De sărbători, bucuraţi-vă de teatru!

Teatrul Naţional Bucureşti

“Bârfe, zvonuri şi minciuni”… demascate în premieră!

O întâmplare bizară se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Misterul trebuie elucidat pe loc de către invitaţii la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera. Suntem martorii unei situaţii atât de grave, încât suspansul se amplifică, spaima devine comică, umorul erupe.

Prezentată în premieră pe ţară, “Bârfe, zvonuri şi minciuni”, în regia lui Ion Caramitru şi traducerea Oanei Ioachim, brodează în jurul coincidenţelor, iar cinci cupluri irezistibile (Monica Davidescu – Marius Bodochi, Cecilia Bârbora – Silviu Biriş, Rodica Ionescu -Armand Calotă, Oana Ioachim / Florentina Ţilea – Gavril Pătru, Victoria Dicu – Dorin Andone) ni le demască în ritmul unei comedii de cea mai bună calitate şi într-o caldă ambianţă, decorurile fiind semnate de Cătălin Ionescu Arbore, iar costumele, de Liliana Cenean. Spectacolul, care a avut premiera în 14 decembrie, poate fi vizionat joi, 19 decembrie, sâmbătă 21 decembrie şi duminică 22 decembrie, la Sala Studio, de la ora 19.30.

“Caramitru Mălăele, câte-n lună şi în stele”

Caramitru si Mălăele

Cele două legende ale teatrului românesc pornesc din nou în turneu naţional cu spectacolul “Caramitru Mălaele, câte-n lună şi în stele”, un seducător duel de poezie, fabule, vorbe de duh, povestiri şi amintiri.

Mereu surprinzător, mereu diferit şi mereu de excepţie, spectacolul “Caramitru Mălaele, câte-n lună şi în stele” este un spectacol de improvizaţie… „pentru că improvizaţia este, de fapt, starea de graţie a actorului”, cum spune Horaţiu Mălăele. Spectacolul este mereu altul, ritmul este diferit, umorul tot mai spumos şi ingeniozitatea tot mai evidentă. Amintirea vremurilor trecute este adusă în scenă de un Caramitru care recită răscolitor, imaginând, cu inteligenţă şi iscusinţă, răspunsuri pe măsură unui Horaţiu Mălăele vulcanic, irezistibil şi de un haz efervescent, cei doi avându-i martori pe Shakespeare, Eminescu sau Topârceanu.

23 decembrie, ora 20.00, la Sala Studio.

“Două loturi”: Caragiale într-o variantă mai deocheată

Marius Manole în „Două Loturi”

„Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se lasă şi ne debusolează din nou. Crâncen, provocator, ameţitor, istovitor aici, dar magnetizant.(…) Dabija campează direct, masiv, trepidant, în cea mai nouă obsesie a exegezei caragialiene: tema cruzimii isteroide. Şi, colateral, a predestinării, demenţei furibunde şi vieţii ca vis diabolic.Totul mixat cu încercănata conştiinţă (caragialiană, cioraniană şi, de fapt, larg românească) a nenorocului. A nimicniciei damnate, într-o bolgie de carnaval defazat, sinistru şi grotesc deopotrivă. (…) Cert e că publicul avizat se va delecta vibrând cu încruntare la mulţimea aluziilor şi citatelor culturale, ori va fi zdruncinat de îndrăznelile hors-texte ale regiei, iar cei pentru care Caragiale înseamnă exclusiv satiră clasică şi râs zdravăn în tradiţia Giugaru-Birlic vor fi constrânşi să accepte şi varianta neagră a unei comediografii ceva mai deocheate decât cea cu care vrea şcoala să ne potcovească”, scrie Dan C. Mihăilescu.

Regia: Alexandru Dabija. Decoruri: Helmuth Stürmer, asistent Andrada Chiriac. Costume: Liliana Cenean, asistent Irina Moscu. Asistent regie: Patricia Katona. Ilustraţie muzicală: Alexandru Dabija. Mişcare scenică: Florin Fieroiu.

În distribuţie: Ana Ciontea, Corina Moise, Ilona Brezoianu, Eliza Păuna, Nicoleta Lefter, Valentina Zaharia, Gavril Pătru, Marius Manole ş.a.

Spectacolul poate fi vizionat vineri, 20 decembrie, ora 20:00, la Sala Pictura

“Dineu cu proşti”

Medeea Marinescu şi Horaţiu Mălăele in „Dineu cu proşti”

Un spectacol cu piesa lui Francis Veber la care veţi râde cu lacrimi.

Vreţi să vă distraţi, să uitaţi de griji, să vă amuzaţi, vreţi să râdeţi, şi iar să râdeţi, atunci mergeţi în curând să vedeţi această comedie savuroasă, bine construită, vie, alertă, eficace, cu o distribuţie perfectă… O piesă de neuitat…

Dincolo de situaţiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive şi de mişcările comice, piesei nu-i lipseşte consistenţa psihologică…

Un spectacol pe gustul tuturor…

Titlul piesei lui Francis Veber e limpede ca „bună ziua”, dialogul nu intră în zone întunecate, scriitura e extrem de naturală. Tot respectul pentru mecanica râsului pusă-n funcţiune de Francis Veber. Piesa e o construcţie care „merge ca unsă”, gagul îşi regăseşte adevărata condiţie, apare exact în clipa în care-l aştepţi…

Francis Veber are marele talent de a scrie nişte fabule bine împănate cu lovituri de teatru. Râsul provocat de acest vodevil este imposibil de oprit.

Regia: Ion Caramitru. Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu.

Distribuţia numără actori de prim plan: Horaţiu Mălăele, Ion Caramitru, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea, Teodora Mareş, Costina Ciuciulică, Dorin Andone, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu.

„Am revăzut «Dineu cu proşti» la cea de-a 100-a reprezentaţie. Biletele, vândute cu vreo trei luni în urmă, au fost insuficiente. Sala mare a Teatrului Naţional gemea de lume. Spectacolul, o vedetă a genului bulevardier, ocupă de peste trei ani locul întâi în top. Un fenomen! De studiat. (…) Cronicarul din mine se ruşinează la gândul că din fotoliul de premieră ignorăm adesea destinul şi scopul uman ale unor spectacole ca acesta”, scria Doina Papp.

„Din motive obiective nu am putut viziona la premieră spectacolul. După o lună de la lansare, sala mare a Naţionalului bucureştean era arhiplină. Are peste o mie de locuri! La finalul reprezentaţiei, spectatorii au aplaudat minute în şir. Unii strigau alături de „clasicul” – „Bravo !” , „Vă rugăm, mai jucați odată pentru noi !”, „Încă odată !”, etc. Rar am întâlnit o asemenea manifestare de entuziasm din partea marelui public, stăpânul absolut al teatrului. (…).Horaţiu Mălăele adoptă căi noi de expresie în această partitură asimilată cu atenţie pentru sensurile diverse ale replicii, tratate cu fineţe, la nuanţă. Precum un mare actor, categorie rară căreia îi aparţine, Horaţiu Mălăele descifrează şi scoate în evidenţă dublul sens al replicilor lui Francois, legat de specificul strict caracterial al personajului, dar şi de tiparul contextului tematic al situaţiilor ironic propuse de dramaturg. Speculează fermecător naivitatea omului simplu, un maniac de fapt, mândru de preocuparea sa de a se refugia în construirea de edificii celebre din … beţe de chibrit, dar sincer în analiza situaţiilor în care este implicat. Sinceritatea lui Francois devine filtru comic exploziv al fiecărei scene, aprins cu măestrie de Horaţiu Mălăele. Este vrednică de apreciat modalitatea în care actorul reinventează expresia comică, fără ostentații manieriste. (…) „Dineu cu proşti” este un spectacol ce TREBUIE VĂZUT”, aprecia criticul de teatru

Ileana Lucaciu.

Spectacolul poate fi vizionat în 20, 27, 28 şi 29 decembrie, la orele 20.00, la Sala Studio.

“Micul infern”

Ilinca Goia şi Liviu Lucaci în „Micul Infern”

O comedie de Mircea Ştefănescu despre iadul conjugal, aşa cum numim, cei mai mulţi dintre noi, instituţia matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan – pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie -un elogiu al vieţii de familie.

Un text la fel de actual azi, ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcţiei şi a dialogului, prin hazul şi ironia replicilor, “Micul Infern” este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai uşor în trei şi dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.

„Spectacolul – desigur viu, antrenant, spiritual creat de Mircea Cornişteanu (scenografă : Clara Labancz) – se remarcă prin pitoresc şi atmosferă (un comic permeabil la emoţie), prin fructificara modern-ironică (în acord cu stilizările textului) şi cucereşte prin ritm, cadenţă, efecte scenice. Ca de obicei, inspirat, Cornişteanu a selectat şi sudat cu măiestrie o echipă excelentă, care dă relief energic situaţiilor şi strălucire ideală «badinajului».

Regăsim aici pe Ilinca Goia şi pe Liviu Lucaci, într-o formă ce atestă personalitate, farmec, dezinvoltură, exuberanţă şi haz. Apreciem tipologiile şi jocul convingător propus de Marius Rizea (Doctorul), Dragoş Stemate (Curtezanul), Daniel Badale (Ordonanţa) şi Fulvia Folosea (Secretara).

Ileana Stana Ionescu şi Rodica Popescu-Bitănescu oferă, fiecare în felul ei, un regal actoricesc de neuitat”, nota Natalia Stancu

Spectacolul poate fi vizionat în 21, 22, 27 şi 28 decembrie, la orele 19:30, la

Sala Pictura.

“Fata din curcubeu”

Tania Popa în „Fata din curcubeu”

Un one woman show cu Tania Popa.

“E, poate, cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în ultimul timp. Tania e mai Tanie decât a fost ea vreodată… e ca un pumn în stomac, e ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui rătăcit în Sahara, e ca o pană de păun picată în şleaul înnoroiat lăsat de roata unui tractor, e ca numărul de pe braţul unui evreu supravieţuitor, e ca un hohot de râs când încă nu ţi-a trecut tristeţea de

adineauri…”, scria autoarea spectacolului, Lia Bugnar.

„Mulţi spectatori plâng şi în timpul spectacolului, şi atunci când se termină. Povestea scrisă de Lia şi spusă de Tania, e uluitor de credibilă. (…) Tania Popa pune în acest spectacol nu numai o amprentă actoricească, ci şi una vocală. Montarea are o formă deosebită. Actriţa îşi face cheful, cântând, acompaniată la pian de Marian Hâncu. Personajul pe care-l creează în scenă provine din Rusia şi Tania Popa selectează şi interpretează 13 piese muzicale ruseşti, unele cântate de mari interprete precum Sofia Rotaru şi Alla Pugaciova. Le-a ales în aşa fel încât versurile vin în completarea replicilor personajului, dintr-o amintire sau alta. Profunzimea acestui spectacol ajunge în adâncul sufletului spectatorului, care îşi şterge discret, la final, lacrimile. Le provoacă „Fata din curcubeu”, notează Maria Sârbu.

Spectacolul este programat sâmbătă 21 decembrie, la ora 20:00, la Sala Mică.

“Încă-i bine!”

După ce a debutat cu succes în dramaturgie cu spectacolul „Cinci femei de tranziţie”, Rodica Popescu Bitănescu, interpretă şi regizoare, ne oferă o nouă incursiune la fel de incitantă şi de acidă în cotidian.

Cu vervă, cu haz, dar şi cu o undă de gravitate, dialogurile dezvăluie atitudini şi comportamente confruntate cu subiecte „la zi” dintre cele mai variate: de la succesul agramaţilor în afaceri, la stupiditatea emisiunilor de televiziune, de la dependenţa de calculator, la mediocritatea clasei politice, de la hrana ecologică, la salvarea conştiinţelor prin credinţă etc.

Un spectacol având toate şansele să se joace, ani de-a rândul, cu săli pline.

În distribuţie: Rodica Popescu Bitănescu, Cezara Dafinescu, Andrei Duban, Vitalie Bichir, Eugenia Maci, Eduard Adam, Oana Vânătoru, Irina Cojar, Ecaterina Nazare.

Spectacolul este programat în 22 şi 27 decembrie, la orele 20:00, la Sala Mică.

Teatrul Odeon

“Titanic vals” şi lupta pentru un loc în parlament

Avanpremieră cu „Titanic vals” la Teatrul Odeon

Duminică, 22 decembrie, ora 19.00, sunteţi invitaţi la avanpremiera spectacolului cu piesa lui Tudor Muşatescu, pusă în scenă de Alexandru Dabija.

Comedia “Titanic vals” nu şi-a pierdut cu nimic prospeţimea chiar dacă a văzut lumina rampei acum 81 de ani. Secretul longevităţii ni-l dezvăluie chiar dramaturgul: „acţiunea se petrece în zilele noastre, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi.”

Un naufragiu, o moştenire neaşteptată, un candidat surpriză pentru un loc în parlament, un testament misterios, discursuri politice „piramidale” şi buclucuri sentimentale, lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie, într-un spectacol-satiră ce dezvăluie noi perspective asupra umorului lui Muşatescu.

Decoruri: Helmuth Stürmer. Costume: Corina Grămoşteanu. Ilustraţia muzicală: Vasile Manta.

Cu: Ionel Mihăilescu, Antoaneta Zaharia, Dorina Lazăr, Nicoleta Lefter, Sabrina Iaşchevici, Marius Damian, Ruxandra Maniu, Ioan Batinaş, Alexandru Papadopol, Pavel Bartoş, Rodica Mandache, Anda Saltelechi, Dan Iosif.

“Teatrul Mic. 50 de ani”

Rodica Negrea, una dintre marile actriţe ale Teatrului Mic

Duminică, 22 decembrie, la ora 18:00, la “Teatrul Mic” are loc o seară de Gală – Lansarea albumului aniversar „Teatrul Mic. 50 de ani”. Demarează cu această ocazie seria de evenimente dedicate celor 50 de ani pe care Teatrul Mic îi va sărbători în anul 2014.

Ce înseamnă 50 de ani la scara istoriei? Jumătate de secol. Suficient pentru a fi luat în seamă, prea puţin pentru a conta definitiv. Cât o clipire de pleoape. O filă. O notă de subsol.

Ce înseamnă 50 de ani în viaţa unui om? Maturitatea. Punctul culminant al existenţei, când experienţa şi tinereţea încep să îşi schimbe locul în jocul proporţiilor. Timpul privitului în urmă şi vremea aşezării.

Ce înseamnă 50 de ani pentru Teatrul Mic? O viaţă care a făcut istorie.

„«Teatrul Mic. 50 de ani» este felul nostru de a păstra în amintire viaţa în artă a unui teatru. Între copertele acestui album am găsit loc pentru a strânge împreună urmele emoţiei, ecoul aplauzelor şi un colţ din Bucuria de a exista în Teatru. Din dosare vechi, paginile îngălbenite ne spun povestea Teatrului Mic. Fotografiile-document reînvie amintirea marilor succese aducând nostalgie şi lacrimi în ochii celor care povestesc cald despre spectacole, roluri, colegi, speranţe împlinite sau aşteptări de-o viaţă.

În această seară de iarnă, cadoul nostru de Crăciun este o întâlnire de suflet cu cei care au scris rând cu rând istoria de 50 de ani a Teatrului Mic. Suntem onoraţi să vă invităm alături de noi la acest eveniment care stă sub semnul amintirilor şi al dragostei de teatru”, declară organizatorii.

La Teatrul Naţional Timişoara, râsul te întinereşte

O nouă sală a Teatrului Naţional din Timişoara

Cei mai mulţi dintre timişoreni sunt convinşi că râsul întinereşte, cred că viaţa lor e nepreţuită, admit că lipsa de implicare e, probabil, cea mai mare greşeală a zilei de azi şi speră sau măcar se aşteaptă la o revoluţie majoră până la finalul vieţii. Sunt câteva dintre concluziile unui studiu inedit derulat de Teatrul Naţional şi dramaturgul Peca Ştefan în cadrul proiectului european “Arta de a Îmbătrâni” (Art of Ageing), studiu ce va sta la baza unei piese de teatru şi ulterior a unui spectacol realizat în coproducţie cu “Badisches Theater” din Karlsruhe. Studenţi sau elevi de liceu, profesionişti de toate vârstele, din cele mai diverse domenii, persoane de vârsta a treia cu o viaţă activă sau, dimpotrivă, imobilizate la pat, personalităţi ale Timişoarei, profesori universitari sau oameni politici au acceptat să răspundă relaxat unor întrebări deloc comode despre vârste, atitudini şi viitorul societăţii în contextul îmbătrânirii accentuate a populaţiei.

Cercetarea, care a durat 10 zile la Timişoara, va continua în Karlsruhe în ianuarie 2014. Coproducţia Teatrului Naţional cu teatrul din Karlsruhe, Germania, va fi doar una dintre cele şase spectacole de teatru realizate în cadrul “Art of Ageing” (AA), proiect finanţat de Comisia Europeană prin Programul “Cultura” şi demarat sub egida “Convenţiei Teatrale Europene” (ETC) în opt teatre din patru ţări ale Europei (România, Germania, Slovacia şi Croaţia). Proiectul “Art of Ageing” se va desfăşura pe parcursul a doi ani şi îşi propune să exploreze prin teatru îmbătrânirea populaţiei, fenomen ce ridică o provocare demografică reală, reflectată diferit de la ţară la ţară.

Teatrului Naţional din Sibiu

„Sufleorul fricii”, despre utopia comunistă

Ioana Crăciunescu în „Sufleorul fricii” (Foto Mihaela Marin)

Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu prezintă vineri, 20 decembrie, la ora 17:00, avanpremiera spectacolului „Sufleorul fricii” de Matei Vişniec. Evenimentul va avea loc la Sala Studio din spatele Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu.

Ioana Crăciunescu revine pe scena Teatrului Naţional din Sibiu într-un one woman show tulburător, despre o lume supusă fricii, despre împărăţia groazei învelită în catifea, despre coşmarul ce s-a adeverit a fi utopia comunistă.

Scris de Matei Vişniec, în vremea studenţiei sale, „Sufleorul fricii” (1977) este un monolog construit asemenea unei parabole, combinând, în mod inedit, absurdul, comicul şi tragicul. Ioana Crăciunescu propune o lectură graţioasă şi simplă a acestui monolog, într-o formulă care se adaptează nu doar spaţiilor clasice, dar şi teatrului de stradă sau teatrului de cafenea. Spectacolul este regizat de Gérard Audax, directorul companiei independente de teatru, “Clin d’Oeil” din Orléans, şi cel căruia i se datorează debutul acestei aventuri teatrale. Decorul spectacolului de la Sibiu poartă semnătura scenografului Alin Gavrilă, iar premiera va avea loc miercuri, 15 ianuarie 2014, de la ora 19:00.

Ioana Crăciunescu, poetă şi actriţă, s-a născut în 1950, la Bucureşti. După ce a studiat la Institutul de Teatru şi Cinema din Bucureşti, a fost angajată de unul dintre cele mai prestigioase teatre din ţară, Teatrul “Nottara”, unde a jucat peste patruzeci de roluri principale şi peste treizeci de roluri din repertoriul clasic şi modern român. Ea a primit de două ori premiul pentru interpretare feminină decernat de A.C.I.N. (echivalentul premiului César), precum şi “Unicornul de Aur” la festivalul de film de la Amiens. Stabilită în Franţa după 1991, a jucat în numeroase teatre şi festivaluri: “Cartoucherie de Vincennes”, Teatrul din Lucernaire, Teatrul din L’Isle Saint Louis, Teatrul “Sudden”, Teatrul “Mouffetard”, Festivalul de la Avignon, Teatrul din Grandville, Teatrul din Limoges, Festivalul Châlon sur Saone. Ioana Crăciunescu este una dintre cele mai originale voci ale poeziei româneşti din generaţia sa. A publicat peste zece volume de poezie, majoritatea fiind traduse în franceză, germană, rusă, poloneză, spaniolă etc. Însemnata sa activitate ca actriţă de teatru şi de cinema, vine să întregească personalitate literară, „sfâşiată între nostalgia unui viitor agonizant şi regretul ironic al unui pământ pierdut”.

„Kiki van Beethoven”, jucată cu mare succes la Berlin

E.S. Lazăr Comănescu, Alice Barb, Cristina Hoffman, Simona Bondoc şi  Preşedintele Emil Constantinescu, la Berlin

Institutul Cultural Român din Berlin a încheiat un an foarte bogat în evenimente – concerte, expoziţii, festivaluri, prelegeri, lecturi şi proiecţii de filme – prin organizarea unei seri dedicate Sărbătorii Crăciunului. Ca în fiecare an, în preajma sărbătorilor de iarnă, ICR Berlin îşi deschide larg porţile atât pentru diaspora română, cât şi pentru publicul german. Evenimentul s-a desfăşurat pe data de 17 decembrie şi a reprezentat un omagiu adus renumitului compozitor german Ludwig van Beethoven, celebrând opera şi personalitatea acestuia. ICR Berlin a adus în faţa publicului din Germania piesa de teatru „Kiki van Beethoven” de Éric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Alice Barb, scenografia Adriana Grand. Seara s-a încheiat într-o atmosferă de sărbătoare cu o recepţie de Crăciun în cadrul căreia s-au servit specialităţi culinare româneşti.

Evenimentul s-a bucurat nu numai de un public numeros, dar şi de prezenţa prof. univ. dr. Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României, şi a E.S. Lazăr Comănescu, ambasador al României în Germania. Piesa de teatru a reprezentat un succes răsunător, publicul recompensând spectacolul cu îndelungate aplauze şi cu un mare entuziasm.

„A fost o seară de neuitat, emoţionantă datorită prestaţiei actriţei Simona Bondoc şi a textului excepţional al piesei”, s-a exprimat un oaspete, jurnalist al celebrului ziar “Berliner Zeitung”.

Monodrama „Kiki van Beethoven“, scrisă de autorul belgian Éric-Emmanuel Schmitt a avut premiera mondială în anul 2010 la Paris. Piesa de teatru prezintă aventura unei femei sexagenare, Kiki (Christine), care va reuşi cu ajutorul muzicii să-şi revadă viaţa; de fapt nu doar pe a ei, ci şi pe a celor trei prietene, rezidente ale aceluiaşi azil de bătrâni. Fragmente din muzica lui Beethoven însoţesc povestea, marele compozitor devenind de altfel personajul principal al piesei. O fabulă despre tinereţe pierdută şi secrete îngropate. Scriitorul Éric-Emmanuel Schmitt a devenit celebru pentru activitatea sa de romancier şi dramaturg. În anul 2001 i s-a acordat “Grand Prix du Théâtre” de către Academia Franceză pentru întreaga sa activitate.

Godot Cafe-Teatru

“Fragil”

Greg o iubeşte pe Steph cu adevărat, chiar dacă nu crede că e cea mai frumoasă femeie din lume. Steph însă vede altfel lucrurile când vine vorba de ea însăşi…

O piesă de Neil LaBute despre cât de imposibilă poate fi dragostea când nesiguranţa şi lipsa de încredere în tine şi în cel de lângă tine pun stăpânire pe oameni.

Regia: George Dogaru. Cu: Andreea Grămoşteanu, Radu Iacoban, Mirela Zeţa, Marin Grigore.

Vineri, 20 decembrie, la ora 19.00

”Femeile din viaţa mea”

„Femeile din viaţa mea” la Godot Cafe Teatru

O piesa de John Patrick Shanley despre femei moderne, complexe, sensibile, de succes, încrezătoare şi uneori nevrotice. Umorul amar este în stilul serialului “Totul despre sex”. Rhonda, Judy şi Billie iau cina, timp în care îşi dau seama că, deşi au cariere înfloritoare, viaţa lor emoţională este o epavă. Rhonda tocmai s-a despărţit de prietenul ei, Billie se plânge că ea şi soţul ei sunt blocaţi în faza de “lună de miere”, iar Judy renunţă la speranţa de a mai întâlni un bărbat atrăgător, care să nu fie gay. După o serie de evenimente surprinzătoare şi situaţii de un comic devastator se produc schimbări semnificative în vieţile acestor femei.

Cu: Letiţia Vlădescu, Raluca Ghervan, Cristina Florea.

Vineri, 20 decembrie, la ora 22:00.

„Fă-mi loc!”, în regia maestrului Radu Beligan

„Fă-mi loc”

Un spectacol după piesa lui Anthony Michineau, în regia maestrului Radu Beligan, care ne invită să reflectăm asupra propriei noastre existenţe dincolo de orice convenienţă socială.

Cea mai indrăgită actriţă de film se întâlneşte în sfârşit cu cel mai „pe val” actor de teatru într-o comedie a cărei producţie este semnată de „Asociaţia INSPIRĂ”.

„Fă-mi loc!” spune povestea a doi tineri ce se regăsesc în ajunul Crăciunului în cuşeta unui tren de noapte. Ea, o fată singură, şarmantă, aventurieră, el, un bărbat cu principii, pus în faţa unui eveniment neprevăzut ce-i va răsturna întreaga existenţă.

Suntem în ajunul Crăciunului. E momentul în care simţim mai mult ca oricând să fim înconjuraţi de familie şi de cei pe care îi iubim cu adevărat.

Hazardul îi aduce pe Manuel si Camilla împreună, doi oameni ce nu au aparent nimic în comun, ceea ce va genera nenumărate „scântei”. Însă amândoi caută să înţeleagă şi să SE înţeleagă, amândoi au nevoie să se destăinuie şi, mai mult, amândoi au nevoie de a se vindeca de singurătate.

Piesa care îi are în distribuţie pe Marius Manole şi Medeea Marinescu poate fi vizionată sâmbătă, 21 decembrie, la ora 15:00.

„Carpathian Garden”

80 de minute de format TV sunt transpuse scenic într-o comedie tăioasă realizată de cei doi actori, Tudor Aaron Istodor (care a jucat şi în “Domnişoara Christina”, “Cupluri”, “Iluzii”, “Fat Pig”) şi Radu Iacoban (care a jucat şi în “O piesă deşănţată”, “Fragil”, “Asta-i tinereţea noastră”). Aceştia prezintă un “act comic social” susţinut de personaje contemporane delicioase. Prezentatori de ştiri, parcagii, preoţi, staruri de filme XXX, moguli de presă, politicieni, se succed în faţa spectatorului, provocându-i umorul şi inteligenţa.

Piesa lui Radu Iacoban beneficiază de scenografia Irinei Moscu.

Sâmbătă 21 decembrie, la ora 19:00.

“Două liniuţe”

Cami aşteaptă un inel… sau un copil? Mai bine mergeţi să vedeţi pe îndelete cum a fost!

O comedie dulce-amară despre a fi sau a nu fi responsabil, a fi sau a nu fi îndrăgostit, despre bănci, gânduri stinghere şi alte lucruri neaşteptate care au multe de povestit…

Un spectacol Lia Bugnar, cu Medeea Marinescu, Marius Manole, Cătălin Babliuc, Ilinca Manolache, Istvan Teglaş, Anghel Damian, Irina Antonie.

Sâmbătă, 21 decembrie, la ora 22:00.

„Zic Zac”, o călătorie plină de umor şi muzică

„Zic Zac”, de Andrea Gavriliu, “rezemată” de Ştefan Lupu, este spectacolul unei generaţii. Vorbeşte despre etapele unei relaţii: simpatie şi antipatie, porniri animalice şi dezbateri filosofice, sensibilitate şi cruzime, frici personale şi nevoia de a ne găsi jumătatea. Toate acestea sunt înglobate într-o călătorie psihedelică plină de umor şi, mai ales, de Muzică!

„Zic Zac” este un spectacol care transpiră – şi la propriu, şi la figurat – energie explozivă, sexualitate, umor şi sensibilitate care ne învaţă că dacă ai carte, nu se face primăvară, că „Tăcerea este unul din argumentele cele mai greu de combătut”, că „Limba pe români îi încurcă-n gură” şi că ne e frică de frică. Aşadar, doamnelor şi domnilor, dansaţi!

Spectacolul a fost distins cu “Premiul pentru cea mai bună creaţie coregrafică” la Gala UNATC 2013, şi cu“Premiul pentru cel mai bun interpret într-un spectacol de coregrafie”, la aceeaşi Gală.

Cu Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu, Gabriel Costin.

Duminică, 22 decembrie, la ora 16:00.

„LSD Theatre SHOW”

“LSD Theatre Show”, după Christopher Durang, în regia lui Horia Suru, este spectacolul strălucitor şi zgomotos al căutării unei priviri înţelegătoare în masa inertă a ochilor goi ai societăţii. O societate în care ni se cere să funcţionăm cuminte şi uniform după reguli stabilite mereu de alţii, mereu cu mult înainte să ajungem noi aici, mereu mai înţelepţi şi mereu având Dreptatea, sau pe Dumnezeu sau Legea de partea lor.

Laughing. Seeking. Dreaming. Trei etape ale unei căutari.

În trecerea noastră prin lume, mai agresiv sau mai poticnit, mai disperat sau mai voalat, fiecare dintre noi căutăm pe cineva care să ne fie alături, la bine şi la rău. La răul cauzat de poluare, de gaura din stratul de ozon, de opresiunea politicului sau de ignoranţa maselor. Şi la binele… dar cine mai ştie ce cauzează binele în zilele noastre?

Şi atunci, exploziv, penibil şi zgomotos, creăm spectacol şi distrugem legi. Uneori spectacolul e puternic şi schimbă cutume. Alteori ne prăbuşim fărp suflare şi nu rămâne nimic în urma lui. Doar fum şi o căldura stranie, ca în urma unui foc de armă.

“LSD Theatre Show” nu este teatru. Este spectacol.

Cu: Isabela Neamţu şi Matei Chioariu.

Spectacolul a fost distins cu Premiul pentru “Cel mai bun actor” în cadrul UNDERCLOUD – “Festivalul de Teatru Independent (de orice)” 2013 şi Premiul pentru “Cel mai bun actor” în cadrul Maratonului de Teatru Independent – “Bucharest Fringe” 2013 – Matei Chioariu

Duminică, 22 decembrie, la ora 20:00.

Avanpremieră cu „Moş Crăciun e o jigodie”

Un spectacol după un text al trupei „Le Splendid”, în regia Andreei Bibiri, cu Oana Tudor, Pavel Bârsan, Radu Zetu, Andreea Bibiri, Laurenţiu Bănescu, Lucian Pavel.

Viata e un animal monstruos care-i devorează fără milă pe cei slabi. E demonstrat statistic că depresivii se sinucid de două ori mai des decât ceilalţi. Pentru a sparge acest zid al tăcerii o mână de oameni binevoitori au creat „Amicii Depresivului”. Pentru voi, depresivii, există astfel cineva care să vă asculte şi să vă răspundă. E foarte simplu: formaţi cuvântul DDMGPST sau 44877490432854570721342 iar noi, până şi în seara de Crăciun vom găsi cuvinte de alinare.

Luni, 23 decembrie, la ora 19:00.

„Have Yourself A Merry Little Christmas”

Tot duminică, la ora 22:00, suneţi aştepaţi la concertul Irinei Sârbu, are îi are alături pe Puiu Pascu – pian, Ciprian Parghel – contrabas, şi Tudor Parghel – tobe.

Godot Sub-Scenă

„Del Duma, Vorbeşte-le despre mine”

Poveştile a patru femei rome se îmbină cu muzica tradiţională romani într-un spectacol de teatru documentar. 4 poveşti de viaţă emoţionante, triste şi vesele în acelaşi timp, în piesa de teatru „ Del Duma, Vorbeşte-le despre mine” , documentată şi jucată de actriţa Mihaela Drăgan, muzica Radu Captari, pentru ca mesajul acestor femei să ajungă mai departe.

“Ca să nu mă mărit, m-am pocăit. Părinţii mei îmi spuneau că e vremea, că toate fetele se mărită la vârsta mea dar eu nu mă simţeam pregătită la 13 ani să devin soţie şi nici mamă!”

„ Mi-a dăruit un C.D. cu albumul lui pe care mi-a scris: «the best two days of my life, big kiss for my future wife». Când am ajuns în Olanda am aflat că el era dealer de marijuana. Acolo mi se spunea «romanian gipsy girl». Toţi erau curioşi să afle lucruri despre mine, despre familia mea gipsy de parcă eram exponat de muzeu”.

„Da, sunt ţigancă dar nu privi tu partea rea, uită-te la mine cum sunt şi judecă-mă după persoana mea.”

Fiecare reprezentaţie va fi urmată de o dezbatere cu publicul.

Vineri 20 decembrie, la ora 19:00.

”Nishte_doamne”

Personaje diferite, conflicte diverse, situaţii limită, umor fin.

Toate pe un metru pătrat. O comedie modernă, uşor atipică. Tot pe un metru pătrat. Trei „doamne”, de tipologii şi condiţii diferite, aflate într-o situaţie critică. Pe acelaşi metru pătrat.

Care dintre ele generează conflictul? Care îl aplanează? Care e vinovată cu adevărat?

Sunt întrebările puse de acest spectacol după o idee de Dumitru Solomon, ale cărui text şi regie sunt semnate de Marian Popescu. Cu Monica Alexandrescu, Monica Florescu, Dana Porlogea, Marian Popescu.

Sâmbătă 21 decembrie, la ora 19:00.

”Artă”

Piesa „Artă” de Yasmina Reza a primit în anul 1998 premiul “Laurence Olivier” pentru „Cel mai bun text de comedie”. De atunci a strâns numeroase premii, printre care şi Premiul “Tony” şi “Premiul Criticilor din New-York” (“Best Comedy”).

O prietenie veche de ani de zile între Serge (Ionuţ Casandroiu), Yvan (Idris Clate) şi Marc (Ciprian Isidor) este testată prin intermediul artei. Când unul dintre cei trei prieteni achiziţionează un tablou, izbucnesc certuri, iar adevăruri nespuse ies la iveală.

Îţi poate plăcea nimicul? Îţi poate plăcea ceva ce nu se vede? Cât valorează nimicul? Serge, Yvan şi Marc încearcă să rezolve dilema tabloului într-o cheie comică.

Coordonator proiect: Alexandru Jitea.

Duminică, 22 decembrie, la ora 20:00.

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj

“Unchiul Vania”, în regia lui Andrei Şerban

„Unchiul Vania” la Teatrul Maghiar din Cluj

Serebriakov, profesorul universitar aflat la pensie, se retrage la ţară împreună cu soţia lui tânără şi frumoasă, Elena. Viaţa celor de aici se schimbă cu desăvârşire, Vania şi Astrov se luptă pentru privirile Elenei, în timp ce Sonia şi Elena se simt atrase de Astrov…

„Trebuie să acceptăm că piesa e mult mai misterioasă şi mai bogată decât oricare dintre noi, să acceptăm paradoxul de a fi uman şi să acceptăm că scena nu dă soluţii, ci lasă totul deschis…”, afirmă regizorul Andrei Şerban.

Din distribuţie: Imola Kézdi, József Biró, Anikó Pethő, Emőke Kató, Gábor Viola, Zsolt Bogdán ş.a.

Regia Andrei Şerban, scenografia Carmencita Brojboiu.

Spectacolul a câştigat Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2007, Premiul pentru cea mai bună regie (Andrei Şerban) şi Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal (András Hatházi) şi Premiul criticilor de teatru din Ungaria pentru cel mai bun spectacol al stagiunii 2007/2008.

Vineri, 20 decembrie, ora 19.00.

“Hedda Gabler”: se poate trăi fără idealuri?

Scenă din „Hedda Gabler”

Personajele ibseniene nu-şi pot accepta propria lor mediocritate, Hedda singură vede minciunile şi ipocrizia celorlalţi, dar cum nu se cunoaşte pe ea însăşi, se comporta când cu aroganţă aristocratică, când ca un copil pierdut într-o lume bazată pe idealuri false. Hedda se refugiază treptat în iluzia narcisistă că e deasupra celorlalţi si devine din ce în ce mai izolată, incapabilă de o relaţie adevărată.

Educaţia rigidă primită de la tatăl-general, prejudecăţile, conformismul, totul o blochează. Rămâne pasivă şi îi e imposibil să se rupă de trecut. În acelaşi timp o flacără periculos de aprinsă mocneşte sub aparenţa de răceala cinică. Realitatea o loveşte ca un pumn în faţă. Nu încearcă să se adapteze, ca ceilalţi, ci dimpotrivă, se refugiază într-o lume secretă a fantasmelor şi iluziilor până când tot edificiul se prăbuşeşte. Exigenţa ei de sinceritate, de nobleţe, de puritate morală dispare treptat şi, spre deosebire de Nora, Hedda nu are curajul să evadeze, ci cade tragic în cursa pe care singură şi-a creat-o. Hedda pledează inocentă şi culpabilă în acelaşi timp. Ambiguitatea personajului merită înţeleasă în termeni umani, nu ca un caz izolat şi nu cred că ideea de apărare a femeii într-o societate masculină e cea importantă; Ibsen nu a văzut-o pe Hedda ca victimă, dar nici ca monstru, cum a fost tradiţional interpretată (un fel de Iago feminin, ce acţionează sub impulsul geloziei). Hedda suferă de depresie descoperind că totul în viaţa ei e mediocru, fals, mizerabil.

Într-o lume în plină criză economică, în care se vorbeşte doar de salvarea prin bani, de frică de a-şi pierde statutul social, unde lipseşte dragostea si relaţiile conjugale sunt dezastruoase, în care nu există alte interese decât grijile materiale, tot ce le rămâne personajelor e să încerce să dea un sens vieţii crezând în aceste pseudo-valori. De fapt ei sunt oglinda omului din ziua de azi, drama potenţialului uman rămas neîmplinit. Întrebarea piesei: se poate trăi fără idealuri?

Regia: Andrei Şerban, scenografia Carmencita Brojboiu, sound design Zsolt Kerekes.

În distribuţie: Imola Kézdi, Zsolt Bogdán, Enikő Györgyjakab, András Hatházi, Ervin Szűcs, Csilla Varga.

Sâmbătă, 21 decembrie, ora 19.00

“Vrăjitorul din Oz”

„Vrăjitorul din Oz”, la Teatrul Maghiar din Cluj

Binecunoscuta şi apreciata poveste a Vrăjitorului din Oz ne vorbeşte despre prietenie, curaj, dragoste şi despre găsirea drumului în viaţă. Referitor la spectacolul dedicat atât copiilor cât şi adulţilor, construit cu umor şi condimentat cu multă muzică şi dans, Paul Boca scria: „Îmbinarea dintre stiluri (hip-hop-ul, metal-ul sau piesele cu influenţe extrem-orientale îşi fac loc cum nu se poate mai fericit în melanjul propus de spectacol) şi sublinierea fiecărui personaj prin propria-i temă muzicală e o decizie care dă dinamism, dar şi o geometrie perfectă, o îmbinare fericită a pieselor din care este compus spectacolul la toate nivelurile lui.”

Din distribuţie fac parte actorii Csilla Albert, Csongor Köllő, Loránd Váta, Gábor Viola, Szabolcs Balla, Alpár Fogarasi, Róbert Laczkó Vass, Andrea Vindis, Réka Csutak, András Buzási, Ferenc Sinkó şi Emőke Kató, precum şi studenţii la actorie Júlia Bíró, Enikő Molnár, Aliz Incze, Zsuzsanna Pákai, Attila Pál, Brigitta Nánási, Patrícia Puzsa, Réka Nagy-Pál, Réka Zongor.

Povestea lui Frank L. Baum a fost adaptată pentru scenă de Tibor Zalán, muzica a fost compusă de Andres Mariano Ortega şi Ervin Erős, iar la realizarea spectacolului au participat coregraful Ildikó Gyenes, conducătorul muzical Katalin Incze G

Regia: Zoltán Puskás, scenografia de Tibor Tenkei. Coregrafia: Ildikó Gyenes

Duminică, 22 decembrie, ora 11.00.

Teatrul Naţional Iaşi

„Damen Tango”, în premieră

Scenă din „Damen Tango”

Piesa scrisă de Valentina Aslanova (actriţă, romancier, dramaturg şi poet) în 1997, reprezintă debutul său în dramaturgie. ” Când scena nu ţi se mai pare îndeajuns pentru preaplinul sentimentelor tale, le poţi da viaţă în scris”, declara autoarea care s-a inspirat pentru acest text din biografia actriţei Irina Pechernikova, colega sa de breaslă. Debutul i s-a dovedit a fi sub o stea norocoasă, primul său text dramatic cucerind repertoriile unor teatre importante aflate chiar şi dincolo de frontierele Federaţiei.

Mulţumesc tuturor televiziunilor pentru efortul lor în a ne impune prostul gust, în a ne şoca cu „valoarea” non valorilor sau ştiri din Groapa lui Ouatu’ pentru că numai astfel ne-au făcut ca noi să căutăm noi modalităţi de exprimare artistică. Ca urmare, publicul a revenit în sala de spectacole, în sala de lectură. Este un semnal remarcabil pentru noi oamenii de cultură, pentru societatea noastră.

Patima arghirofiliei a făcut ca unii dintre noi să cedeze căutând doar sa placă publicului, dar marea majoritatea a creatorilor au rezistat, ei n-au căutat aplauze ci mai degrabă tăcerea uimită a publicului. Chiar dacă pare patetică aserțiunea, totuşi, când este vorba de aceşti minunaţi oameni , nimic nu e prea mult.

În distribuţia spectacolului “Damen tango” se întâlnesc trei generaţii, trei viziuni asupra vieţii care împreună au acelaşi scop – aspiraţia întru valoare. Lor li se alătură o altă echipă de creatori ce caută să devină formatori de opinie. M-aş bucura enorm dacă spectacolul regizat de mine ar face parte din traseul lor aspiraţional, ar ajuta la şlefuirea generaţiilor viitoare. În acest sens, mulţumesc Teatrului Naţional din Iaşi pentru şansa de a dialoga cu spectatorii, pentru încrederea şi sprijinul acordat în pregătirea acestui spectacol.

Iubesc actorii, actorii vii, neobosiţi în faţa curiozităţii sau, dimpotrivă, a indiferenţei şi caut să găsesc partituri dedicate lor sau, general vorbind, lumii din care facem parte. Aşa am găsit textul lui Ronald Harwood , “Quartet” şi “Roman teatral”, un text după romanul lui Mihail Bulgakov, spectacol realizat la Televiziunea Publică şi care va avea curând premiera, iar acum iată, un text scris de un actor pentru actori, Valentina Aslanova – “Damen Tango”, text tradus de mine şi, acum pot spune, adaptat pentru “marea doamnă a teatrului ieşean”, Mihaela Arsenescu Werner. E greu să scrii despre creatori, cu atât mai mult despre o adevărată instituţie cum este d-na Werner care şi-a dedicat viața teatrului, care a şlefuit piatra brută a atâtor generaţii de actori. În acest spectacol doamna Werner, alături de un alt actor excepţional, Daniel Busuioc, aprinde speranţa unui student al domniei sale Bianca Ioan. Sper ca această primă întâlnire cu scena profesionistă să fie de bun augur pentru tânăra actriţă, pentru „fata neprihănită din Provence”, atribut dat de autor personajului interpretat de aceasta.

In final, vreau să mulţumesc publicului, pentru că face posibil ca năzuinţele noastre să capete viaţă”, mărturisea regizorul.

Un spectacol de Vitalie Lupaşcu, cu Mihaela Arsenescu Werner, Daniel Busuioc, Bianca Ioan.

Scenografia: Rodica Arghir. Coregrafia: Ligia Delia Grozdan.

Teatrul Roşu

Înainte de Sărbatori, fă-ţi cadou o ieşire cu prietenii la teatru! Teatrul Roşu şi Music Club te aşteaptă în fiecare duminică, în str. Bărăţiei, nr. 31, pentru a lua parte la cele mai bune comedii ale momentului. Totul se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă, destinsă, prietenoasă, la mese unde se poate socializa şi servi o băutură alături de alţi iubitori ai teatrului independent, urmărind desfăşurarea pieselor pe scenă.

„AUTO”!, un spectacol nonconformist

“AUTO” este un text actual, scris de unul dintre cei mai valoroşi dramaturgi contemporani spanioli, Ernesto Caballero, care pune sub lupă, asemenea unei radiografii umane, universul interior a patru personaje, patru destine însetate de adevăr şi cunoaştere, care cad pradă propriilor neputinţe, frustrări şi neînţelegeri. Spectacolul descompune suflete umane, purtătoare ale unor secrete bine ascunse, topind incertitudinea în faţa propriului adevăr. Un spectacol simplu, rezolvat în cheie comică, tocmai pentru a scoate în evidenţă un sistem rutinat, plin de vicii şi clişee, înţepenit de lipsa adevărului, frumosului şi efemerului.

Ce poate ascunde sufletul uman? Poate o călătorie pe o autostradă cu destinaţia… ACASĂ!

Regia: Ciprian V. Nechita. Scenografie: Irina Moscu.

În distribuţie: Sorin Şaguna, Letiţia Vlădescu, Cătălin Babliuc, Alexandra Sălceanu.

Duminica, 22 decembrie 2013, ora 20.00.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.