Dacă în ţară se joacă prea des cu „focul”, preşedintele Iohannis este un adevărat mieluşel cînd vine de oficialii străini. Pentru a doua oară, preşedintele a renunţat la ceea ce spunea în ţară după ce s-a întîlnit cu oficialii la Strasbourg, oferind astfel o posibilă explicaţie de ce i-a considerat pe funcţionarii români de rangul 14 de la UE demni de a fi miniştri în „Guvernul Meu”.
Concret, Klaus Iohannis, cel care în ţară tuna şi fulgera împotriva „Graţierilor” şi „Amnistiei”, s-a văzut pus la punct de către Guido Raimondi, preşedintele Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). La cîteva minute după întrevederea cu acesta, uitînd că a participat activ chiar la un protest de amploare din Bucureşti pe aceste teme, Iohannis a ieşit senin în faţa presei, declarînd: „Nu exclud graţierea”!
Să urmărim, însă, derularea cronologică a evenimentelor pe marginea graţierii şi amnistiei, propuse de Guvern:
– 18 ianuarie 2017. Klaus Iohannis s-a dus la Guvern, unde a spus: „Sunt doi elefanți, ordonanța de grațiere și ordonanța de modificare a codurilor penale”. A uitat, însă, că anul trecut Guvernul Cioloş a modificat Codul Penal tot prin OUG.
– 22 ianuarie 2017. Klaus Iohannis a participat la protestul anti-graţiere, unde a declarat: „O gaşcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislaţia din România, vrea să slăbească statul de drept”.
– 23 ianuarie 2017. Iohannis declară la „comemorarea” Unirii din 1859: „Şi ce clasă politică avem astăzi, când cei care au fost aleşi să conducă ţara se ocupă în mod paradoxal de cu totul alte lucruri… Ai noştri se ocupă de graţiere – graţierea propriilor dosare… Voi începe demersurile pentru un referendum, referendum prin care românii vor putea să se exprime, vor putea să spună dacă sunt de acord cu aceste demersuri sau nu”. Chiar a doua zi, a schimbat tema Referendumului!
– 24 ianuarie 2017. După întîlnirea cu Guido Raimondi, preşedintele CEDO, Klaus Iohannis şi-a schimbat opinia despre graţiere: „Graţierea poate să fie o parte mică din pachetul de soluţii… Nu exclud graţierea, dar nu poate fi făcută pentru politicieni, este o aberaţie”!
– 28 ianuarie 2017. Guido Raimondi, preşedintele CEDO, declară în faţa Curţii: „Acolo unde Guvernul are voinţa de a rezolva o situaţie şi ia măsurile necesare, rezultatele se văd rapid. După decizia-pilot Torreggiani din 2013, Italia a adoptat o serie de măsuri, printre care şi o lege de graţiere, prin care unii deţinuţi au beneficiat de o reducere de până la 2000 de zile de detenţie”.
Abia după declaraţia lui Guido Raimondi, preşedintele CEDO, am înţeles şi noi, cei din România, de ce s-a răzgîndit Klaus Iohannis în privinţa graţierii: nu a fost rodul gîndirii sale, ci urmarea discuţiei cu Guido Raimondi!
Însă această atitudine duplicitară nerecunoscută a preşedintelui României nu s-a manifestat acum pentru prima oară, căci la fel a procedat şi în 2015, atunci cînd a apărut problema refugiaţilor! Ne amintim, desigur, că, iniţial, Iohannis s-a pronunţat împotriva cotelor obligatorii stabilite la Bruxelles, după care, întors chiar de la Bruxelles, a anunţat senin că României îi este uşor să accepte cotele obligatorii!
Să urmărim şi succesiunea acelor declaraţii din 2015, referitoare la cotele de imigranţi pe care urma să le primească România:
– 7 septembrie 2015. Klaus Iohannis declară: „1.700 şi ceva, atâţia refugiaţi vor veni în România. Mai mulţi, NU. Nu cred că introducerea cotelor obligatorii este o soluţie. Acest punct de vedere îl voi prezenta şi în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care a fost stabilită pentru data de 17 septembrie. Evident că voi ţine cont şi de datele pe care le va aduce Guvernul în şedinţa de CSAT, însă datele preliminare ne arată că suntem îndreptăţiţi să cerem cote voluntare” („Gândul”)!
– 23 septembrie 2017. Hotnews scrie: „Klaus Iohannis şi-a schimbat poziţia faţă de refugiaţi: Acum spune că România poate gestiona uşor 4.837 de refugiaţi, în urmă cu două săptămîni spunea că România nu are capacitatea să integreze mai mult de 1.785 de refugiaţi în societate”. Articolul face referire la declaraţia lui Iohannis din aceeaşi zi, cînd era încă la Bruxelles: „Decizia a fost luată de către Consiliul JAI, care este competent pe această chestiune, şi nu are nevoie nici de o revotare în Consiliu, nici de o validare în Consiliu. Decizia este bun-luată.Numarul de refugiaţi pe care ar urma să îi primească România în realitate nu este mare[4.837 de refugiaţi, n.n.], şi nu trebuie să îi primim pe aceşti refugiaţi în următoarele săptămîni. Problema poate fi gestionată uşor în România şi cred că este bine să ne arătăm solidaritatea cu celelalte state membre”.
Aşadar, în două momente semnificative, problema refugiaţilor şi problema graţierii, Klaus Iohannis s-a dat cocoş în ţară, dar s-a înmuiat de tot cînd a fost la Bruxelles, adoptînd fără să crîcnească deciziile luate acolo. Marea sa problemă nu este că a fost de acord cu deciziile oficialilor de la UE, ci faptul că nu a recunoscut niciodată că anterior a avut o altă poziţie!
Ca şi cum n-ar fi fost nicicînd împotriva cotelor de refugiaţi sau împotriva graţierilor, deşi exact aşa a fost! Doar Traian Băsescu se răzgîndise mai repede ca Iohannis: în 5 minute.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.