România continuă să rămână blocată pe mâna unei puteri politice incompetente, de rea-credinţă, care ar trebui înlăturată. Cu cât se lungeşte boala păstrării la putere a aceloraşi iresponsabili, cu atât se va agrava situaţia. Se tot subliniază că numai de o criză politică nu mai are nevoie azi ţara, dorind să înlături puterea actuală – chiar aşa? Când lucrurile merg prost din toate punctele de vedere, o criză politică e benefică.
O criză politică ar aduce în sfârşit o schimbare, ea trebuie provocată, dacă nu vine de la sine, odată ce actuala putere s-a dovedit falimentară. Fiindcă pentru românul de rând e dezastruos ce i se întâmplă, PDL şi aliaţii lui, UDMR şi UNPR, l-au adus la sapă de lemn şi vine frigul şi n-o să mai facă faţă cu cheltuielile, după ce guvernanţii l-au sărăcit programatic (în mod aberant i se taie din salariul de bugetar 25 la sută lunar şi tot ce cumpără, cumpără cu un TVA crescut la 24 la sută; în plus, se aşteaptă impozitarea cu 16 la sută a tuturor veniturilor, inclusiv a pensiilor de 350 de lei)…
A ajuns electoratul de azi să-l regrete pe Nicolae Ceauşescu, 41 la sută l-ar dori preşedinte de ţară azi (într-o confruntare cu liderii partidelor postcomuniste de azi: Emil Boc-PDL, Victor Ponta-PSD, Crin Antonescu-PNL şi Marian Sârbu-UNPR)! Deşi 57 dintre cei sondaţi nu vor să mai audă de comunism. În condiţiile în care 63 la sută dintre ei cred că înainte de revoluţie trăiau mai bine. Rău am ajuns!
Mă întorc la întrebarea elementară: de ce e inventat statul (şi clasa politică de la putere, aleasă sau numită să conducă la un moment dat), nu să-l slujească pe român? E inventat să-l facă pe muritorul de rând să se simtă neputincios, să-l sacrifice ciclic pe altarul „democraţiilor comuniste şi postcomuniste”, să-l pună numai să strângă din dinţi, să reziste, cu orice preţ? Îl tot aud pe preşedintele Traian Băsescu că prioritar e interesul statului român, nu interesul românului de rând. Dumnezeule mare, când va veni un preşedinte de ţară care să susţină că interesul românului simplu e prioritar, nu salvarea clientelei politice cu care se confundă statul (şi care jefuieşte resursele statului şi spoliază banul public)?
Vizităm România, conştienţi de această lume, maximum 70 de ani (scădem primii 15 ani din viaţă): de ce cetăţeanul român trebuie să suporte, umil, numai mizeria repartizată de conducătorii statului într-o viaţă, iar un cetăţean occidental să se bucure de binefacerile statului lor? Ne complăcem în această situaţie de când ne ştim – şi suntem vinovaţi şi noi, cetăţenii de rând, că nu alegem pe cine trebuie în fruntea statului. Ne întoarcem din drum permanent şi o luăm de la capăt.
Uitaţi-vă la ce se întâmplă acum – nivelul de trai a scăzut dramatic, puterea politică actuală pur şi simplu exploatează populaţia de rând, o jupoaie, îi ia şi îmbucătura din gură, să salveze „statul” (citeşte puşculiţa de partid a celor aflaţi la putere). În mod enigmatic, apărătorii intereselor populaţiei au dispărut de pe firmament: sindicatele au băgat capul la cutie, făcând jocul puterii (care le vând liderii la preţuri mari), „societatea civilă” a pactizat cu puterea (statul e cel ce dă bani ONG-urilor să supravieţuiască, trebuie să ţină „ciocul mic”), „intelectualii de curte” au fost cumpăraţi şi ei (li s-au dat funcţii şi posturi-cheie; e odioasă de-a dreptul susţinerea publică a regimului Băsescu pe bani publici), de la cine să vină izbăvirea?
De la partidele neparlamentare, din opoziţie? Ele nici nu mai există, sunt şantajate de cei de la putere cu sediile (brusc puse sub semnul întrebării, dacă nu deja pierdute; trebuie să se închine statului confundat cu Băsescu şi regimul lui, să-i dea altele) şi cu banii pe care-i primesc de la stat… Au mai rămas pe baricade (acum aflate în vacanţă) numai partidele parlamentare din opoziţie, care sunt perfect ţinute şi ele în frâu de acelaşi atotputernic Băsescu şi de serviciile secrete (ele au datoria să menţină stabilă securitatea statului, nu?).
Îmi e ruşine să-l tot aud pe Victor Ponta că PSD continuă să adune semnături pe moţiunea de cenzură „din septembrie”, că-i trebuie 236 de voturi să poată să dea jos guvernul Boc – dar că nu are asigurate decât voturile PSD şi PNL. Dacă ar reuşi să adune voturi în plus, le-ar aduna cu voie de la împărăţie, de la Palatul Cotroceni. Imediat ce le-ar aduna, Băsescu l-ar da jos pe Boc şi şi-ar face un nou guvern al lui (eventual condus de Elena Udrea, „urmaşa lui Traian”) – şi moţiunea de cenzură a opoziţiei parlamentare s-ar fâsâi, deoarece trebuie să-i dai noului guvern al lui Băsescu o perioadă de graţie, să-şi pună în practică programul-blat.
Blestemul României ni se trage de la Băsescu, cine ne dezleagă de el? Dacă s-ar aduna 236 de voturi (şi s-ar asigura o majoritate parlamentară), ar trebui să fie suspendat şi Băsescu, nu numai să fie dat jos guvernul Boc – e posibilă o asemenea dublă procedură? Poveşti.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.