(GALERIE FOTO) Leopold Adler – celebrul imortalizator

Leopold Adler – celebrul imortalizator al județului Hunedoara

Este unul dintre cei mai prolifici fotografi de la începutul secolului XX, a lăsat posterităţii o serie impresionantă de fotografii care înfăţişează viaţa cotidiană şi portretele oamenilor care au trăit în acest ţinut. Locuitorii Hunedoarei sunt prezentaţi în ipostaze rare, de celebrul fotograf praghez.

În spatele poveștii
Prima dată am învățat să ascult – poveștile bunicilor. Apoi am învățat să citesc – buchisind. Ca mai apoi să învăț a scrie – nu știu cum și de ce. Acum se vede că trebuie s-o ia de la capăt să reînvăț a asculta, a citi și a scrie.
„În această lume săracă și urâtă, toți cerșim câte ceva. Stăm la colțurile străzii cu sufletul făcut căuș și cerșim după puțină omenie, după puțină dragoste. Dar cel mai adesea sufletul se usucă sub privirile celor prea grăbiți și prea ocupați în mijlocul cărora ne ducem zilele. Pentru că… cel care nu va da, nu va primi niciodată”, zicea Nicolae Iorga. În spatele poveștii sunt, aproape totdeauna, oameni ce primesc sau dau.
Niciodată nu voi ști nimic. Tocmai de aceea învăț și-mi caut maeștri pentru fiece muncă ce o fac. Nu-mi vor capta cu toți atenția, nu le voi urma exemplul tuturor, însă îi respect!
Un exemplu demn de urmat a fost și fotograful Leopold Adler, despre care voi a vă scrie în această zi:

Leopold Adler
Născut în familia unui fabricant evreu din Cehia de astăzi, s-a stabilit la Brașov în anii ’70 (după Kurt Hochstuhl, în anul 1872, după E. Bădescu în 1875). În 1873 îl găsim angajat în atelierul lui Karl Bömches, iar din 1875 își deschide propriul studio fotografic, unde îi aduce pe la sfârșitul anilor ’70 pe colaboratorii săi Josef Schuller senior (n. 9 sept. 1850, Reghin, jud. Mureș – m. 12 feb. 1918, Brașov) și J. S. junior (1874-1956).
Din 1900 până la sfârșitul lui 1909 Schuller senior conduce atelierul lui Adler împreună cu fiul său. Când au preluat studioul, ei au preluat și plăcile fotografice, ale căror copii, conform unei practici cunoscute atunci, le vindeau sub numele lui Adler. Din 1909 până în 1915, Leopold Adler preia din nou atelierul.
Apogeul carierei lui Leopold Adler este între 1909-1914, perioadă în care poate fi considerat cel mai bun fotograf brașovean (Konrad Klein), iar atelierul său unul dintre cele mai renumite. Din multitudinea fotografiilor realizate merită să fie amintite cele ale orașului Orăștie și ale satelor din acest Ținut, care conțin portrete, peisaje, monumente de arhitectură, costume populare.
Fotografiază, de asemenea, monumente istorice din Transilvania (biserica din Densuș, catedrala metropolitană din Blaj etc.), clădiri ale unor instituții publice (în special gări), mineri, ciobani etc., surprinși în costumele specifice și, nu în ultimul rând, autentice șatre țigănești. Imortalizează o serie de evenimente istorice cărora le-a fost martor cum ar fii lăsarea la vatră a soldaților români din armata austro-ungară, întruniri electorale etc.
O perioadă a fost fotograf și la Săliște și Orăștie, unde a surprins imagini și din aceste locuri. Cele mai multe din fotografiile sale se păstrează în colecții particulare, iar o parte din cele cu valoare documentară se află la Biblioteca Academiei Române. Fotografiile sale, mărturii ale unui trecut bogat și plin de semnificații, dau culoare și un parfum specific textelor din unele monografii. Pe de altă parte Leopold Adler s-a implicat în activitatea comunității evreiești brașovene, fiind un timp administratorul acesteia.
Fotografiază la Hunedoara, Deva, Orăştie, Geoagiu, Ţara Haţegului, Valea Jiului şi Ţinutul Pădurenilor s-au numărat printre locurile preferate ale faimosului fotograf din Transilvania începutului de secol XX, Leopold Adler. Sute de fotografii realizate de artist în comunităţile hunedorene s-au păstrat de peste un secol, iar unele dintre ele sunt expuse în muzee importante.
Scenele surprinse în fotografiile care poartă marca Adler prezentau târgul Hunedoarei, Uzinele de fier ale oraşului, băile de la Geoagiu, Cetatea Devei, modul în care oamenii traversau râul Mureş, centrul Orăştiei, munca din minele de aur de la Brad, din exploatările de fier din Ţinutul Pădurenilor şi din cele de cărbune din bazinul Văii Jiului, dar şi numeroase portrete.
A murit la vârsta de 76 de ani, în urma unei îndelungate suferințe, fiind îngropat în cimitirul comunității israelite neologe.
Frații săi (Moritz, Alfred și Aladár) au lucrat, de asemenea, în Transilvania ca fotografi. Leopold Adler a colaborat cu ei scurt timp, câțiva ani în Brașov. Fiind căsătorit din anul 1870 cu Caroline Muschalek, sora unui meșter fotograf din Brașov, este foarte posibil ca o serie de fotografii și clișee aparținând lui Leopold Adler să se regăsească în colecția Muschalek.
Succesul lui Adler se datorește calității fotografiilor executate în atelierul său. Numele lui căpătase o asemenea notorietate, încât, în 1901, când a preluat atelierul lui Adler, un alt fotograf, Joseph Sculler (ucenic al lui Adler), nu ezită să-și facă reclamă, imprimând pe spate mențiunea că el este „urmașul lui Adler” reclamă destul de folosit pe atunci.

Referințe fotografice: Biblioteca Academiei Române.
Referinţe:
Brassoi Lapok, 8 mai 1924: Lexikon, (cu portretul fotografului);
Manaţe, Carmen, Fiul, Sami, Oprea, Viorica, Comunitatea evreilor din Braşov. Secolele XIX-XX, Braşov, Editura Transilvania Expres, 2007;
Pestrea Suciu, Steluţa, Străzi, case, oameni…, în Gazeta de Transilvania, an 170, nr. 5549, 25 octombrie 2008;
Kurt Hochstuhl, Leopold Adler, pe site-ul Landesarchiv Baden-Württember, mai 2011;
Bădescu, Emanuel, Leopold Adler, fotograful existenţei româneşti în Ardeal, în Astra, s.n., nr. 1-4/2014.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.