Dezincriminarea intervenţiilor neadecvate asupra clădirilor de patrimoniu şi deschiderea unor exploatări de suprafaţă fără autorizaţie sunt noile direcţii ale luptei de clasă practicate de urmaşii Partidului Comunist Român. Performanţa politică dominantă a acestei guvernări este strict evitarea puşcăriei. Ou sont les accords d’antan? La rigoare, îi pot înţelege, lupta politică din România nu a presupus niciodată încarcerarea adversarului. Şi asta plecând de la cel mai absurd pretext, corupţia. Deşi marele partid se dă cu fundul proporţional de ecranul televizorului pe motiv că forţa ocultă a serviciilor îi inhibă activitatea în slujba poporului, PSD are şi el binomul lui de putere: sărăcia şi prostia. Din acest motiv, politicienii ciumei roşii, cum li se mai spune, profund subiectiv, nu se simt foarte afectaţi electoral de prostiile pe care le practică extins. Ei ştiu că promisiunea deşucheată îi va salva cel puţin parţial în ziua votului. La noi, cu cât este mai năstruşnică promisiunea, cu atât simpatia populară este mai mare. Între năstruşnicie şi popularitate există o corespondenţă în mecanismul gândirii noastre. Programul de guvernare al PSD aduce mai degrabă cu un subtil tratat de onanie, distribuit mai mult sau mai puţin gratuit, unei radicale comunităţi de abstinenţi obsedaţi, abstinenţi nu prin opţiune ci prin lipsa posibilităţilor. Fireşte, intenţia nu a fost şi asumată în aceşti termeni, ideologii partidului urmărind discret doar efectele benefice. De acord, companiile străine vor profit cu orice preţ. Dacă nu sunt avantajate pentru capitalul pe care îl circulă în curţile noastre, vor scandal cu orice preţ. O fi adevărat ce vor ei, dar voi, nepoţi ai proletarilor neaoşi, ai cui agenţi de spoliere a patrimoniului naţional sunteţi? Străinii arghirofili vor să ia banii poporului pe care, întâmplător, conform condiţiei de politician, îl apăraţi, dar voi, la putere fiind, renunţaţi la părţi din identitatea acestui popor confuzat de atâţia stăpâni şi modificaţi o lege cu rol de protecţie, în sensul de a încuraja pur şi simplu încălcarea ei. Să argumentezi în materie de drept că amploarea unui fenomen poate fi temperată prin anularea măsurilor restrictive din textul de lege este apogeul dintr-o Românie văzută ca o burgheză Baltă a Brăilei, iar anvergura politică a măsurii politice este peste viziunea despre prudenţă a fenomenalului Terente.
Chiar şi cursanţii de la facultăţile de drept absolvite de parlamentarii noştri ştiu că evoluţia infracţionalităţii dintr-un domeniu se temperează, în timp scurt, prin înăsprirea măsurilor restrictive şi, în viitorul mai îndepărtat, prin educaţie, aceasta neproducând efecte imediate, precum activitatea politicienilor aflaţi la guvernare. Aşa cum sunt pregătite lucrurile acum, totul nu este decât o plină de tupeu încurajare infracţională. Bineînţeles, amenzile vor fi previzionate ca mărunte costuri la devizul general pentru demolatori, investitori, dezvoltatori imobiliari, rechini, şacali sau cum se vor mai numi ei de acum încolo în zoologia unui domeniu în care se doreşte în mod evident normalizarea haosului şi a legii lui care pe care. De altfel, românii nici nu mai au atât de multe lucruri din categoria filosofică a materialului, fac excepţie tocmai clădirile vechi, palatele, conacele etc. Bineînţeles, acestea sunt ale lor doar în priviri, aspect deloc de neglijat astăzi, pentru că resurse, pământ, viitor nu mai au nici măcar în priviri. Libertatea şi dreptul la proprietate par a fi şi ele pe ducă. În acest ritm alert, vor fi în curând desuete şi poate amuzante.
Nu cred că iniţiatorii respectivelor modificări în legea 50/1991 au fost atât de indispuşi de aglomeraţia de pe holurile sălilor de judecată, nici că mor de grija grefierilor. Îmi place să cred că la PSD există totuşi o limită de vârstă, deci nu cred nici că ar avea atât de multe amante printre judecătoarele de la ultima instanţă, cea imprevizibilă, şi astfel aglomerarea cu cauze pe rol le-ar diminua confortul de a sta cât mai mult împreună cu persoanele cu care au preocupări comune, respectiv probleme de legislaţie… Nu îi cred că sunt nici atât de fragili intelectual, încât să nu înţeleagă ce se va întâmpla imediat în România în urma modificărlor pe care ei le-au pus la cale noaptea, la răsărit sau la apus. De această dată, bănuiala mea este în registrul banalului, cred doar că sunt prizonierii unor interese de gen, că au şi ei stăpâni care le cer marţial să le distrugă factorii inhibitori pentru foamea de terenuri şi de spaţii din care trebuie să iasă mântuitorii bani, care îi fac pe toţi să tacă, şi mântuitoarele clădiri din sticlă, clădirile noi ale noului viitor luminos. Ariile de protecţie din jurul monumentelor şi monumetele sunt protejate acum pentru că asta cere cruda realitate. În paranteză fie spus, este un aspect al revoluţiei în desfăşurare. În aceste vremuri, trecutul îngreunează devenirea, cum ar spune unii, sau disoluţia, cum ar spune alţii. Chiar trebuie terminat definitiv cu trecutul, în toate formele lui? Trebuie terminat cu el doar pentru a putea primi mai uşor, fără traume psihologice şi melancolii, o noutate importată? Pentru toate aceste mizerii este nevoie de oameni mizerabili. În mod sigur, ei se găsesc peste tot, cu atât mai mult nu este ceva neobişnuit să îi întâlnim într-un partid aflat la putere sau la o aparentă putere, cum vor ei să ne transmită.
La un moment dat, nu cu mult timp în urmă, la una dintre şedinţele CSAT, patrimoniul naţional era socotit a fi sub incidenţa siguranţei naţionale, făcea parte din strategia de apărare a ţării. Între timp, iată, a dispărut strategia sau ţara.
Clasa (clica) politica are un singur tel eliminarea oricarei restrictii si raspunderi pentru propriile manareli si magarii – tocmai de aceia schimba legile care le incurca afacerile si ambitii. De exemplu: pentru a merge cu orice viteza vor (chiar de devin pericole publice) schimba codul rutier- omitand inconstient ca de aceste prevederi vor beneficia toti imaturii si clientii pshiatriilor, de vor sa evite (dreptul) bulau dau gratire si amistie – devenind fecioare in fata comise de infractorii eliberati inainte de termen … . Politica facuta de puscariabili needucati nu poate avea alta fata.
@Autorului : pune-te la punct. Nu-i vorba de „urmasii PCR”, socialistii si „comunistii” sunt, ideologic, distincti. Au si partide politice diferite. Nici vorba ca primii sa fie „urmasii” ultimilor. Socialistii de peste tot sunt „liberali”, o iau cu privatizarile” dupa ce patrimoniul victimei e serios subevaluat, cu „restituirile” (inclusv a ce fusese deja restituit) catre impostori, cu distrugerea relatiilor de vecinatate teritoriala si c-o militarizare criminala dupa bazaconia inventarii de … „dusmani”, etc. Ïn asa-zisul „comunism” din România, si-n ciuda WW2, în care patrimoniul cladit a fost bombardat, ce-a ramas nu s-a distrus: a fost, dimpotriva, restaurat din banul public. Asa ca „restituirile” unui infractor (Nastase Adrian) membru al unei asociatii de infractori (cu sediul în Casa Poporului) sunt amorale si ilegale. De distrugere numai socialistii (adica aia de dupa ’89) s-au ocupat. „Comunistii” au construit România, dupa WW2 (de la industrie la agricultura si învatamânt, fiindca învatamântul era gratuit si obligatoriu, pâna la patrimoniul imobiliar si imaterial – cultura -, al tarii.
Se putea sa nu se amestece si Editat bolsevica?!
BLA BLA bau ! Si mai spune ceva figurativ si depre onanie …confirmata si in comentariile ce urmeaza …
Complimente pt. articol d.le SOLEA ! Sigur ca , pt. consumatorii de A3 si RTV ( multi isi fac veacul si pe acest site …ex. I. Rollingston ) nu are relevanta , dar oamenii cu mintea decenta , vor intelege mai bine ca raul lor are la baza politicieni , cu nume si prenume , CARE FAC LEGI ! Care sunt responsabili !