Enigmele infinite. Vocalize în Do Major (XXIII)

68. Deşi locuiau atât de aproape unul de celălalt, Julius Zimberlan şi Maria Pornbol nu s-au cunoscut

După ce Julius Zimberlan, un bărbat încă prezentabil, a rămas singur în urma divorţului – care, aşa cum s-a demonstrat limpede şi la tribunal, la partajarea bunurilor, s-a datorat exclusiv fostei soţii -, trăind singur cuc, nu-şi mai dorea pentru anii ce i-au mai rămas decât un suflet pereche, aşa cum n-a găsit până atunci. Copii n-avea şi nici alte rude, în afara unor verişori care îl enervau ori de câte ori se întâlneau. (Slavă Domnului, nu prea des!) Aşa că îşi dorea:

1) O femeie nu prea tânără, că nici el nu mai era de mult flăcău, dar nici prea bătrână. Pentru că nu s-ar putea atinge de cineva care să nu-i crească deloc testosteronul!

2) Şi, în primul rând, o femeie sănătoasă. Că să audă oftat şi gemut nu mai avea răbdare.

3) Şi nici cu copiii să nu-i vină acea femeie, ajunge că o va întreţine pe ea. Asta fiindcă visa la o doamnă de bună condiţie, însă dependentă material de el: numai aşa putea fi sigur că i-ar fi devotată.

4) Şi să fie gospodină, dar nu dintre acelea înnebunite să zugrăvească anual pereţii şi să-ţi măture mereu printre picioare.

După ce Julius Zimberlan, un bărbat încă prezentabil, a rămas singur cuc, nu-şi mai dorea pentru anii ce i-au mai rămas decât un suflet pereche, aşa cum n-a găsit până atunci. Cerea prea mult?

(Cei ce-l cunoşteau se mirau cum de n-a găsit Julius Zimberlan pe cineva cu care să-şi refacă viaţa, el un bărbat încă prezentabil, cu un statut social şi material remarcabil, oricând o partidă extrem de promiţătoare.)

La nici două străzi mai încolo, locuia văduva Maria Pornbol, născută Fucik. Era

1)         O femeie nu prea tânără, dar nici prea bătrână;

2)         Deşi a trecut prin destule greutăţi, Dumnezeu i-a dat o sănătate de fier (poate în compensaţie…).

3)         Văduva Pornbol, născută Fucik, n-a avut parte de copii şi trăia modest din salariul de funcţionar la Primărie.

4)         În casa ei, era curat, dar Maria Pornbol, născută Fucik, ştia să regizeze şi o „dezordine programată“, un decor unde să se simtă liberă şi confortabil. (Atât de confortabil pe cât se putea simţi o femeie singură în prag de pensie, doritoare să-şi mai găsească un suflet perche…).

Julius Zimberlan, un bărbat încă prezentabil, o partidă extrem de promiţătoare, deşi şi-a intersectat de sute de ori paşii cu doamna Pornbol, nu a ajuns nici măcar s-o cunoască.

Maria Pornbol, născută Fucik, deşi i s-au intersectat de sute de ori paşii cu cei ai domnului Julius Zimberlan, nu a ajuns nici măcar să-l cunoască.

Ciudată întâmplare, o adevărată enigmă. Oare a cerut, într-adevăr, Julius Zimberlan  prea mult?

69. Peştele Samy

Samy Demian a dispărut. Prietenii l-au căutat, au comentat, după care l-au lăsat în plata lui.

Julius Zimberlan are un acvariu. Toţi cei ce-i calcă pragul sunt încântaţi de priveliştea oferită de peştii viu coloraţi apărând şi dispărând printre plantele şi pietrele din apă. Odată, Samy Demian chiar a afirmat, într-un cerc de prieteni, că îl vizitează pe Zimberlan mai mult pentru locatarii acvariului decât pentru stăpânul apartamentului.

Cum nimic nu rămâne secret printre amicii de nădejde, cineva i-a spus lui Julius cele zise de Samy. Acesta nu s-a supărat, ba chiar a luat totul drept un compliment şi, la proxima vizită, l-a întrebat pe Samy:

– Tu ştii de ce îţi place atât de mult cum arată şi ceea ce se întâmplă în interiorul acestei lumi de sticlă?

– Probabil liniştea pe care o propagă, bâigui Samy.

– Pe naiba! Du-te în camera de alături, aşează-te într-unul dintre fotoliile acelea atât de comode şi să vedem dacă liniştea de acolo te va încânta la fel…

– Da, dar aceasta e o linişte… cum să spun… o linişte în mişcare… da, o linişte colorată şi în mişcare!

– Mai bine acceptă că te recunoşti în interiorul acvariului.

– Că mă… Nu înţeleg.

– Că îţi trezeşte amintiri vechi.

– Nu…

– Stai să-ţi explic: parcă mereu preocupaţi, peştii aceştia se învârt de dimineaţa până seara în spaţiul închis. Când primesc mâncarea de afară, se înghesuie să-şi ia fiecare o parte cât mai consistentă. (Dacă nu le-aş mai da acei pureci, ar muri de foame.) Şi ce mai fac peştii aceştia? Masculii se învârt în jurul femelelor, dar nu se prea înmulţesc aici, fiindcă exemplarele mature au grijă să vâneze puii. Chiar fitofagii. Nu-ţi aduci aminte?

Fiindcă Samy n-a dat semne că ar fi priceput scurtul expozeu al lui Julius, acesta, cu o mişcare bruscă, l-a apucat de subsiori şi l-a azvârlit în apă. Samy n-a prea simţit diferenţa între fosta sa viaţă şi cea din acvariu: avea o oarecare libertate de mişcare, peisajul era mirific, ceilalţi peşti îşi vedeau fiecare de propria viaţă, un termostat menţinea temperatura constantă, plăcută, un filtru de aer păstra atmosfera optimă, iar în fiecare dimineaţă primeau de mâncare. Nu trebuia decât să te grăbeşti să înghiţi cât mai mulţi purici întrucât concurenţa era într-adevăr aprigă. Şi toate astea numai din dărnicia şi grija lui Julius Zimberlan. Aşa că toţi peştii îi închinau rugi şi mulţumiri. Julius Zimberlan era adevăratul lor zeu.

Odată, venind vorba despre Samy, Julius le atrase atenţia prietenilor asupra unui peşte portocaliu, despre care le-a spus că este Peştele Samy. Şi, într-adevăr, unora chiar li s-a părut că peştele acelea avea ceva trăsături din Samy Demian, însă era imposibil să-l observi în linişte pentru că Peştele Samy nu stătea nici o clipă locului: apărea şi dispărea printre plante şi pietre şi părea că se simte foarte bine în lumea sa.

– Păi, se simte ca peştele în apă, glumi Julius, „zeul acvariului”.

– Dacă mă gândesc bine, a spus Toni, şi Samy al nostru era mereu la fel de agitat.

Da, chiar dacă nu iese prea mult în evidenţă, nu poate fi tăgăduit că Peştele Samy are o personalitate a sa.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.