Incapacitatea vocilor din România de-a se face auzite este de fapt rezultatul unui dezinteres absolut față de propriul mandat, situație generată de însăși modul de funcționare al politicii interne.
România funcționează inerțial, planul european fiind unul care îi privește pe alții. Europarlamentarii noștri sunt simpli suporteri ai altor interse, aflați în captivitatea corupției dâmbovițene.
In atari condiții, euroscepticismul ar trebui repus în discuție prin revizuirea activității reprezentanților autohtoni. Nici Președintele Klaus Iohannis, nici presedinții partidelor, nici reprezentanții locali nu au invocat cu determinare regăsirea interesului public, național, local sau de altă natură comunitară, în activitatea europarlamentarilor. România exportă nu numai forță de muncă, în lipsa unor politici interne de coeziune, dar și votanți pentru interese a căror delegare nu o privesc.
Vinovăția Europei față de România este însăși prestația europarlamentarilor români, nimic altceva. Presiunea pe instituțiile comunitare este un atribut al mandatului în condițiile susținerii proiectelor, respectiv al unor standarde. Europarlamentarii români au o prestație sub-limită, situație care nu se poate remedia la Bruxelles, ci în România.
România este asaltată de tot felul de trădători ai cauzelor publice care, însă, vor cu ardoare poziții tot mai înalte în numele acestora.
Sa zic asa , (b)elita locala de „boieri ai mintii”.. este compusa din intelcuali de bacsisuri mici condusi nu doar de prorpiul egiusm „de clasa” ci si de irepribilul instinct pupincurist care i combionatie cu xenofilia galopanta ii face ca sa puna interesul altora inaintea interesului local.
Local adica national.
Si asa ajunsi in Orasul Strassurilor europealamentarii din Romania devin „populari” si votieste cu unteesele altira impotriva intereselor romanesti!