E complet fals că România a progresat cu 20% la corupție și 30% la statul de drept. România e tot la cinci cum a fost

În polemica sa cu ministrul Justiției, ambasadorul american Klemm a subliniat că se poate cuantifica progresul României în privința luptei anticorupție și a independenței justiției și că România a făcut mari progrese.

El a făcut trimitere la indicatorii Băncii Mondiale în acest sens. Cităm:
„Dacă vă uitați la indicatorii lor pe guvernare, sunt șase indicatori, dar doi au implicare directă în această chestiune — monitorizează controlul corupției și statul de drept. Dacă vă uitați la statisticile Băncii Mondiale în perioada 2004-2015, când este cel mai recent, poziția României în ceea ce privește controlul corupției a crescut cu 20%. În ceea ce privește întărirea statului de drept, a crescut cu 30%”, a afirmat Klemm, citat de Agerpres.

Indicatorii Băncii Mondiale de guvernanță sunt toți la fel de relevanți, că sunt corelați între ei în jur de aproape nouăzeci de sută, dar să explicăm puțin doar pe cei de care se ocupă ambasadorul SUA. Toată lumea a devenit așa de expertă în corupție în România fără să știe nici alfabetul, că am cedat propunerii Polirom de a traduce în română cartea mea de la Cambridge University Press, A Quest for Good Governance, cu titlul românesc Cum au scăpat alte țări de corupție. Capitolul 2, Diagnostic și măsurătoare, e o introducere în materia indicatorilor de percepție ai corupției, și cartea a apărut ieri. Ca atare, dacă e cineva interesat pe fond de lucrurile astea, vă rog citiți mai mult acolo.

Controlul corupției al Băncii Mondiale este creat din diferite surse care evaluează țările pentru risc, în general analiști bancari și oameni de afaceri, ca în sondajul Forumului Economic Mondial, care e printre cele mai bune. Notele acordate de aceste surse (care sunt evaluări netransparente și subiective, de asta se numesc date subiective sau indicatori de percepție) sunt apoi normalizate (adică proiectate pe o scală similară (unii fiind de la 1 la 7 inițial, sau de la 0 la 1, etc). Din ele se extrage un component principal prin analiză factorială, adică se extrage ce au ei în comun mai mult, și se crează o scală nouă care folosește doar valorile din component. Aceasta e de la -2.5 la plus 2.5 cu 0 la mijloc (Bertelsmann sau eu o recodăm de la 1 la 10, caz în care 0 e cinci), și evoluția unei țări trebuie judecată mai ales pe baza acestui scor, pentru că fiecare țară evoluează sau involuează în raport cu ea însăși.

Pentru a compara mai ușor o țară cu altele, Daniel Kaufmann, autorul acestei metodologii, face și o ierarhie a țărilor, care e proiectată pe o scară de la 0 la 100. Cu alte cuvinte, poți vedea dacă o țară e în treimea de sus, de mijloc sau de jos, dar dacă e să judeci în timp asta nu ajută, că eu pot să ajung mai pe la mijloc fără să mă mișc dacă două alte țări (să zicem, Ungaria și Polonia) coboară în acest răstimp.
Pentru că sursele pot uneori diferi (unii cred că o țară s-a schimbat mai mult, alții mai puțin) și componentul principal, care nu e o medie aritmetică simplă, nu e de la an la an la fel de consistent Kaufmann face un test t al scorurilor pentru a vedea cît de semnificative sunt aceste diferențe. Acesta e intervalul de încredere sau eroarea standard, care măsoară practic diferența dintre sursele scorului agregat. Și asta e principala calitate a acestui indicator față de Indicele Percepției Corupției al Trasparency International, care e o medie, din aceleași surse originare, dar fără o rată de eroare.

Dacă o schimbare cade în interiorul erorii standard, ea e considerată nesemnificativă. Din acest motiv, din 1996 de cînd există acești indicatori, controlul corupției a stagnat în medie pe toate continentele, fără schimbări semnificative. Georgia a furnizat cea mai mare schimbare globală, între timp atenuată, iar în Europa după criză analiștii au dat note mai proaste Greciei (pentru corupția care era de fapt dinainte), dar schimbările sunt sub rata de eroare.

Pe graficele generate automat de situl Băncii Mondiale acest fapt e indicat prin linii negre care reprezintă eroarea standard. Unde liniile se suprapun, schimbarea între dimensiunea scorurilor de la an la an nu e semnificativă. Mai jos vedeți graficele de la Statul de Drept și Controlul Corupției, care arată, ce să facem, că nu ne-am schimbat semnificativ în ultimii douăzeci de ani, ce să mai vorbim de zece, douăzeci sau treizeci la sută, cifre integral fantasmagorice. Scorul Controlului Corupției a urcat puțin, de la -0.45 la 0 (adică exact la jumătatea scalei, deci la cinci), iar cel al statului de drept de la -0.02 la 0.30. Chiar dacă nu luăm în considerare rata de eroare (deși nu e indicat), se vede că și schimbarea absolută, și cea relativă sunt sub jumătate de punct, deci sub zece la sută pe scala -2.5-+2.5. Cum spre deosebire de ambasadorul menționat eu mi-am petrecut ani în tribunale luptînd cu corupția asta, și alți ani în presă, pe scurt, 26 de ani din viață, nu mă bucură cifrele astea, dar sunt astea și nu altele.

Scor și ierarhie (rank) indicatori guvernanță Banca Mondială 1996-2016

Indicator Year Number of Sources Score (-2.5 to +2.5) Percentile Rank Standard Error
Stat de drept 1996 7 -0.02 50.25 0.19
Stat de drept 2006 17 -0.12 50.72 0.14
Stat de drept 2011 17 0.06 57.28 0.12
Stat de drept 2016 13 0.30 61.54 0.14
Corupție 1996 4 -0.45 39.25 0.26
Corupție 2006 15 -0.16 53.17 0.13
Corupție 2011 15 -0.21 52.61 0.13
Corupție 2016 13 0 58.17 0.13

Partea bună e că am dezvoltat o nouă generație de indicatori între timp care să fie mai sensibili la schimbare tocmai pentru că multe țări luptau în întuneric, ca și noi, cu asemenea indicatori care nu doar că nu se schimbă, dar nu știi ce e bun și ce e rău în ce faci. Numărul special dintr-un jurnal științific international pe tema măsurătorii corupției și a noii generații de indicatori îl puteți citi aici
https://link.springer.com/article/10.1007/s10610-016-9322-1 și aici
http://rdcu.be/uwfM.

Totodată, ambasadorul a vorbit și despre topul Transparency International: „România a urcat 30 de locuri în top. S-a îmbunătățit și a urcat 30 de locuri. Cred că mai sunt două sau trei țări care au avut un asemenea parcurs. Aceasta este o cuantificare a îmbunătățirilor substanțiale în ceea ce privește lupta anticorupție în România și întărirea statului de drept”.

După cum se poate afla chiar din pagina Transparency International, metodologia acestui scor nu permite deloc comparațiile în timp, doar între țări în aceași moment în timp. După 2012, cînd a fost schimbată, a existat speranța că se va putea folosi și în timp, numai că de atunci încoace au apărut greșeli de calculare a mediilor, vedeți erata publicată recent de TI. Deci nici vorbă să comparăm România pe 20 de ani în scorul TI, dimpotrivă, îți poți da seama că e ceva în neregulă cu scorul dacă vezi că Bielorusia, o autocrație deasupra legii, ar fi făcut progrese de patru ori mai mari ca România în controlul corupției în ultimul an. Din păcate, ambasadorul nu a ajuns și la asta, sau poate se lămurea.

Diplomatul a subliniat îngrijorarea Statelor Unite ale Americii cu privire la propunerile de modificare a legilor Justiției, despre care ar aprecia că ar da justiția înapoi.

Cu asta aș putea fi de acord. Nu sunt însă de acord că ambasadorul SUA are vreo idee unde e justiția acum, din asemenea citate. Pe de o parte pentru că pare complet dezinformat, în stilul cunoscut al intervenționismului american, o combinație de voluntarism și incompetență, care a dus în locuri ca Afganistan la creșterea corupției, nu la scăderea ei, după intervenția internațională, alimentat de un staff furnizat probabil de serviciile secrete românești, care pe vremuri plasau un om-doi în staff și la mese, dar acum au ajuns să elimine pe oricine nu e plasat de ei, cu prețul unor asemenea gafe. În al doilea rînd, pentru că numai în experiența mea, care am avut de a face cu toți precedenții ambasadorii americani, și șefii lor de la Departamentul de Stat, am văzut și oameni buni, care au ajutat enorm, și oameni corupți, care au lobat și la mine pentru Bechtel, nu doar la guvern, fără jenă, sau au plecat din ambasadă să lucreze la corupți români în timp ce țineau discursuri anticorupție. Nu e adecvat, cît nu lămurești asemenea aspecte, să te amesteci așa de tare într-o țară în care înțelegi așa de puțin încît nu îți pui întrebarea cum de la votul decisiv în CSM, procurorii, cei constituțional subordonați guvernului votează contra propunerii guvernului, iar judecătorii, care sunt cei mai independenți, votează mai aproape de guvern? Dacă nu reușești nici să îți pui asemenea întrebare, darămite să bănuiești de unde pot veni răspunsurile, și cît de complexe sunt, cel mai înțelept e să nu te bagi, că riști să faci mai mult rău decît bine.

Sursa: Româniacurată.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.