor Jivkov. Acesta începuse să-şi citească imperturbabil raportul, când premierul Atanasov se urcă la tribună pentru a propune retragerea lui Jivkov din funcţiile deţinute şi candidatura lui Mladenov. Ambele propuneri sunt aprobate fără probleme.
Ambasadorul sovietic Sarapov se întâlneşte imediat cu Jivkov, în timp ce Mladenov ia legătura cu Gorbaciov, care-l felicită. Ambasadorul american la Sofia, Sol Polanski (1926-2016), cu o zi înainte, raportase Departamentului de Stat că nu se aşteaptă la niciun fel de schimbări importante la Plenara Comitetului Central din 10 noiembrie, subliniind că „nimeni nu este pregătit să-i arunce o provocare lui Jivkov“. Când semna telegrama redactată de „diplomatul de la CIA“, Biroul Politic, fără participarea lui Jivkov, votase eliminarea acestuia.
Modelul „ex-sovietic“ al tranziției în Bulgaria
Spre deosebire de țările central-europene, în Bulgaria regimul a fost mai puternic, iar presiunile din partea unor grupuri de disidenți – mai slabe. În aceste condiții, rezistența anticomunistă a adoptat forme de luptă ecologiste. Doar după căderea lui Jivkov, la Sofia au început mari demonstrații de stradă și mitinguri, prin care se cerea abrogarea primului articol din Constituție care proclama rolul conducător al Partidului Comunist Bulgar.
Începutul tranziției a urmat modelul fostelor republici sovietice – nu cel al țărilor central-europene. Noul președinte Petăr Mladenov a promis transparență și perestroika. În primii ani tranziția a fost controlată de nomenclatura comunistă, cu ajutorul unor grupări create de securitate. Președintele și liderul partidului, Petăr Mladenov, a fost nevoit să demisioneze după ce a amenințat opoziția cu venirea tancurilor.
În ianuarie 1990, Jivkov a fost pus sub arest la domiciliu. Ulterior, partidul comunist s-a rebotezat ca partid socialist. Tranziția după modelul perestroikist deformează și șterge memoria colectivă despre comunism, care, negat de peste 70% din populaţie în anul 1991, devine dorit de 55% în anul 2007. O posibilă explicație pentru sentimentele pesimiste constă în faptul că în Bulgaria schimbarea a fost dominată de nomenclatura comunistă. Dar Bulgaria nu este nici pe departe un caz singular!
Citiţi şi
„Cotitura istorică” de la Malta (I)
„Cotitura istorică” de la Malta (II)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.