Când povestea cu drobul de sare este mai plauzibilă decât programele (ne)economice ale autorităților pandemice.
Guvernul a anunțat un program de ajutor de stat pentru companiile mari constând într-o garanție guvernamentală pentru creditele de capital de lucru și de investiții. Garanția asigura 80% din totalul garanției necesare creditului și are o valoare cumulată totală de 8 miliarde de lei.
Companii mari sunt cele care au acumulat munți de lichidități în perioada pandemiei, atât din trimiterea acasă a angajaților (homeworking sau șomaj tehnic), cât și din „optimizare” fiscală – o grămadă de taxe, impozite și contribuțîi nu au fost achitate în perioada pandemiei, întrucât Guvernul a decis să nu execute silit și să nu aplice penalități și majorări de întârziere pentru neplata la termen de către TOȚI contribuabilii (amărășteni și mari deținători de lichidități, laolaltă).
Sunt tot companii mari și cele care au avut adevărate explozii de vânzări în perioada pandemiei – cele din domeniul mâncării (care s-a vândut continuu, ca în sezonul de vârf, direct în magazin) și al produselor de larg consum (care s-au putut livra la domiciliu, prin comenzi online).
Evident, sunt companii mari și mallurile, care cer acum redeschiderea magazinelor, în condiții de afluență foarte redusă de clienți, precum și plăți de chirii (majorate și umflate cu penalități).
Sunt companii mari, mai ales, băncile, ale căror cifra de afaceri și profitabilitate nu numai că nu au avut de suferit în pandemie, ci chiar au crescut. Iar acum, cu noul „produs” bancar garantat de stat, vor mai adaugă la cifra de afaceri alte cca 10 miliarde de lei.
Sunt convins că, spre deosebire de IMM Invest, care merge parcă stă, acest program guvernamental va demara că din pușcă și se va epuiza rapid, în maxim 2-3 săptămâni. Căci companiile mari, spre deosebire de IMM-uri, sunt „bancabile”, că să mai exprim în banchereză. Companiile mari fac parte, de altfel, din grupuri de societăți, care au posibilități multiple de obținere a creditării și garantării – de la împrumuturi în cadrul grupului, la operațiuni de credit comercial (mai ales sub formă termenelor de plata), la reverse-factoring și la credite bancare cu garanții intra-grup. Costurile la care se împrumută companiile mari sunt derizorii, astfel că, exceptând cine știe ce comisioane obținute de ministrul – jucător de pacanele de la finanțe, chiar nu văd de ce s-a lansat acest program.
De altfel, programul este chiar dăunător economiei și societății, din două motive :
(i) aceșți bani ar fi putut fi puși pe piață pentru a sprijini consumul, sub formă unor venituri minime garantate, a unor pensii majorate cu 40% în septembire și unor alocațîi dublate pentru copii; este culmea penibilului să spui că nu ai bani pentru asemenea cheltuieli sociale și să arunci pe fereastră, cu atâta aplomb, miliarde de euro;
(îi) aceșți bani ar fi putut fi mobilizați pentru sprijinul real al IMM-urilor aflate în dificultate financiară, entități care sunt motorul consumului (prin faptul că creează sau mențîn locuri de muncă și venituri sustenabile) și placă turnantă a companiilor mari cu consumatorii; este de-a dreptul pernicios să te împrumuți la costuri de 4-5%, pentru a aruncă niște miliarde de euro în gaură neagră a garanțiilor guvernamentale oferite unor actori economici care nu au nevoie de ele și să ignori tocmai acea parte a societățîi – IMM-urile și clasa de mijloc – care reprezintă, în același timp, coloana vertebrală morală a societățîi și motorul economic al acesteia.
Fără bani pentru consum, producția și investițiile companiilor mari se vor transformă în stocuri de mărfuri nevandabile ceea ce va duce, inexorabil, la concedieri. Reamintesc că, deja, în domeniul acoperit de corporații, șomajul a atins 20%.
A mobiliza acești bani în favoarea companiilor mari este nimic altceva decât a încerca să arunci nuci în pod cu furcă. Sau a încerca să cari apă de la fântână cu ciurul. Ori a încerca să bagi în casă lumina solară cu ligheanul. Raportat la asemenea tipuri de prostie, până și conceptul drobului de sare pare rezonabil.
Insailam,insailam,povestu dupa povesti,dar cine ne mai crede cand suntem in coterie cu ing. Daniel „Ficus” Zamfir ?!
Vorba lui Don Juan:” nu toate femeile sunt Biborteni,mai sunt si Borsec printre ele”…
Editat!
Nici măcar o astfel de situaţie strigătoare la cer, cu bani aruncaţi în vânt ( vezi şi cei aruncaţi pe sprânceană la massmedia, pentru a le spune unor idioţi ca tine să se spele pe mâini ?, pe unii ca voi îi face să scoată rahat pe nări ?! !
Spălaţi-vă şi pe cap cu alde Câţu, Orban şi Iohanus, că pe creiere , la voi e greu să le găsească !
Dacă-i vorba de revoluţie, şi încă progresistă, guvernul ORBan aruncă cu banii imediat :
Ministerul Culturii a virat două milioane de lei către MNAC pentru achiziția de artă contemporană, în sprijinul artiștilor români și pentru a facilita publicului accesul la operele lor.
Spectacol execrabil finanțat din bani publici și girat de Guvern, în frunte cu Ministrul Culturii: Travestiți au oferit un moment muzical, la finalul căruia și-au dorit „să cadă Catedrala Mântuirii”
@Corector: Mai baiatule, tu nu stii decit sa primesti flegme?! Hodoronc-tronc te trezesti scriind, dar gindirea iti este aiurea! Zau, de ce nu vrei sa produci si tu ceva util (nu ma refer la idiot-util!) societatii in care traiesti?!
Avem guvern de pacanele si la toamna tot pacanele o sa mancam dar sfrijite din agricultura finantata si irigata de catu si popescu.
IMM-urile și așa zisii angajați ai lor au participat cu aplomb, alaturi de marile companii, la revoluția muii din Piata Victoriei. Toți erau îngroziți de faptul că Statul nu mai vrea sa se lase furat. Dar în timp ce marile companii și-au creat mecanisme de acoperire a evaziunii fiscale și au trecut la plata muncii la gri, IMM-urile practicau evaziunea grosieră și foloseau la greu munca la negru. Iată, au obținut ce au dorit. Cei mari si-au prezervat mecanismele de evaziune, iar ce mici nu mai trebuie să plătească impozite și salarii pentru că intră în faliment. Cam asta e, in czul IMM-urilor, diferența între a fi prost și a fi prost.
Și dacă scade consumul, înseamnă că vor scădea importurile. Iar producția, presupunând că chiar exista, se va îndrepta spre export, îmbunătățindu-se in acest fel balanta comerciala a țării.
Iar cetățeanul va trăi dupa cum a votat.
ca socul izolarii si teama, va avea un efect ”curativ”, stimuland o defulare, desi prudenti, s-ar putea ca unii sa vrea, nu in Romania sau mai putin la noi sa-si schimbe ceva, atunci se vor vinde masini si alte bunuri care sa dea senzatia de revenire la normal deci o relansare economica. Asa cum este foarte posibil sa vedem o lume care isi va pune problema ca totul este derizoriu si e inutil sa-ti mai doresti ceva…asa ca daca conducatorii tarilor nu vor incerca sa dea incredere oamenilor si le vor arata toata ziua pisica in stil Orban/Iohannis, prin starea de alerta si un morman de neadevaruri paguboase, pt a se umple cu arginti, dar in final pot ajunge tirani la azilul de batrani, pt ca restul vor cauta tara care sa le ofere, libertate, siguranta si bunastare, iar la noi PD-L-ul este specializat in ruinarea Romaniei, incepamd cu Flota. Pt negustorii de sclavi o tara de flamanzi este tot ceea ce vor dori sa gaseasca in Africa romaneasca, deci PD-L-ul poate fi cea mai buna achizitie a PPE-ului…si a poporului care-i idolatrizeaza de la Zeus la Klaustrofob.
Lasă-i domnule pe fiecare cu expertiza lui.Matale nu esti medic epidemiolog iar medicul nu e av.pop.Nu mai amestecați apele că iese prost.Murim noi, nu voi!