Prețul gazului de import plătit de România în ultimul deceniu a fost cu 15% mai mare decât cel mediu al gazelor importate în Ungaria, cu 30% mai mare decât cel mediu al gazelor importate în Republica Moldova și cu circa 25$ mai mare decât prețul gazelor importate în Bulgaria, susține specialistul în piața gazelor Dumitru Chisăliță. Potrivit acestuia, exportatorii de gaze, precum Gazprom, tratează fiecare piață națională în mod particular plasând oferta, inclusiv prin intermediari, care le maximizează interesul pe acea piaţă. Astfel, un exportator care are relaţii cuo companie care activează în mai multe piețe, profită la maxim de oportunităţile care i le oferă fiecare piaţă în parte şi va încheia contracte pentru fiecare piață în parte cu clauze şi preţuri distincte.
Chiar dacă preţul mediu la consumatorul final este unul comparabil, uşor inferior în România, preţul gazelor din import a prezentat diferenţe importante. Chisăliță apreciază că acest aspect s-a datorat mai multor cauze:
– ruperii convenţiilor cu GAZPROM şi a distrugerii relaţionării preţului gazelor importate de gazele tranzitate prin România;
– existenţei coşului de gaze (2007 – 2016) și a OUG 114 (2019), care a determinat prin menţinerea preţului gazelor din intern la un nivel coborât, să se importe gaze în România peste preţul mediu de import din alte ţări.
Realizând o corelaţie între preţul mediu al gazelor din intern şi preţul gazelor din import, se observă că saltul preţului gazelor de intern a adus o scădere a preţului gazelor de import, respectiv preţul gazelor de import s-a adaptat la suportabilitatea consumatorilor din România.
Gazele de vară, discounturile exportatorilor de gaze pe piaţa din România, noi formule de preţ au fost măsurile prin care aceştia au reacţionat şi adaptat oferta gazelor din import la noile schimbări din piaţa românească, respectiv la creşterea preţului gazelor din intern şi la scăderea cererii de gaze.
Coşul de gaze gândit ca o măsură de a asigura echitatea pe piaţă în anul 2000, transformat după anul 2004 într-un instrument de menţinere a unui preţ redus la consumatorul final, a contribuit alături de ruperea convenţiei dintre România şi Rusia, la importul de gaze în România la preţuri superioare şi plata suplimentară de către români a circa 1,6 – 3 miliarde de dolari într-o perioadă de 10 ani, respectiv plata cu 15-25% mai mult pentru gazele importate.
Istoricul proiectelor româno-ruse în domeniul gazelor
Relaţia dintre Federaţia Rusă (fosta URSS până în anul 1989) şi România, în domeniul gazelor naturale, a urmat de a lungul timpului alternanţe în opinii şi acţiuni, conform lui Chisăliță. Pentru a ne face o imagine completă asupra relaților româno-ruse în domeniul gazelor, Chisăliță a făcut un istoric al acestor relații. Iată-l mai jos:
După al doilea război mondial, în sfera de influenţă a fostei URSS, în care se afla şi România, s-a procedat la constituirea unei organizaţii de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică multilaterală între ţările din sfera respectivă, concepută şi ca o replică la Planul Marshall şi la integrarea economică interstatală occidentală ce începea să se contureze. Astfel, în ianuarie 1949 s-a înfiinţat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).
Membrii fondatori, alături de URSS şi România au fost: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria, ulterior aderând: RD Germania, Mongolia, Cuba, Vietnam. Scopul acestei organizaţii era coordonarea planurilor de dezvoltare a economiilor naţionale, specializarea şi cooperarea în producţie, coordonarea principalelor cercetări ştiinţifice şi tehnice care prezintă interes reciproc. În cadrul acestei organizaţii, pe lângă organele de conducere, s-au constituit Comisiile permanente pe ramuri care se întruneau periodic şi analizau situaţia şi perspectivele respectivei ramuri inclusiv în ceea ce priveşte gazele naturale.
În anul 1970 se înfiinţează Banca Internaţională de Investiţii (BII), ai cărei membri erau Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Mongolia, Polonia, RDG, România, Ungaria, URSS şi Vietnam. Obiectivul activităţii ei era de a concentra resursele destinate investiţiilor industriale şi de altă natură din ţările membre interesate şi de a acorda credite pe termen lung şi mijlociu, în ruble transferabile, pe o durată maximă de 15 ani. Prin constituirea BII s-a urmărit şi lărgirea bazei de materii prime, energie şi combustibil, unul din principalele obiective finanţate de ea fiind construirea conductei de gaze Orenburg (zăcămând situat în sudul Rusiei) până la graniţa de vest a URSS, în lungime de 2.700 km.
Acest proiect, care punea bazele sistemelor de tranzit internaţional cu gaze şi a alimentării cu gaze a ţărilor europene, a stabilit ca fiecare ţară, să-şi construiască propria porţiune din conductă prin forţe proprii urmând ca ulterior, în contrapartidă. să beneficieze de gaze naturale livrate de fosta URSS.
Această înţelegere nu se adresa şi României, fiind singura ţară care îşi construia propriul tronson de conductă fiind plătită pentru această operaţie. Această situaţie se datora unor înalţi funcţionari din România, care la primele discuţii cu sovieticii din anul 1964 privind acest proiect au susţinut sus şi tare că acest proiect nu prezintă interes fiindcă „România pluteşte pe o mare de petrol şi doarme pe o pernă de gaz”, după cum declara mai târziu Nikolai Baibakov – şeful GOSPLAN al URSS.
„România pluteşte pe o mare de petrol şi doarme pe o pernă de gaz” – afirmaţii ale oficialilor români, care au adus în anul 1964 excluderea României din rândul ţărilor beneficiare de gaze ruseşti.
În anul 1970, la Giurgiu, s-a semnat “Convenţia Interguvernamentală româno-bulgară pentru tranzitarea de gaze din URSS în Bulgaria”, care prevedea:
– ca plata proiectării, construirii şi lucrărilor de întreţinere şi reparare a conductei pe teritoriul României, să fie asigurată de partea bulgară;
– conducta este proprietatea statului român, având durata de serviciu de 30 de ani din momentul punerii în funcţiune, aceasta fiind asimilată şi cu durata de valabilitate a Convenţiei.
Proiectarea, construirea şi exploatarea unei conducte pentru transportul de gaze naturale, pe teritoriul României de la frontiera de stat dintre România şi fosta Uniune Sovietică, cu punct de trecere în zona oraşului Isaccea, până la frontiera de stat dintre România şi Bulgaria, ca punct de trecere în zona Negru Vodă – Iovkovo, tranzitarea de gaze făcându-se cu destinaţia unică pentru necesităţile interne ale Bulgariei (conducta de tranzit gaze Dn 1000 x 55 bar având capacitatea de transport: 8 miliarde m3/an – 24 milioane m3/zi).
În anul 1974, la Sofia, s-a semnat “Convenţia generală cu privire la colaborarea în valorificarea zăcământului de gaze condensate de la Orenburg şi construirea conductei magistrale de gaze Orenburg-graniţa de vest a URSS şi livrările de gaze naturale din URSS”, între Guvernele Bulgariei, Ungariei, Poloniei, României, Cehiei, RDG şi URSS şi care a pus bazele efective de construire a sistemului internaţional de transport gaze naturale în Europa.
Conştientizarea situaţiei rezervelor de gaze naturale din România şi ţinând cont de nivelul anual al consumului de gaze, după anul 1975 s-a acceptat situaţia critică în care se găsea România în ceea ce priveşte balanţa gazelor naturale şi a început o puternică campanie diplomatică pentru accesarea resurselor ruseşti de gaze naturale. Astfel, d-l Bârlădeanu, membru al Comitetului Central al Partidului Român, a fost însărcinat pentru a negocia cu sovieticii începerea importului de gaze din URSS în România, oficialii români recunoscând că „Marea nu este decât un lac de petrol, iar perna doar un puiuţ de gaze”.
„Marea nu este decât un lac de petrol, iar perna doar un puiuţ de gaze” – repoziţionarea oficialilor Români, au adus în anul 1978 includerea României în rândul ţărilor importatoare de gaze ruseşti.
Ulterior “Convenţiei generale”, după dese intervenţii ale d-lui Bârlădeanu s-a reuşit în 9 februarie 1976 la Moscova, să se încheie “Convenţia interguvernamentală” România-URSS, privind valorificarea zăcământului Orenburg şi livrările de gaze din URSS în România, prin care se stabilea cota de participare a părţii române la realizarea obiectivului si cantitatea de gaze ce urma să se livreze României anual în contul acestei datorii. Acelaşi Baibakov şeful GOSPLAN -ului afirma: “ fără intervenţia boierului de Maurer (fost prim ministru al României), care ştie să vorbească, România nu ar fi primit niciodată gaze”.
Convenţia interguvernamentală prevedea că pentru participarea României la realizarea obiectivului (inclusiv dobânzi calculate), URSS va livra României timp de 12 ani gaze naturale în cantitate constantă. Livrările de gaze în România încep în 1978.
Pe plan internaţional în această perioadă au loc două mari crize energetice, în anii 1973-1974 şi respectiv 1981-1982, care determină modificări în politica multor ţări (identificarea unor surse alternative de energie viabile, diversificarea furnizorilor de energie, orientarea spre industria uşoară, creşterea eficienţei instalaţiilor etc.).
Această nouă abordare la nivel mondial, determină continuarea relaţiilor dintre România şi fosta URSS, iar în anul 1986, la Moscova se semnează “Convenţia între Guvernul României şi al URSS privind tranzitul pe teritoriul României a gazelor naturale din URSS către Turcia, Grecia şi alte ţări”, care prevedea construirea de către partea română a unei conducte de 1220 mm x 187 km x 55 bar, pentru transportul gazelor naturale pe teritoriul României. Gazele predate de URSS în punctul Isaccea (graniţa cu Ucraina) vor fi transportate de partea română şi predate în punctul Negru Vodă (graniţa cu Bulgaria) reprezentanţilor URSS. Fosta URSS urma să plătească servicii de transport gaze naturale, pentru tranzitarea teritoriului României, la capacitatea comandată a conductei magistrale (10 mld mc/an), sub formă de gaze naturale livrate în România.
Ulterior anului 1989, relaţile dintre România şi Federaţia Rusă (continuatoarea politicii în sectorul gazelor naturale) au continuat şi astfel în 1996, s-a încheiat la Moscova, „Convenţia între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind extinderea capacităţii conductelor de tranzit gaze pe teritoriul României pentru creşterea livrărilor de gaze naturale în terţe ţări (Turcia, Grecia şi alte ţări) şi în România”.
În baza acestei Convenţii:
– s-a construit punctul de import gaze Medieşu Aurit (graniţa româno-ucraineană), cantităţile de gaze naturale ce pot fi importate prin această conductă sunt de 4 miliarde mc/an. Construcţia conductei a fost finalizată la sfârşitul anului 1999.
– s-a construit o nouă conductă de tranzit gaze Dn 1200 x 54 bar Isaccea – Negru Vodă, cu o capacitate de 10 mld mc/an.
Aceasta a fost finalizată în 2003. Ulterior anului 2004, colaborarea dintre cele două ţări în domeniul gazelor s-a răcit substanţial, ea reducându-se la câteva intenţii de colaborare, niciuna materializată în proiecte.
De ce nici o companie româneasca nu are un contract direct de achiziţie gaze cu Gazpromul?
Oficilităţile române în anul 2000 au „autofabricat” ruperea convenţiilor existente între ROMGAZ şi GAZPROM şi au dat curs liber intermediarilor şi creşterii preţului gazelor de import în România.
La 25 octombrie 1996, s-a încheiat la Moscova, Convenţia între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse, privind extinderea capacităţilor conductelor de tranzit gaze pe teritoriul României pentru creşterea livrărilor de gaze naturale din Federaţia Rusă în terţe ţări şi în România, aprobată prin HG 1369/1996 şi publicată în MO 339/11.12.1996.
Conform ART. 2 din HG 1369/1996 « Regia Autonomă a Gazelor Naturale „Romgaz” Medias va întreprinde măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse ».
Convenţia între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse aprobată prin HG 1369/1996, stabilea căteva măsuri efective :
– conform art. 1 din Convenţie : „Partea rusă va asigura condiţiile pentru livrările de gaze naturale din Federaţia Rusa în România, partea română va asigura condiţiile de tranzit pe teritoriul României
– conform art. 2 din Convenţie : „crearea unei societăţi pe acţiuni „Romgaz” – R.A. şi RAO „Gazprom” în România, în conformitate cu legislaţia română, al cărei obiect de activitate va fi cumpărarea gazelor naturale rusesti şi vînzarea lor ulterioară consumatorilor diferitelor sectoare economice din România”.
Preţul gazelor din Federaţia Rusă era coborât până în anul 2000 urmare a dublei mize din contractul existent : interesul românilor de a avea gaze ieftine şi cel al rusţilor de a avea tarife mici de transport pe teritoriul României.
Cel mai important aspect al convenţiei era stabilirea unei corelaţii între activitatea de tranzit a gazelor pe teritoriul României şi activitatea de import gaze, inclusiv sub aspectul negocierii preţurilor gazelor de import şi a negocierii tarifelor de transport. Acest aspect aducea o creştere a puterii de negociere a preţului gazelor importate, fapt sesizat de către celelalte ţări din jurul României, care au menţinut convenţiile şi aceste corelaţii. Acest avantaj a fost jucat în repetate rânduri de Ucraina, care a reuşit să obţină preţuri mai avantajoase la gazele naturale importate, la momentele când intenţiona să crească tarifele de tranzit a gazelor prin această ţară.
Convenția stabilea la art. 9 « Părţile recunosc că, pentru realizarea colaborării prevăzute în prezenta convenţie, sînt responsabile următoarele organizaţii: din partea română – „Romgaz” – R.A. şi din partea rusă – RAO „Gazprom” și la art 15. În cazul reorganizării „Romgaz” – R.A. şi/sau a RAO „Gazprom”, părţile vor stabili succesorii de drept care vor asigura îndeplinirea integrală a contractelor şi a acordurilor semnate în conformitate cu prezenta convenţie.
Urmarea reorganizării prin divizare a fostei SNGN Romgaz S.A., conform art.1. din HG nr. 334/2000, Romgaz se desfiinţează şi:
„se infiinţează următoarele societăţi comerciale:
a) Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” – S.A;
b) Societatea Comercială de Explorare şi Producţie a Gazelor Naturale „Exprogaz” – S.A;
c) Societatea Comercială de Distribuţie a Gazelor Naturale „Distrigaz Nord” – S.A;
d) Societatea Comercială de Distribuţie a Gazelor Naturale „Distrigaz Sud” – S.A;
e) Societatea Naţională de Depozitare Subterană a Gazelor Naturale „Depogaz”, prin divizarea Societăţii Naţionale de Gaze Naturale „Romgaz” – S.A., care se desfiinţează.”
În urma desființării ROMGAZ în anul 2000, Guvernul României trebuia să numească societatea care să înfăptuiască măsurile stabilite prin Convenție : numirea unei societăți ca succesoare de drept a ROMGAZ., care să realizeze elementele convenite : importul de gaze direct de la GAZPROM și realizarea unei societăți mixte cu capital român și rusesc care să lucreze ca intermediar pe piața din România.
Renunţarea la importul direct din Federaţia Rusă, a fost premeditată de către oficialii români în anul 2000. Această omisiune a fost una premeditată deoarece, Guvernul a stabilit succesoare pentru unele părţi din Convenţie prin :
– HG 479/2000 publicată în MO 269/2000 a numit TRANSGAZ, ca fiind societatea care va «continua colaborarea prevăzută în cadrul Convenţiei privind construirea unei conducte pe teritoriul Republicii Socialiste România pentru tranzitarea de gaze din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice în Republica Bulgaria »
– HG 656/2001 publicată în MO 436/2001 a numit TRANSGAZ, ca fiind societatea care va „întreprinde măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor convenţiei menţionate la art. 1”, respectiv privind continuarea colaborării cu GAZPROM privind tranzitul de gaze.
Renunţarea la importul direct din Federaţia Rusă de către o companiei de stat, s-a făcut cu scopul de a fi preluat acest contract de o firmă privată din România.
Modificările legislative româneşti, realizate în anul 2000, au fost de aşa natură încât să permită transferul contractelor de import gaze cu GAZPROMUL de la ROMGAZ la o altă firmă privată. Faptele au făcut ca GAZPROMUL să joace o carte mai inteligentă și să determine impunerea pe piața din România nu a intermediarului dorit de români (băieţii deştepţi), ci a celor doriţi de el.
România a fost singura ţară din Europa de Est care a rupt (din proprie iniţiativă) corelaţia preţ gaze de import – tarif de tranzit, care permitea obţinerea de preţuri mici la gazele importate şi a permis accesul intermediarilor.
Astfel, pentru o perioadă de 30 de ani capacitățile de import gaze în România (pana in anul 2030), la nivelul celor convenite în Convenția dintre GAZPROM și ROMGAZ din anul 1996, sunt contractate de două firme cu capital rusesc:
– Wintershall Elveţia, cu capital Gazprom, cu scopul de a furniza gaze naturale ruseşti în ţări din Europa.
– Imex Oil este deţinută de firma Conef, care este controlată de Vimerco, acţionarul majoritar al producătorului de aluminiu Alro Slatina.
Distrugerea relaţionării preţului gazelor importate şi gazele tranzitate prin România, a determinat suprapreţuri la gazele din import în ultimii 22 ani.
De prosti ce suntem 🙂
„Echipa Cistigatoare” a Loserilor de Serviciu ascunsi in spatele Skiorului Navetist Iohannis – Klaus Iohannis – ii ureste pe Rusi de Moarte – ca si Dicktatorul Petrov – si tocmai de aceea ii Raneste Mortal aruncind cu Munti de Bani in Dinsii.
Este Imoral sa lasi Iobagii Mioritici sa Detina Bani !
vrand sa ne aratam fidea fata de UE, am fugit de est, iar UE ne-a avertizat sa nu avem relatii economice, atunci cand Ponta a negociat pt reactoarele de la Cernavoda sau alt contract major desi Tari din UE au fabrici in Rusia si China si relatii comerciale…avand diplomati de „balta” sau boschet…n-am mizat pe o relatie buna cu toate statele lumii cum este firesc…
E simplu. UNGARIA NU ISI TRADEAZA PRIETENUL. Ori care ar fi ala.
Poate fi vorba de Hitler ori de Putin.
Un prieten nu te tradeaza. Si asta stie si Grrmania si Japonia si slte tsri cu coloana.
Pentru ca majoritatea romanilor sunt inculti si prosti si se mai si cred desteptii planetei bagand batul prin gardul Federatiei Ruse la comanda americana. Intanlnesc in fiecare zi o sumedenie de tembelizati si de neica nimeni care se simt fericiti ca il injura pe Vladimir Putin. Daca romanii ar fi cu adevarat inteligenti nu ar intretine o stare conflictuala cu un stat ca Federatia Rusa. Ar trebui sa facem ca ungurii. La unguri gazul rusesc este de cinci ori mai ieftin decat in Romania.
„De ce plătim rușilor mai mulți bani pe gaze decât vecinii noștri”
Fiindca latram in directia gresita ?
După un asemenea articol lung de 7 poate, eu refuz sa răspund la întrebarea asta ..
Are răspuns inclus …
Uite de aia….
De ce plătim rușilor mai mulți bani pe gaze decât vecinii noștri? Pentru ca suntem slugarnici si boi! Am acceptat sa ne conduca o banda de alogeni, supusi Vestului si americanilor, ne-am dat pe mana lor toate bogatiile, iar acum jelim. Joianis, Catu si toata banda de talhari ar trebui lichidati pana la ultimul.
De ce plătim rușilor mai mulți bani pe gaze decât vecinii noștri? R: Pentru că suntem proști. Și cum prostul nu-i prost destul dacă nu-i și fudul, la care se adaugă și mentalitatea noastră de slugi libidinose , care își vând propriile resurse pe doi euro, pe care și le cumpără înapoi pe zeci de milioane de euro, căci sluga nu e slugă dacă nu are și stăpân. Iar la noi după 89, sa revenit la modelul brevetat de domnitorul fanariot Caragea, storci și maduva din osele narodului, faci avere și pe urmă o întinzi pe alte meleaguri ,iar în urmă lași cenușă, ăsta-i modelul după care lucrează clasa politică mioritică de 32 de ani, nu-i dore nici la bască că românii vor face frigul și fomea, ăștia storc pe iobagi cât pot si apoi o întind la o adică ,pe proprietățile ce le detin în „țările calde”, au strîns destul cât pentru șapte generații să nu ducă grija zilei de maine.
De ce? De prosti, d-aia!
Explicatiile date de Chisalita fara niste date certe de pret ,la ce pret au vandut rusii,celor doua firme, la ce pret au vandut mai departe cele doua firme,altor firme intermediare si pretul final catre consumator,nu au nici o veridicitate,sunt povesti ,fluturate prostimii.Prin cate firme intermediare trece gazul pana sa ajunga la ENGIE sau altii si apoi la consumator si cati politicieni sunt platiti in aceste firme intermediare.Pentru ca altfel ,preturile mari la gaz fata de alte tari ,denota ori cat de prosti sunt negociatorii nostrii ,ori cat de intersati financiar sunt sa accepte aceste preturi.La lucruri bune ,nu sunt copy paste,decat numai la slava Ucraina .,si sanctiunii impotriva Rusiei.
Insultele, jignirile, bagatul batului prin gard si gudurarea fata de stapani (uite sefu sunt eu cel mai anti rus de pe planeta) se plateste. Dar asta e o onoare si placere pentru noi sper ca nu aveti regrete!
@Revoltator: Pai ce, plateste milogul care se mandreste cu sapca ce i-a fost indesata pe scafarlie de american?
Oricui ai place tradarea dar nu si tradatorul.
De ce cumparam mai scump gaze de la rusi? Pentru ca oricum rusnacu este ofticat ca romanu are gaze aproape suficiente si poate sa aibe si mai mult,apoi rusnacu uraste romanul,neutru sau in NATO,pe care l-a considerat mereu si il considera primul obstacol in pofta lui de a-si intinde imperiul rusnac terestru cel putin pana in Egipt si daca se poate,pas cu pas,pana in Spania,ca sa aibe iesire la toata lumea unde sa-si faca interesul si mai usor cu armate,bombe,rebeliuni,republici separatizde,lovituri de stat si milioane de victime ca pedeapsa,asa cum au mai facut pana au dat faliment si au fost nevoiti sa desfiintzeze URSSul-Dreacului,iar acum cred ei ca au inviat si s-au apucat de vechea treaba,acum incepand sa puna ghiarele pe Ucraina si omorandu-le cetatenii nevinovati ca nu vor ucrainienii sa fie regulati ,dar cu metodele astea de nazisti de sunt ei vor ajunge iar la faliment si chiar la desfiintarea imperiului care este Rusia.Acum sunt shocati din pumnii luati de la ucrainieni si nu mai stiu cum sa iasa mai bine din kktul in care se ineaca cu operatiunea lor „militara speciala” de tot halimaiu,care este o talharie ordinara asemanatoare „operatiunii” invadatorului rusnac care a furat niste gaini din cotetul ucrainianului invadat.
fiindca „mai bine rabdam foame si frig decat sa mai luam ceva de la rusi”, cum scriu postacii sri-aripa cia; cu asemenea compatrioti, la ce ne mai trebuie dusmani?
O hotie cu ajutorul Guvernului sau Statului ! Din nou Cine-i Statul??? Pana nu ne intrebam si intelegem lucrul asta si „tovarasi stati la locurile voastre”,tot asa va fi. El Statul, Dumnezeul nostru, capturat de niste banditi, mascati in politicieni ne transforma in sclavii lor ! Nu se vede din cauza constructiei de la Mall Shoping ???
Intrebarea de ce platim mai scump gazul trebuie pusa lui iohanis…si in csat…navetistul sau stie sau e prost…dar ingalat e sigur.se vede din avion.
Pentru comision.
Proverbe românești : gura bate c . r . l !
In primul rand ca noi nu platim rusilor, din cauza ca gazele sunt cumparate de la terti. Noi platim tertilor straini.
La ora asta din punct de vedere tehnic nu ai alternative la gazul rusesc,.Să modifici te costă timp, ani,.Romania, care se fudulește că are gaz,. incă vre-o cinci șase ani,.pe când n-o avea gaz nu va avea nici lemne, căci se fură pădurea in draci, și nimeni nu plantează, iar de văzut de ce va fi peste cinci ani, evident nu duce capu pe român,..Despre prețuri și traiul civilizat puțin pasă guvernanților,.obișnuiți cu hoția, cu gaze din fasole și atmosfera familiară românească..
Diferenta intre romani si alte nationalitati.
Unii sunt dependenti 50-70% de gazul rusesc si nu am vazut sa se tavaleasca pe jos ca romanii care numai iarna importa 15-20% din necesar.
Romanul daca nu se plange nu poate sa respire.