„Fiecare trăieşte şi moare şi pe mâna lui”

Galeria “Căminul Artei” găzduieşte în aceste zile cea de a şasea ediţie a “Salonului Mic”, intiulată provocator „Ce-ţi trece prin cap şi-ţi iese pe mână?”.

“Salonul Mic” înseamnă o amplă expoziţie, pe cele două niveluri ale galeriei, în care 100 de expozanţi etalează picturi, sculpturi, desene, obiecte, instalaţii de dimensiuni relativ reduse, în sensul că ele nu trebuie să depăşească 60 de centimetri pe latura mare.

După temele anilor anteriori, „pictoBrand.Ro“, „Secţiuni“, „Familia CUBOID“, „Imaginea corpului uman versus Geometrii subiective“ şi „Fantasme“, organizatorii, Asociaţia Culturală “ZervasArt.RO” în parteneriat cu Filiala Pictură Bucureşti a Uniunii Artiştilor Plastici din România, au acordat anul acesta o libertate deplină creatorilor, singura miză declarată fiind calitatea estetică. Miză ce se descoperă, printre rânduri, în apelul lansat artiştilor: “Atunci când te loveşte talentul (dacă ai noroc – paranteză echivoc) trauma se transformă în satisfacţie. Statistic vorbind, talentul este parşiv, loveşte din interior, uneori migrează, te amăgeşte sau te ocoleşte. Atunci când sălăşluieşte în tine, te domină sau îl supui. Ce-ţi trece prin cap numai tu ştii, noi observăm, analizăm sau ignorăm vizualul comis. PS. Returul acestei experienţe se poate consemna şi prin interogaţia: Ce ţi-a ieşit pe mână ţi-a trecut prin cap? Mai gândeşte-te!”.

Cosmin Petru Paulescu, Viva Las Vegas

Curatorul îşi rezervă, sub această notă în care umorul este dublat de duritate, dreptul de a evalua, de a accepta sau de a respinge. Ceea ce, la urma urmei, este dreptul oricărui organizator de expoziţii.

Avantajele acestei optici sunt diverse. Salonul, reluând accepţiunea clasică a acestui tip de manifestare, cuprinde lucrări ale artiştilor din diferite generaţii, în totalitatea tehnicilor, cu o varietate de viziuni estetice, oferind o panoramă a plasticii contemporane şi, într-o anume măsură, dând posibilitatea privitorului de a lua pulsul creaţiei actuale de la un an la altul. În plus, libertatea acordată creatorilor eludează preocuparea pentru liniile pieţei de artă care a început să domine, din păcate nu tocmai structurat, peisajul expoziţional.

“Salonul Mic oferă cel mult direcţii; fiecare trăieşte şi moare în legea lui. Cred că Salonul, aşa cum îl realizăm noi, ar putea avea succes şi pe o piaţă de artă (mai) dezvoltată, pentru că, din câte am observat, ideea de conceptualism începe să se dilueze şi se revigorează uneori zona deprinderilor şi meşteşugului care, în ultimii zece ani, să zicem, a fost eliminată în mod voit din spaţiul contemporan.

Ileana Dana Marinescu, Micul laborator

Mi-am dorit şi am realizat acest Salon în ideea de a concentra într-un singur spaţiu o multitudine de expresivităţi, materialităţi şi fluxuri ce ţin de artele plastice, artele decorative sau noile media”, explica într-un interviu curatorul Salonului, Ionuţ Theodor Barbu.

Evident că o expunere de asemenea anvergură nu permite amintirea, ca să nu mai amintim discutarea tuturor lucrărilor prezentate. Şi nici măcar totalitatea direcţiilor relevate.

Se detaşează, desigur, nume consecrate, cum ar fi cel pictorului Marin Gherasim, a cărui “Cetate” reaminteşte propensiunea sa pentru sacru, dimensiune căreia i e alătură, în altă viziune stilistică şi cu implicaţii sugerând un interes esoteric, “Stările”, sublimate geometric, ale Danielei Frumuşeanu, de exemplu.

Alina Manole

Umorul sarcastic din “Viva Las Vegas”, de Cosmin Petru Paulescu, cu o hartă a României realizată din monede de 10 bani, amintind de sculpturile figurative ale spaniolului Gabriel Rufete, forme umane realizate din eurocenţi, se regăseşte, mai temperat, în transcrierea detaşată a relaţiei cu obiectele cotidiene, ca în “Pedeapsa”, instalaţia Letiţiei Oprişan, zonă pe care această artistă deschisă tuturor experienţelor tehnice a abordat-o în ultima vreme.

Sensuri de explorare filosofică se desprind din “Călătoria” lui Radu Popovici, călătorie în gând, în cultură, în experiment, sau la alte orizonturi de aşteptare din “Micul laborator” al Ilenei Dana Marinescu, a cărei lupă măreşte elementele unui univers parţial destructurat.

Formele sugestive şi rafinat albe ale lui Sorin Ienulescu, din “There is a view, a chance, a glimpse out there”, pot sta alături de modelajul aproape expresionist al unui portret-mască, intitulat “Cromos” de Valentin Duicu.

Marin Gherasim, Cetate

De altfel, apelul la arsenalul expresionist sunt multe în expoziţie, potrivite probabil cu epoca pe care o traversăm. Să amintim numai “Chimera 135”, grafica semnată de Aurel Burlacu, sau dramaticul “Nud” al Alinei Manole, cu formele lui contorsionate şi cromatica contrastantă. Oscilând între realitate şi oniric, un onirism impregnat de tragic, se remarcă compoziţia “Fum” a tânărului pictor Răzvan Borţea. Dintre creatorii tineri să le amintim şi pe Luminiţa Gliga, recunoscută de acum nu numai pe plan naţional, al cărei peisaj la dimensiunile impuse de Salon pierde o bună parte din strălucirea pe care i-o cunoşteam, şi pe Mirela Iordache, din nou într-o formulă nouă, cu o compoziţie destructurată ce mărturiseşte că artista îşi caută în continuare drumul.

Radu Popovici, Călătorie

Cea mai importantă concluzie a acestui Salon Mic ni se pare continuitatea, indiferent de direcţia abordată, între generaţii, promiţând afirmarea unei identităţi a creaţiei româneşti, diluată aparent în ultima vreme.

Ca impresie generală, organizatorii şi-au realizat intenţia, pentru că, într-adevăr, “expoziţia îşi propune să funcţioneze ca o instalaţie, ansamblul să depăşească relaţia exclusiv orizontală a privirii, să existe o multitudine de posibilităţi de lectură. Nu este nimic dirijat; vizitatorul poate intra şi ieşi pe unde doreşte”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.