7. Statuia
Julius Zimberlan sculptă la comanda lordului chipul acestuia în marmură. Statuia îi reuşi foarte bine şi lumea spunea că seamănă leit cu lordul, pe care, dacă l-ai pune să stea lângă statuie, n-ai mai putea să-l deosebeşti de ea.
Apoi lordul se îmbolnăvi. Supuşii săi aveau însă o mulţime de rugăminţi, pe care numai dânsul le putea soluţiona. Unele dintre ele erau chiar urgente.
Finch, sfetnicul de încredere al lordului, hotărî să treacă la un şiretlic: aşeză statuia într-o firidă şi lumea îşi spunea păsurile în faţa acestui chip cioplit. Apoi, Finch începu să guverneze el în locul stăpânului. Boala lordului se prelungea şi lucrurile mergeau de minune. Finch prospera, iar statuia de marmură îşi făcea datoria: oamenii i se adresau fără a şti că vorbesc cu o piatră.
Dar, iată că, după un timp, lordul muri. Finch, pentru a nu-şi pierde puterea, îl înmormântă pe ascuns. Lucrurile îşi mai continuară, o vreme, cursul.
Până ce, într-o zi, cineva remarcă lipsa statuii lordului din locul unde fusese expusă iniţial. Atunci, Finch îi ceru lui Julius Zmberlan un duplicat. Dar, spre surprinderea celor iniţiaţi, odată ce statuia îşi văzu chipul cioplit, prinse glas.
Statuia lordului guvernă, vie, mai mulţi ani. Apoi, când se îmbolnăvi, duplicatul ei îi luă locul.
Julius Zimberlan fu obligat să facă un alt duplicat.
După ce muri şi Julius Zimberlan, ultima statuie se văzu lipsită de statuia ei.
Deveni tot mai rigidă. Împietri.
O cioară îşi făcu cuib pe creştetul ei.
Discipolii lui Julius Zimberlan, ai Marelui Julius Zimberlan, făcând mulaje după capodopera maestrului, plictisindu-se într-o zi, ciopliră mici figuri reprezentând cioara de pe creştetul statuii.
În clipa când cioara îşi văzu statuile ei, începu să guverneze între păsări. „Dar dacă, totuşi, în statuile ei s-a ascuns adevărata cioară?i-au întrebat Ideologii Statuii pe cei câţiva ce se mai îndoiau. „Cine poate să nege aşa ceva cu certitudine?“
8. Confuzia
Dr. Julius Zimberlan era un domn respectabil (avea şi o servietă neagră), purta ochelari fumurii şi era chel. Se afla în străinătate la un congres internaţional de medicină sportivă, unde susţinuse o apreciată comunicare.
În seara aceea, pe când se întorcea la hotel, doi bărbaţi îl opriră în faţa intrării, se legitimară şi-l rugară să-i urmeze. În eleganta limuzină neagră, dr. Julius Zimberlan protestă cu vehemenţă, înecându-se mereu în tuse, protestă şi când opriră în faţa unei somptuoase vile din afara oraşului. Aici i se servi o cină copioasă, după care doi înalţi funcţionari îl dojeniră politicos că ar călători incognito în străinătate. Uimit şi îmbunat oarecum după un pahar cu vin vechi de Burgundia, dr. Julius Zimberlan le arătă paşaportul, invitaţia la congres şi celelalte acte. Susţinu încă mult timp că el e dr. Julius Zimberlan, specialist în medicină sportivă, dar zadarnic. Cei doi înalţi funcţionari au rămas la convingerea că dr. Julius Zimberlan, de fapt, nu e dr. Julius
Zimberlan, ci suveranul unei ţări orientale.
Dr. Julius Zimberlan rămase în minunata vilă care i se puse la dispoziţie şi învăţa toată ziua numele statului al cărui suveran devenise, dar nume pe care nu reuşea nicicum să-l pronunţe. (Era o vocabulă grea.) Se căsători şi avu doi copii cu păr creţ şi unghii violete.
Într-o zi veniră la el trei indivizi care se intitulară juntă militară şi care-l omorâră.
9. Revanşa
Julius Zimberlan traversă distrat strada, răsfoind ultimul număr al revistei. La o intersecţie, Finch frână, dar fu prea târziu. Maşina trecu peste trupul lui Julius Zimberlan şi se sfărâmă de un zid.
Julius Zimberlan avusese Basedow şi ochii lui trecură în ochii şi în creierul posterior al unui bou. Finch avusese o limbă ascuţită şi un suflet rău, foarte rău. Ficatul şi bărbia lui au trecut în frunzele unei flori frumoase şi otrăvitoare.
Într-o zi, boul a mâncat floarea, dar şi-a stricat stomacul şi a murit.
Totuşi, nici medicul veterinar şi nici procurorul veterinar – chemaţi la faţa locului – n-au putut rezolva până la capăt enigma acestui deces.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.