„Cu bani ne-am fi putut cumpăra libertatea“

Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat motivele care îi făceau pe cetățenii fostului bloc socialist să-și riște viața pentru a trăi cu adevărat liberi în Occident.

Heinz Schmerschneider s-a născut într-o familie de oameni simpli în localitatea Oebisfelde de lângă Magdeburg. A ajuns student la Politehnică în Halle, însă visul lui era să studieze în Germania de Vest. L-am întâlnit în biroul casei fratelui său din orașul Halle. A fost de acord să ne primească şi să ne spună câte ceva despre experienţa lui de frontierist est-german prin România.

Prima tentativă

„Primul gând de a părăsi Republica Democrată Germană (RDG) l-am avut încă din liceu. În 1969, împreună cu prietenul meu Hans-Jurgen, am decis să fugim. Cel mai mult îmi era frică de faptul că Germania de Est va declara război Germaniei de Vest, voi fi înrolat în armată și obligat să lupt împotriva conaționalilor mei. Am studiat harta și am decis că cel mai bine ar fi să încercăm în punctul comun de frontieră dintre Ungaria, Austria și Iugoslavia“, ne-a povestit Heinz Schmerschneider. Au și ajuns până la orașul Zalaegerszeg, însă evident că forțele de ordine știau că acesta este un punct vulnerabil și de aceea era și mai bine păzit. În apropriere de localitatea Oriszentpeter au fost opriți de grăniceri. După ce s-au recomandat a fi turiști din RDG care s-au rătăcit, au fost întorși din drum sub amenințarea armelor.

A doua tentativă

Asta nu l-a descurajat. În 1974 avea să încerce din nou. De data asta, alături de colegul său de facultate Hans-Werner Thiemann. Heinz a împrumutat Trabantul fratelui său sub pretextul că merge în vacanță la Marea Baltică. În realitate, cei doi tineri aveau deja viza de intrare și ședere timp de două luni în Cehoslovacia, Ungaria, România și Bulgaria. La începutul lunii iunie 1974 au ajuns la Ahtopol, în Bulgaria. Urmăreau diferite variante: să treacă frontiera ascunși într-un vapor sau pe o saltea pneumatică până pe malul turcesc. Doar că și aici au fost depistați și teama de Marea Neagră a fost prea mare, astfel că s-au decis să încerce granița terestră spre Grecia. Fără sorți de izbândă.

România, ca alternativă

S-au întors în România, convinși că aici e cel mai bun loc. Drumul european trecea chiar pe lângă Dunăre. S-au instalat, pe 28 iulie, într-o parcare din Turnu Severin. „Era ora 22.30, am lăsat farurile aprinse și i-am zis lui Hans să stăm, să vedem ce se întâmplă. În 5 minute cel mult a apărut un grănicer care ne-a luat la întrebări. I-am dat țigări, i-am spus că suntem turiști în trecere și ne-a avertizat să plecăm cât mai repede.“

S-au mutat într-o parcare din Orșova, iar pe data de 29 iulie 1974 au pus la cale planul. „Nu eram un bun înotător, totuşi avusesem ore de înot la școală și la examenul final traversasem un lac“, îşi aminteşte Heinz. Planul pare pe cât de naiv, pe atât de simplu: urmau să abandoneze mașina cu actele în parcarea din Orșova, treceau pe jos prin pădure direct spre o zonă abruptă, cu stânci, ca să nu fie văzuți pe mal, apoi traversau Dunărea, ajungeau la Ambasada RFG din Belgrad, cereau și primeau pașapoarte provizorii, traversau legal frontiera cu Austria și ajungeau în final în Germania de Vest.

Marina Constantinoiu
Istvan Deak

Citiţi textul integral pe miscareaderezistenta.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.