Auzi vocile? m-a întrebat Druidul, învolburând duna cu mantia lui înstelată.
Nu, am zis eu ruşinat.
Zăreşti politicienii? mi-a şoptit Druidul la ureche, risipind aburul de seară de pe ochii mei, utie-așa risipndu-l.
Nu, nu, am mormăit eu înciudat.
Nici galopul cailor nu-l auzi?!
…?
Nu zăreşti steaua?! a strigat Druidul ieşindu-şi din fire.
Nu, nu, nu.
Cum să văd steaua?! N-a văzut-o nici Napoleon, n-a zărit-o nici Hegel, nici măcar Einstein n-a ştiut de ea.
Poate Nostradamus?!
Aiurea. Numai Marele Manipulator al Politicii Mondiale ar putea vedea steaua. Dar poate că el, Marele Manipulator al Politicii Mondiale, nu are ochi. Poate că el zace în sufletul meu. S-a ascuns acolo şi atunci, cu siguranţă, eu trebuie să văd steaua.
Iar Druidul?! S-a urcat pe cal şi-a pornit-o spre Soare Răsare, pierzându-se printre dunele deşertului.
Anul trecut, mi-a trimis inelul său printr-un emisar. Emisarul era un arab vânjos şi foarte guraliv. Mi-a spus că Druidul şi-a luat zilele şi că s-a urcat la ceruri. I-am dăruit lui inelul, să-l vândă la talcioc şi să-şi cumpere o piele nouă. Să-și schimbe ideologia!
Căci da!
La ce bun? La ce i-ar fi trebuit Politicii atâta amar de specii?! Să le aprecieze frumuseţea, culoarea, ingeniozitatea?! O totalitate plictisită în întregul ei poate fi o catastrofă. O politică insurgentă produce cutremure şi bulversează bursele. Incontrolabilă, gigantică. Sau poate infimă, ca o boare de primăvară. Dată spre citire, Politica acceptă o serie de poziţionări şi chiar de atitudini. Spre oponenţă, textul în oglindă?! Ar fi de neiertat să vorbim despre antipolitică de vreme ce Politica este una. Şi nici această propoziţie nu pare a fi valabilă de vreme ce Politica impune nemăsura şi nemăsurarea ca nefiind cantitate.
Politica pare a fi o calitate a Politicii care este un atribut al Politicii. Când cititorul de texte, arogant, vrea să expliciteze întregul text, fie nuveletă său roman, nimereşte în deşert.
Îngrijindu-se de metoda să, de enciclopedia sa, de inventarul său, cititorul de texte nu admite oponentă. El deţine secretul şi direcţionează.
Cu mâna întinsă spre apus sau spre răsărit, cititorul de texte cade în desuetudine pe măsură ce textul se desfăşoară. El nu admite imperfecţiunea şi strigă aceasta în timp ce se scufund în istorie. Istoria nu pare a se sfârşi atâta vreme cât numărul critic şi dimensiunea critică a fiinţei umane guvernează elanul cosmic sau plictisul cotidian.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.