Enervant (20)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Enervant  – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

34.

Miercuri

Dimineața gândește mai liber: o să-l roage pe comisarul Rudiger Budy-Kolbar să afle cine tot dă telefoane fără să se prezinte și fără să spună nimic. „Noaptea toate pisicile sunt negre”, dar dimineața, cu mintea odihnită, Gustav nu mai e si-gur că l-a căutat însuși destinul. Sau diavolul? Deși în celelalte trei cazuri de care-și aduce aminte…

Azi o să apară și meșterul bun la toate. Doamna va sta acasă și-i va trimite un SMS când problemele notate vor fi de acum rezolvate. Și va deretica și în biroul Maestrului, întrucât ieri, marți, n-a putut să-l deranjeze. „Totul se rezolvă!”

La tribunal toate asemenea gânduri dispar, iar Maestrul Doctor Gustav R. Propp nu mai este prăpăstios. Chiar dimpo-trivă, la tribunal Maestrul Doctor Gustav R. Propp este sigur pe sine, nimic nu-l îngrijorează, nimic nu-l sperie. Psihologul la care a rezistat timp de câteva ședințe i-a spus că munca es-te singurul remediu împotriva spaimelor sale. (Măcar cu atât a rămas Gustav din întâlnirile din cabinetul Doctorului Rakov-ski, doar că același psiholog l-a sfătuit să nu se surmeneze pentru că și surmenajul predispune pentru impresia că nu te mai descurci, de unde și acele „îngrijorări exagerate”. Cum, adică: „munca este singurul remediu împotriva spaimelor”, dar să nu te surmenezi?! Adică munca este un medicament cu o mulțime de efecte contrarii?” Nu-i de mirare că a renunțat să mai meargă la psiholog…)

Și cum să aibă neliniști la tribunal, când acolo este privit ca un geniu, adică admirat și invidiat, lăudat și înjurat de către judecători, procurori, confrați și grefieri? Dar, în primul rând, privit cu ochii măriți de speranță de către mandanții săi. Chiar și numai faptul că ești reprezentat în instanță de către Maes-trul Doctor Gustav R. Propp este motiv de admirație și invidie! Asta e limpede și Gustav o simte de la o poștă, chiar și la cei care încearcă să-și ascundă sentimentele față de el. Nu, în la-birintul tribunalului nu se simte năpădit de griji, acolo el este demiurgul, mai mult chiar decât judecătorii. Pe care îi întoar-ce cum numai el știe s-o facă, îi influențează decisiv. (Într-o zi, mai demult, a surprins o discuție între soția sa și maică-sa: mama, ca orice mamă, era speriată că fiul ei se va îmbolnăvi de cât lucrează, dar Doamna Propp a replicat că dacă n-ar fi atât de apreciat la tribunal și în tot ținutul pentru prestațiile sale la bară, abia atunci s-ar îmbolnăvi: „Succesul și faima sa îi sunt necesare ca aerul – fără ele chiar s-ar prăbuși. Asta mi-a spus Doctorul Rakovski, psihologul la care refuză să se mai du-că. M-am gândit mult la asta și cred că într-adevăr așa este.” Pe Gustav l-au enervat cele auzite, dar n-a vrut să se deconspire că a ascultat de după ușă. „Păi, pe cine îl deranjează succesul? Doar neputincioșii și veșnicii frustrați neputincioși, conștienți de limitele lor, așa că nici nu încearcă să performeze!”)

Și totuși, chiar și la tribunal există cineva care-l readuce la sine: profesorul Șorban. Acesta i-a fost diriginte din clasa a VI-a și până la ultimul an de liceu. Acum, octogenar și neavând ce face, își cheltuie timpul ce i-a mai rămas la Palatul de Justi-ție. (Puținii care-l mai vizitează pretind că bătrânul nu-și face foc acasă și iarna vine unde există căldură. Totuși, Șorban nu este chiar atât de sărac, doar că se vede decăderea sa generală și după felul neglijent în care se îmbracă.) Gustav îl ocolește de departe, însă se întâmplă să nu-i poată fugi din cale. Atunci moșneagul – care nu prea mai are cu cine vorbi – îi ține lungi dizertații. Și chiar dacă-i spui că trebuie să intri la un proces sau că te așteaptă un client, nu e chiar atât de ușor să scapi de el.

Șorban este singurul om care nu-l vede pe fostul său elev drept Mesia. Asta cu toate că încă din timpul școlii îl lăuda. În-să, conform principiului că „nu e indicat să ridici pe cineva în slăvi pentru că riști să-l faci să nu-și mai poată controla ade-văratele potențe”, nu uita niciodată să-i amintească și limitele și să-i dea sfaturi cum să le depășească. Și cu cât devenea mai ramolit, cu atât insista mai mult.

Acum Gustav este chiar bucuros că Șorban îl cicălește: la capătul coridorului stă la pândă Eduard Portal. „Probabil că iar a încurcat-o rău, deși, dacă te uiți la el, îl vezi îmbrăcat elegant, chiar țipător de elegant.” Numai că Maestrul nu se uită la el.

– Ai mare grijă, îl dădăcește fostul său dascăl, văd că ia-răși se uită la tine toată lumea ca la o statuie. Asta nu-i primej-dios doar pentru că stârnește întotdeauna invidii ce pot să se sfârșească cât se poate de rău, chiar tragic uneori… Nu, nu vreau să te sperii, dar crede-mă că așa este. Da, nu-i primejdi-os numai pentru că stârnește întotdeauna invidii, ci e primejdios și altfel: nu uita că o statuie e admirată, dar ea nu are suflet! Ai grijă mare să nu-ți pierzi și tu sufletul!

Maestrul se mișcă încet pe lângă perete spre sala de dez-bateri cu pisălogul după el. Manevra asta este necesară pen-tru că brusc, spune că trebuie să intre la un proces și o zbu-ghește pe ușa la care a ajuns, fără ca Șorban să-l mai poată reține și nici ca Portal să-l poată acosta.

În sală e multă lume, ca pe orice câmp de bătaie, iar Maes-trul Doctor Gustav R. Propp își intră în rolul său de general. Pe acest câmp de bătaie va avea de dus două bătălii. A treia din ziua aceea e în sala 24. Una dintre bătălii este mai ușoară, ad-versarul nu are nicio șansă, Maestrul îi descoperă din prima ochire punctele vulnerabile și-l atacă imediat. Decisiv! Pronun-țarea nu va putea duce la nicio surpriză. (Chiar și Președintele completului este uimit – ca întotdeauna după o pledoarie a lui Propp – de modul atât de logic al avocatului de a prezenta spe-ța, înfățișând-o într-o lumină cu totul diferită decât părea până atunci: lucrurile stau așa și nu altfel, nu cum au părut în ple-doaria oponentului! Lucrurile stau în mod evident așa! Oricât ți-ai bate capul, nu vei găsi nici o breșă în demonstrația Maes-trului Doctor Gustav R. Propp, cel mult te vei mira că nu ți-ai dat și tu seama – de la început! – care este adevărata față a lu-crurilor. Odată, lumea a aplaudat în sala de judecată ca la un mare succes la operă. Fiindcă asistența a fost evacuată, inci-dentul nu s-a mai repetat, deși murmurele de admirație venite din public nu lipsesc mai niciodată. Ce elocință, ce logică, câtă erudiție, ce citate atât de potrivite! Da, Maestrul Doctor Gustav R. Propp face ca la înfățișările la care reprezintă el una dintre părți, sălile să fie pline. De câțiva ani, studenții de la Drept sunt îndrumați să asiste la dezbaterile unde este afișat că Maestrul Doctor Gustav R. Propp este parte.)

Al doilea caz este mai complicat. Adam. De aceea a și fost programat ultimul. Gustav își consultă ceasul: până atunci are o altă cauză la sala 24, dar dacă va ieși, trebuind să străbată coridorul, riscă să fie atacat de Eduard Portal. Sau, poate, din nou de Șorban (care în mod sigur a uitat că l-a acostat deja o dată în ziua aceea). Așa că așteaptă să mai plece cineva și in-tră într-o discuție înflăcărată cu acela pe coridor. Într-adevăr, Portal stă în continuare la pândă, însă ezită, văzând că Gusti nu e singur. („În mare necaz trebuie să se fi băgat ticălosul, dacă așteaptă atât de mult să mă prindă singur”.) Gustav îl privește cu coada ochiului și îi surprinde privirea. Ochii lui Edi sunt plini de implorare. Maestrul, tot gesticulând cu cel cu care a ieșit împreună pe coridor, intră în sala 24, dar știe că, după ce-și va termina munca acolo, va trebui să găsească din nou un tertip ca să ajungă nestingherit la cauza cea mai grea din ziua aceea pentru că, mai mult ca sigur, Portal se va plasa pe banca aflată chiar vizavi cu ușa sălii 24. Enervant! Doar că în incinta Tribunalului, Gustav simte un alt fel de enervare de-cât oriunde altundeva – o enervare mult mai blândă, o ener-vare ca un răsfăț.

Într-adevăr, această cauză nu prezintă nici un efort: Ma-estrul este sigur că oponentul său va cere o amânare pentru a fi citat un anumit martor, Maestrul nu se va opune, așa că acest caz nu va dura mai mult de câteva minute. Maestrul știe ce martor va solicita oponentul său și nu poate să-și reprime un zâmbet: „Singur ți-o faci!” își spune și are deja planul în-tocmit prin care va câștiga procesul tocmai pornind de la de-clarațiile acelui martor. Dar până să se ajungă la acel punct, mai sunt două cauze. Propp se așază undeva în public, i se oferă desigur un scaun într-o încăpere de asemenea aglome-rată cu lume de toate categoriile, dar și de numeroși studenți: cei ce n-au apucat un loc în cealaltă sală unde s-a aflat că va pleda Maestrul în Marele Proces, a trebuit să se mulțumească să vină aici, deși aici nu vor avea ce să audieze.

Până să-i vină rândul, Gustav ar vrea să mai pună ceva la punct în pledoaria din cealaltă sală, dar își amintește de vor-bele lui Șorban: „Deci am devenit o statuie! O statuie fără su-flet sau… sau pe cale de a-și pierde sufletul”. Partea cu statuia îl măgulește și nici perspectiva de a-și pierde sufletul nu i se

pare rea, în niciun caz înfricoșătoare: nu sufletul este acela ca-re-l face să aibă atâtea îngrijorări? Nu sufletul prea mult îi produce toate acele enervări? Foarte bine, să nu mai aibă su-flet! Și așa nimeni nu înțelege că grijile sale pornesc tocmai din prea mult suflet! Da, nimeni nu-l înțelege că este mai me-reu enervat pentru că are prea mult suflet! Enervant: iată, acum, în loc să se concentreze pe pledoaria deloc simplă pe care va trebui s-o susțină peste doar câteva minute, prea mul-tul suflet îl inflamează din nou! Enervant!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.