Factorul nostru intern și-a arătat capabilitățile asemenea unei contrarevoluții. Grupuri de interese, toate în legatură cu fosta Securitate și fostul partid unic, au închis orice perspectivă de reformă. In fapt, comunismul nu a căzut în România, ci a devenit o formă de validare a corupției. Restituțio in integrum s-ar putea numi acest transfer de putere. România nu are minima capacitate de-a mobiliza forța dreptului pentru cauzele reale. Instanțele României sunt mai aglomerate decât oricând, în favoarea acelorași forțe care au distrus în formă continuată țara. Pentru că tot este în discuție modul în care FDGR a obținut un patrimoniu, încălcând principiile proprietății, avem derularea concretă a unei realități fără fundamentele legii. În acest mod de împroprietărire, din condeiul unor magistrați, și în contrarietatea legislației, se vede implicarea justiției în uriașe mizerii procedurale. Forța de impresionare și manipulare a unor funcționari publici, persoane private sau pur și simplu speculanți la bursa infracționalităților s-a dovedit a fi de fapt codul de procedură din justiție. Paralelismul cu justiția anilor’ 50 este justificat, arbitrariul înlocuind și atunci, și acum, elementele probatorii.
Altul ar fi trebuit să fie factorul nostru intern. Încredere, corectitudine, lege au ajuns atribute din alte galaxii, în așa măsură ele au dispărut. Degradarea centralizată și în continuă constituire legislativă și operativă, a fost exportată la Bruxelles de unde emite pretenții patriotice și europene. Prinsă între cele două falii ale dramaticului factor intern, externalizat, politica românească pare a fi sortită protocoalelor și grupurilor oculte. România a ajuns scena unor infracțiuni majore care atentează la interesul public al cetățenilor. Situația nu poste fi comparată cu derapajele din Ungaria sau Polonia, invocate interesat pentru a menține o presiune având alte cauze. Într-un asemenea scenariu nu există nicio soluție de redresare fără o centrare a democrației și reglementării independenței justiției.
Factorul extern trebuie cenzurat, la fel cu cel intern, prin scoaterea din jocul antidemocratic și nelegal în care România se adâncește zilnic. Factorul extern ar vrea un control imposibil, prin transformarea țării într-un fel de sucursală a unor multinaționale . Și factorul intern, și cel extern, care au deja sub control România, reprezintă în conjunctura actuală niște grupuri de interese angajate în jefuirea țării.
Domnule Vieru, in sfarsit faceti un nou pas in directia surprinderii realitatilor romanesti! Un pas mic, dar la fel de onorant ca un salt pe care deocamdata inteleg ca nu-l puteti face. Ca o remarca adiacenta, contrarevolutiile presupun revolutii, or in 1989 a avut loc o LOVITURA DE STAT KGB-ista despre care nu v-am auzit sa faceti vorbire, asa ca nu aveti indreptatirea de a vorbi despre contrarevolutii.Am spus un pas mic pentru ca „grupurile de interese NU SUNT IN LEGATURA CU SECURITATEA SI PCR,ele SUNT SECURITATEA SI PCR-ul REINTRATE IN ILEGALITATE!!Securitatea bolsevica a existat si cand PCR-ul interbelic actiona in ilegalitate, mai precis ca sectie de spionaj din cadrul COMINTERN(partidul bolsevic mondial)si functiona(Securitatea)sub denumiri diferite gen Comisia interna de Control sau Comisia de Cadre.Partidul si Securitatea nu au incetat nicio clipa sa existe,de aceea titulatura de STAT SECURIST PARALEL e justificata, fatada „democratica” fiind inselatoare, asa cum o resimtiti cu…intermitente!