În țările Europei Centrale si de Est, corupția a devenit explicația universală pentru tot ce nu funcționează în economie, societate, justiție. Pe cale de consecință, anticoruptia a devenit un soi de panaceu, iar discuția despre acest fenomen a acaparat dezbaterea publică, care neglijează de multe ori teme mult mai urgente. Riscul și mai mare este exagerarea amplorii fenomenului, pentru că aceasta este o cauză majoră a ascensiunii la putere a demagogilor și un paravan perfect pentru guvernanții incompetenți.
Eurobarometrul corupției publicat de Comisia Europeana spre finalul anului 2017 arată că acest flagel este extrem de extins în Europa Centrala și de Est. 84% dintre cehi și 80% dintre români consideră că fenomenul este larg răspândit în țară, în timp ce în Franța și Germania, doar 67%, respectiv 51% dintre respondenți vedeau lucrurile astfel. Pentru a nu mai vorbi de danezi, dintre care doar 22% vedeau în corupție un fenomen la scară largă.
Paradoxurile unui Eurobarometru
Surprinzător în acest context al percepției generale a corupției este însă faptul ca doar 19% dintre cehi arată că au fost afectați acest fenomen în viața cotidiană și ca doar 13% dintre ei s-au confruntat direct cu corupția. Asta în timp ce procentele corespunzătoare din Austria sunt de 18%, respectiv 15%, în condițiile în care mult mai puțini austrieci, 50%, văd in corupție un fenomen răspândit în țara lor. Deși austriecii par să fie supuși aceluiași risc de a fi martori la acte de corupție ca și vecinii cehi, ei sunt mult mai puțin înclinați să vadă în corupție o problemă națională. În România, 80% dintre respondenți au arătat că este o problemă națională cu corupția, însă doar 13% dintre români cunosc pe cineva care să fi acceptat mită, spre deosebire de 17% dintre suedezi. Asta în condițiile în care doar 37% dintre suedezi văd corupția drept problemă națională. În Polonia, 14% dintre respondenți cunosc personal cazuri de corupție, iar în Belgia 15%, în Franta 16%, iar in Luxemburg 18%. Prin urmare, est-europenii văd în corupție un flagel național și cosideră că guvernele nu fac suficient pentru a-l combate, în timp ce se confruntă cu corupția nu mai mult decât vest-europenii, care nu văd în acest fenomen o problemă națională.
Consecințe dezastruoase pentru regiune
Pornind de la aceste rezultate ale Eurobarometrului, revista Le Monde Diplomatique a încercat să identifice ”efectele perverse ale luptei anticorupție în Europa Centrală”, ușor de extins și la Europa de Est. Ascensiunea partidelor populiste, ce stârnește în cancelariile vestice acum o îngrijoarare cel puțin la fel de mare ca și corupția, este unul dintre eceste efecte perverse, potrivit Le Monde Diplomatique. Explicația ține de faptul că fenomenul corupției, o practică secretă prin definiție, este foarte greu de cuantificat și alimeteaza tendințele conspiraționiste, dând cetățenilor impresia că li se ascunde mereu ceva. Plecând de aici, ”sentimentul existenței unei corupții generalizate devine un factor de instabilitate în Europa Centrală și de Est și duce la consecințe dezastruoase în sistemele politice din regiune”.
Un studiu publicat de Economic Affairs în 2017 arată oarecum surprinzător că, în cazul alegerilor ce au avut loc în Europa în anii 1980-2016, nu există o legătură sistemică între succesul electoral al demagogilor cu tentințe autoritate și imigrație și nici suficiente probe care să lege ascensiunea acestor lideri populiști de factori economici. În schimb, există o corelație puternică între percepția corupției și ascensiunea populiștilor. Partidele ce se află acum la guvernare în Cehia, Polonia, dar și partidul naționalist Patrioții Uniți (pro-rus) din guvernul Bulgariei au speculat în campaniile electorale percepția generalizată a corupției în rândul electoratului. ”Această impresie colectivă și măsura discutabilă a acestei percepții demonstrează că gravitatea care îi este atribuită corupției vine nu neapărat din experiența personală, ci este indusă în buna parte de discursul public al presei și ONG-urilor ”, scrie Le Monde Diplomatique.
Corupția a fagocitat imaginația presei
În mod paradoxal, pe măsură ce în aceste țari corupția se restrânge, ea este percepută ca fiind tot mai extinsă. Gabriel Sipos, seful Transparency International în Slovacia, arată că acest lucru poate fi pus pe seama presei, care relatează tot mai mult despre suspiciuni și nu mai realizează anchete serioase; mizează mai mult pe scurgeri de informații spectaculoase și pun mai puțin la lucru inteligența cititorilor cu problemele sistemului economic și social sau cu incompetența guvernanților. ”Corupția a fagocitat imaginația presei și supraproducția de relatări despre acest subiect a influențat opinia publică, dând impresia că acest fenomen este omiprezent în viața publică”, spune analistul politic bulgar Ivan Krastev.
Percepția asupra corupției poate depăși realitatea, mai cu seamă dacă acest fenomen se înscrie în memoria colectivă. Or, țările central și est-europene, trecute prin experiența liberalizării și privatizării economiei în ultimele decenii, au experiențe colective mult mai pronunțate în acest sens, de unde și ușurința de a exagera amploarea corupției în prezent. Un caz este scandalul înregistrărilor secrete ale discuțiilor dintre lideri ai fostei guvernări liberale din Polonia și guvernatorul Băncii Naționale, căruia îi cereau să stimuleze artificial economia, pentru a ajuta la câștigarea alegerilor din 2015. ”Conversațiile acestea i-au șocat pe polonezi”, spune unul dintre membrii organizației Polityka Insight din Varșovia, citat de Le Monde Diplomatique, iar partidul Lege și Justiție al lui Jaroslaw Kaczynski, eurosceptic, a speculat ocazia și i-a convins și pe mulți alegători pro-europeni ai liberalilor că ”elita politică și economică este coruptă și vor fura țara până la ultima picătură”.
O vacă de muls pentru ONG-uri
Pe lângă politica editorială și experiențele ultimelor decenii, care alimetează opinia omniprezenței corupției, se adaugă și politica guvernelor vestice. Departamentul de Stat al SUA a oferit ONG-urilor anticorupție din Cehia 100.000 de dolari în intervalul 2015-2017. Este o suma mică, însă, spre exemplu, SUA nu au oferit nicio finanțare ONG-urilor de resort din Austria, iar această diferență marchează țările din Europa Centrala și de Est. Proveniți nu numai din SUA, ci și din multe alte state vestice, acești bani ”alimentează ONG-urile locale și o industrie anticorupție care colaborează cu presa pentru a ocupa sfera publică”, scrie Le Monde Diplomatique. Fenomenul acesta este mult mai puternic în Ucraina, finanțările sunt mai mari, implicarea ONG-urilor, inclusiv din țările vecine Ucrainei, este mai puternică și beneficiile pe măsură.
Estul corupt și Vestul ireproșabil
Așa cum Eurobarometrul din 2017 demonstrează o oarecare disonanță cognitivă a cetățenilor din Europa Centrala și de Vest privind corupția, acțiunile de la Bruxelles vădesc fie confuzia, fie dubla măsură. Declarativ, UE consideră corupția un fenomen general, nu neapărat limitat la Est, însă preferă să închidă ochii la manifestările corupției în Vest. Acest fapt e demonstrat de soarta Raportului Anticorupție al Comisiei Europene, lansat cu surle și trâmbițe în 2014. În 2017 fusese anunțată o nouă ediție a Raportului, care însă nu a mai apărut. Surse de la Bruxelles citate de Le Monde Diplomatique arată că această nouă ediție fusese finalizată, însă, la presiunile Franței, s-a decis îngroparea ei. Se pare că Raportul punea presiune pe mai multe guverne vestice, lucru deloc pe placul Franței, aflată în campanie electorală. Asemenea decizii luate în culise nu fac decât să întărească iluzia că există o Europa împărțită între corupții din Est și statele ireporoșabile din Vest, scrie revista franceză.
”Penalii” varsă milioane la buget, iar cei cinsitiți nimic
O altă cauză a percepției crunte asupra corupției este dată de practica companiilor, multe dintre ele occidentale. Multinaționalele au reputația de a nu fi preocupate de populația locală și de a pompa în exterior resursele acestor state. Potrivit economistului Thoms Piketty, economiile central și est-europene sunt deținute în proporție de cel puțin 50% de investitorii occidentali. Profiturile obținute de această jumătate străină a economiilor estice au luat calea Vestului: 4,7% din PIB în Polonia, 7,2% în Ungaria, 7,6% în Cehia și 4,2% în Slovacia (date pentru intervalul 2010-2016), ceea ce inseamna mai mult decat aceste tari au absorbit din fondurile europene. Desigur, practicile marilor companii vestice nu au ca scop sifonarea banului public în interse personale, însă impactul transferului profiturilor făcute în Est în țările din Occident contribuie la percepția corupției în aceste state mai sărace.
Cei care cad victime acestei percepții sunt tot autohtonii. Un exemplu este Cehia. Actualul premier Andrej Babis, un miliardar populist, cu legături cu fosta poliție politica și fost ministru de Finanțe, este suspectat că a obținut ilegal 2 milioane de euro din banii europeni. Babis conduce a treia mare companie din Cehia, Agrofert, care varsă în bugetul statului 63 de milioane de euro pe an sub formă de impozite, adică 21,8% din profituri. Capitalul ce vine de la Agrofert este investit în economia Cehiei. Babis este perceput însă ca un corupt. În schimb, scrie Le Monde Diplomatique, un mare lanț de retail din Germania prezent pe piața cehă nu plătește niciun impozit pentru societățile deținute în Cehia. Daca ar plăti impozitele plătite de coruptul Babis, aceasta companie germana ar trebui să verse în vistieria Cehiei 22 de milioane de euro. Compania germană beneficiază de o clauză de parteneriat comercial legală în lumea afacerilor și des folosită în Vest. Dacă politica acestor companii ar fi aceeași pe care o aplică în țările vestice și nu si-ar reptaria profiturile obținute în Est, activitățile lor nu ar fi asociate (în mod fals din punct de vedere juridic) cu corupția. Alegând însă repatrierea profiturilor, ele alimentează discursul politicienilor populiști, care pot arăta nu numai că Vestul exagerează discursul despre corupție, ba chiar se și dedă practicilor percepute ca atare.
Coruptia este perceputa diferit in Est fata de West in mod obiectiv deoarece coruptia in comunism a fost aproape inexistenta,faptele de coruptie fiind pedepsite aspru(chiar condamnare la moarte).La nivelul mic in aceste tari exista coruptie dar de mica valoare si mai ales pentru asigurarea alimentara.Trecerea de la comunism la capitalism unde coruptia este in gena acestuia a provocat surpriza si reactia populatiei respective, spre deosebire de West unde populatia era obisnuita cu fenomenul.
hai sa va lamuresc eu putin:80% din coruptia din Romania este data de oamenii PD,raspopiti si pititi sub pulpana papagalului Mandolina,iar din cele 80% peste 90% sunt realizarile firmelor si oamenilor Securitatii Vechi si ale celei Noi.
Coruptia morala a celor fara neam si dumnezeu – secta comunista sau sectele stingiste de tip nou duc si la coruptia legalista a corporatiilor si a cumetrilor de la stat si – in final la abjectizarea satanista vietii de zi cu zi.
chestia cu raportul dintre efondurile europene absorbite si banii „pompati” in West imi aminteste de un banc; in Congres s a pus problema relocarii populatiei de culoare intro tara africana fiecare din cei relocati sa primeasca la plecare 2 milioane de usd.unii s au intrebat si au intrebat daca suma nu este f mare si cu in fluente asupra…etc. cel care a propus acessta solutie a raspuns calm; nu va alarmati odata cu cei relocati trimitem si 2000 de evrei si intr un an avem toti banii ..”acasa”