Legendele prind viaţă cu noua expoziţie dedicată Orientului cu arome exotice şi vapori de opiu, pe fondul popoarelor războinice ale Estului. Marii războinici ai Imperiilor orientale îşi etalează armele şi iscusinţa, în timp ce lampa aparent fermecată tentează privitorii, avizi să-i cunoască secretul, precum şi pe cel al pipei pentru fumat opiu, ce promite să dea corporalitate mirajelor. Meşterii Orientului Îndepărtat îşi dispută măiestria prin sculpturile în bronz, jad sau fildeş, iar ispita diamantelor lasă publicul feminin exigent suspinând. O expoziţie şi o licitaţie prin excelenţă exotice.
Sabia scurtă pentru samurai, Wakizashi feudal japonez de Morimichi, perioada Kanbun, 1661 (preţ de pornire: 2.500 de euro) eclipsează celelalte arme ale expoziţiei. Lamele Wakizashi împreună cu o Katana completau echipamentul de război al unui samurai. Aceste săbii erau folosite după terminarea luptei pentru decapitarea inamicilor decedaţi, dar şi în ritualurile seppuku.
Wakiyashi feudal japonez
Migala meşterilor răsăriteni poate fi observată în Corabia Takarabune din fildeş şi os, artefact pentru Anul Nou, aducător de noroc, perioada Meiji (preţ de pornire: 900 de euro), pipa pentru fumat opiu, în formă de dragon (preţ de pornire: 180 euro), sculptura din fildeş pe suport din lemn oriental, oferită cadou fostului ministru de externe George Macovescu de către premierul chinez Zhou Enlai (preţ de pornire: 250 euro) sau lampa din bronz, pentru ulei, sec. XVIII-XIX (piesă de colecţie, estimare: 250 – 350 de euro).
Senzualitatea şi viziunea idilică a Orientului Apropiat sunt surprinse cu fidelitate de marii artişti români, precum Nicolae Dărăscu, Francisc Şirato, Gheorghe Petraşcu, Petre Iorgulescu Yor, Romeo Storck, Magdalena Rădulescu şi mulţi alţii.
Spicuim, aproape la întâmplare, câteva dintre piesele prezentate în expoziţie, de la Târg oriental, de Constion (Constantin Ionescu), estimat la 1.000 – 2.000 de euro, la Tunis de Gheorghe Ionescu Doru (800 – 1.500 de euro), de la Stradă din Balcic de Ion Musceleanu (900 – 1.500 de euro) la elegantul Balcic (1935) de Henri H. Catargi (1.400 – 2.200 de euro).
Reţine atenţia exoticul Autoportret în costum oriental al pictoriţei Magdalena Rădulescu (6.000 – 9.000 de euro), dar şi tabloul La Danse du Ventre (1950) al aceleiaşi artiste (600 – 1.000 de euro)
Un loc special îl ocupă pictura Silistra de Gheorghe Petraşcu, pictorul tentat de orientalism încă din prima perioadă de creaţie, după prima călătorie la Mangalia, în 1904. Silistra va reprezenta “miezul” principalelor itinerarii pe care Petraşcu le va întreprinde în zona Dobrogei între 1910 şi 1935, ei adăugându-i-se Balcicul, Turtucaia, Constanţa, Caliacra. Tabloul ese estimat la 7.000 – 12.000 de euro.
Gheorghe Petraşcu, „Silistra”
Turci la Mangalia (1930-1931) este una dintre lucrările de maturitate ale lui Francisc Şirato din ampla serie a imaginilor satelor tătărăşti şi turceşti din Dobrogea. Într-o paletă fluidă, Şirato pictează o ţesătură cromatică imponderabilă, în care sunt plasate personajele mai mult sau mai puţin pitoreşti. Valoare estimativă: 20.000 – 30.000 de euro.
Francisc Sirato, „Turci la Mangalia”
Să mai amintim Coasta de Argint, de Romeo Storck, un evocator Interior tătărăsc de Leon Biju, Cafeneaua turcească de Petre Iorgulescu Yor.
Merită un popas mai îndelungat pictura Case la Balcic de Mihai Sârbulescu, cu alburile ei echivalând inegalabila lumină a acestei Mecca a artiştilor români din perioada interbelică, sau Cişmeaua din Balcic de Nicolae Dărăscu realizată în stilul optimist de modelare a naturii spre o lume a culorii şi luminii. Valoare estimativă: € 12.000 – 18.000
Nicolae Dărăscu, „Cişmeaua din Balcic”
Mihai Sârbulescu, „Case la Balcic”
În căutarea Orientului nu porneşti doar din dorinţa de a dezvălui o lume exotică şi misterioasă, ci mai ales într-o expediţie a eliberării spirituale şi a conectării la un univers artistic deplin. Artmark îşi asumă rolul de ghid printre compoziţiile artiştilor români cuceriţi de iluziile şi certitudinile Orientului, de ochii migdalaţi şi turbanele colorate, de aleile uscate de soare şi de cişmelele roditoare, de o viaţă aprinsă în liniştea ei.
Totodată, vizitatorii sunt îndemnaţi să descopere obiecte de artă decorativă din lumea Orientului Extrem sau Mijlociu, să se lase fermecaţi de irizaţiile diamantelor din secţiunea de bijuterie sau de promisiunea vinurilor fine.
Nu putem trece cu vederea un Sitar indian, din a doua jumătate a sec. XX, din lemn şi os, cu preţul de pornire: 300 de euro.
Sitar indian
Instrument cu corzi folosit pentru interpretarea muzicii clasice hinduse, denumirea sitarului provine din persană, „seh-tar”, ce înseamnă „trei corzi”. În secolele XVI şi XVII, sitarul a proliferat ca instrument muzical în nordul Indiei, ajungând ca în secolul XVIII să capete proeminenţă la curtea regală a imperiului Mughal. Tot în secolul XVIII, sitarul ajunge la forma sa actuală cu 6-7 corzi de cântat, dintre care trei sunt folosite ca pedală de acompaniament (pedala armonică) şi celelalte trei pentru a cânta melodia. Gâtul foarte lung al sitarului este prevăzut cu taste metalice mobile ce pot fi deplasate si refixate după utilizare. Sitarul propus are 18 corzi în total şi este confecţionat într-un mod tradiţional din lemn de tec, având prăguşul şi puntea din os. Este prevăzut cu motive tradiţionale indiene de-a lungul gâtului şi pe cutia de rezonanţă. În secolul XX, sitarul este introdus în muzica pop occidentală prin albumele „Rubber Soul” (1965) şi „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band” (1967) ale formaţiei Beatles. Totodată, celebrul Brian Jones de la formaţia Rolling Stones foloseşte sitarul ca instrument de acompaniament
în single-ul din 1966, „Paint it Black”. Atât formaţia Beatles cât şi Rolling Stones introduceau sitarul în compoziţiilor lor în primul rând pentru sunetul dulce, precis şi mătăsos ce se potrivea cu înclinaţiile psihedelice ale anilor 60.
Există de asemenea, o serie de Vase remarcabile, dintre care menţionăm Vas persan, decorat cu flori şi ferigi, sfârşitul sec. XVIII, provenind din Colecţia Dr. Iosif Dona, retrocedată de Muzeul Naţional de Artă al României în 2007.
Vas persan din colecţia Dona
Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil din anul 2007. Este un splendid vas de provizii decorat pe fond alb-lăptos cu motive floral-vegetale albastre, care reproduc stilizat un peisaj cu relief puternic, dispuse în trei registre suprapuse. Primul acoperă umărul vasului, celelalte două burta vasului. Registrul inferior este lipsit de ornamentaţie.
Din aceeaşi colecţie provine şi un Vas pentru păstrarea seului de oaie, decorat cu trifoi şi ghirlande, sec. XIX. Este tot un vas persan cu decor pe trei registre. Suprafaţa corpului vasului e decorată cu motive punctiforme care constituie fundalul pentru motive geometrice arhaice. Registrul superior (pe umărul vasului) este compus din motive vegetale elaborate, în volută.
Flacon bogat decorat în tehnica cloisonne
Atenţia este reţinută şi de un superb vas din porţelan Tai-Hiwa, decorat cu peşti koi, designer Chen Houei Kuen, cadou oficial din partea
preşedintelui republicii chineze Taiwan. Este realizat în a doua jumătate a secolului XX, în Atelierul Tai-Hiwa Pottery, din porţelan modelat în tipar, glazurat, pictat manual peste glazură.
La vânătoare cu Marele Cârmaci, Nicolae Ceauşescu
Deşi prefera vânatul mare, Nicolae Ceauşescu nu s-ar fi dat în lături de la nicio partidă de vânătoare, vreodată. Se spune că în fiecare iarnă, fostul conducător organiza partide iniţiatice de vânătoare de fazani pentru diplomaţii străini acreditaţi în România. Aşa se explică prezenţa tolbei de vânătoare pentru păsări în echipamentul său. Tolba cu ciochinari (preţ de pornire: 400 de euro) este legată şi de una dintre tradiţiile preferate ale lui Ceauşescu, „botezul vânătoresc.
Novicii, în cazul de faţă diplomaţii străini, ţineau în mână un fazan sau un iepure vânat şi răspundeau câte unei întrebări din partea „naşului” (Nicolae Ceauşescu). Dacă răspunsul nu era pe placul acestuia, novicii primeau trei lovituri de vergea peste fund, în semn de acceptare în tagma vânătorilor.
Dincolo de scenariile imaginate, fără greş apare întrebarea: ce transporta Nicolae Ceauşescu în tolba sa pe timpuri de vânătoare? Fără a şti cu exactitate, presupunem că ar fi putut conţine printre altele un dispozitiv de confecţionat cartuşe pentru vânătoare (preţ de pornire: 40 de euro), un corn de vânătoare, pentru păstrarea prafului de puşcă, decorat cu motive tradiţionale româneşti (preţ de pornire: 50 de euro) sau o esenţă mai puternică de tipul rafinatului whisky Syndicate 58/6, 12YO Blended Scotch (preţ de pornire: 32 de euro).
Nici un echipament de vânătoare nu ar fi complet fără un Land Rover Serie IIA, cel mai longeviv vehicul off-road produs vreodată (pre de pornire: 7.500 euro). Anii 60 au adus modelului atât o reputaţie de maşină indestructibilă, cât şi notorietate, Land Rover fiind folosită la filmarea documentarelor din Africa, Asia şi Australia, participând astfel la majoritatea caravanelor ştiinţifice organizate în secolul XX.
Inel din aur alb cu smarald, rubine şi diamante
Masă orientală pentru servit ceaiul sau cafeaua
Pereche de cercei decorată cu opal, marcasite şi sidef
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.