În toată existenţa mea, fără întrerupere, am avut faţă de viitor – această fascinantă incertitudine – o accentuată lipsă de interes. Nu a fost vorba de vreo teamă, probabil doar o reţinere generată de conştientizarea imposibilităţii de a-l controla într-o acceptabilă proporţie. Mi-a fost de ajuns trecutul, în care am găsit tot ce aveam nevoie, şi, uneori, prezentul. Cu timpul, am observat că viitorul nu este decât o rezultantă alcătuită din efectele logice ale lucrurilor care au existat în trecut, decizii, întâmplări, un fel de rezultantă a unor opţiuni şi voinţe ale oamenilor.
Plus o influenţă a efectelor secundare, generate de lucrurile importante. Rareori inserţii cu foarte puţin arbitrar. De aici încolo, viitorul a început să devină previzibil, îl puteam chiar genera. Şi de multe ori chiar m-am jucat cu el, am studiat astfel evenimente şi oameni, constatând certitudini simple. În acest fel, pentru mine, viitorul îşi consuma continuu misterul. Am înţeles însă că lumea este, totuşi, într-o călătorie a dezordinii, cu foarte rare momente de repliere, de natură strict spirituală, unde, oarecum brutal, am putea ataşa inclusiv morala.
Pe de altă parte, în lumea fizică, entropia a devenit şi ea o certitudine ştiinţifică, acest lucru ajungând, în timp, şi în convingerile mele. Astfel, am căutat să obţin din ce aveam la îndemână un confort. Pentru menţinerea lui, am creat un mic univers împrejur, de protecţie, în care nu se putea pătrunde. În câteva lucruri am devenit radical. În altele, mai indulgent. Probabil în funcţie de abilităţi şi, totodată, de propriile relaxări, cărora le-am putea spune păcate. Mi-am dat seama de timpuriu, chiar de dinaintea convingerilor religioase, că ideea existenţei lui Dumnezeu mă poate scăpa incluziv de acest produs al viitorului, care înseamnă neantizare. A mea, a lumii, a tot ce am considerat important, a tot ce am sprijinit cu fărâma mea de jertfă şi a tot ce am iubit.
Îi rămân dator doar lui Dumnezeu şi celor care au trăit pentru El şi mi-au oferit un exemplu de vieţuire. Acum, Dumnezeu poate să nici nu mai existe. Pentru mine, Îi las această opţiune, mi-au fost de ajuns oamenii şi învăţătura Lui. Nu există frumuseţe mai mare, atât în lumea fizică, materială, cât şi în cea a ideilor, precum există în Evanghelie, în epistole şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, ori ale marilor teologi ai sufletului.
Pentru mine, Dumnezeu a existat cu asupra de măsură în trecut, prezentul este al mărturisirii şi viitorul nu mă mai interesează, viitorul meu este al Lui. Dar cea mai mare prăbuşire sufletească a mea este să văd Biserica lui Hristos cum devine lume, cu toate deprinderile şi căderile ei şi cum chiar oamenii lui Hristos înţeleg asta şi nu fac nimic, de parcă Dumnezeul lor ar fi o zeitate ocrotitoare a dezastrelor şi a complicităţii.
Cristina Pintea e cea mai tare luptătoare! „Vedeta” Cristina Neagu e istorie! Succesuri guys! Huooo antrenorului care nu are ochi pentru valorile adevărate la momentul potrivit!
ae vede pregstirea teologica a domnului Marius Sulea si colaborarea cu Trinitas tv de astfel de oameni avem nevoie care analizeaza entropia si entalpia plus existenta lui Dumnezeu(adica a informatiei)
De autor :
„Scrisori pt.departarile din voi-
„Armâne, fără,tine viu, crucea îţi va fi străină
Armâne, gione, ce te-ai gândit căîţi va fi pe cruce scris?
istoria sau ratarea ei? bucuria de-a trăi sau drama reală
?uitarea de sine, sf ărâmarea firii tale înalte,inconştienţa de-acum?te mulţumeşti săscrie pe ea că
ai trăit milenii şi ai murit chiar azi, când lumea ta e pe final?sau crezi că e de-ajuns că
ai supravieţuit chiar vieţii din cântecele tale?
nu, gione, moartea e moarte când vine din tine.
nu confunda rămăşiţa respiraţiei tale cu viaţa armânească!
şi, mai cu seamă, cine crezi că
îţi va scrie astăzi crucea?
grecii, care te-au făcut să-ţi vezi sângele din piept,
căzând pe pietrele lor sterpe,ca ultim argument că
tu eşti grecul mort
şi vechi de care au nevoie pentru ca ei s
ăstea în satul tău?cât să
le maiţ ii în inima ta blestemul
şi ura?
şi de când accepţi tu ca minciuna din istoria lor să
înceapă cu tine?
ai uitat că ochii tăi au văzut cea din urmă lumină
lucind pe cuţitul antartului grec,năvălind în haită
din crânguri şi din episcopii?e de-ajuns numai atât,
să-ţi spună că tu e şti grec viteaz,
pentru ca tu să plângi în limba lor?
cine, more, îţi va scrie crucea? românii,
care te-au chemat special ca să te uite,
pierzându-te mereu înăuntrul lor infestat de turbare?
albanezii turciţi, care cred că sunt mari,
când se urcă pe mormintele strămoşilor tăi?
sârbii, bulgarii, cine, more, îti va scrie pe cruce?”
Nu stiu….dar par tot mai artificiali preotii nostrii. Par niste artefacte false , atent vopsite si modelate cu obiceiuri aduse dintr-o vechime imaginara ca sa semene a antichitati. Cu barbile acelea rare si lungi(pana si Ataturk i-a tuns pe turci), sutane lungi si caraghioase, potcapuri ciudate luate dupa ceea ce purtau preotii israeliti acum 2500 ani. Ciudati. Eu zic ca Dumnezeirea, credinta, nu sta in aceste impodobiri , „podoabe” inutile pentru a propovadui credinta. Dumnezeu este in orice, in oricare dintre noi, este energia care ne hraneste si ne misca si nu-i nevoie sa se fandoseasca preotii nostrii ca sai aducem slava. Ar trebui sa se tunda, sa-si aranjeze tinute mai decente , mai moderne de ce nu . Traim totusi in secolul 21, cu energia lui Dumnezeu, energie care nu este un artefact fals vopsit !
” în lumea fizică, entropia a devenit şi ea o certitudine ştiinţifică, ”
dl. Solea pare ca pomeneste de creshterea si descreshterea entropiei,aia.
-o fi cu nervii in batista,
uite si posibila cauza,
„Nume şi prenume: Şolea Marius Marian. Situaţia militară: stagiu satisfăcut. Născut: 11 octombrie 1974, Bucureşti, sector 3. Mail: marius_marian_solea@yahuu.”
-fraiere:
13 ani am fugit de Armata
si nu ne-a ajuns din urma….bagabontzii si ghertzoii?
poate se aleageau impushcati noaptea-n dormitor…..
-noaptea abia incepe,
Servim Patria!
Colaborarea cu Trinitas m-a facut să râd. Sunt mai multe motive, inclusiv acela ca Radio Trinitas a fost făcut de mine, când eram student la Iași. 🙂 Poanta, deși a fost involuntară, este foarte bună, tocmai pentru că, recent, Biserica Ortodoxă Română a lansat un documentar aniversar, la împlinirea a 25 de ani de la înființarea Trinitas, în care s-a mințit ridicol. Radio Trinitas a fost înființat de Vitalie Danciu, starețul de atunci al Mănăstirii Golia din Iași, și de mine. Pe părinte, l-am adus acum câțiva ani la o mănăstire nou înființată în Gorj, plecând de la refacerea unei bisericii din Lunca Gilortului, făcute de tatăl Generalui Magheru.
Va multumesc dle.Solea ca ati dat propria dv.poezie,nu credeam.
Poezie autobiografica cu amprente sirani lasate in sufletul dv.de aroman mult inrudit cu noi,mai ales ca mereu ne jignesc unii pe aici si ne fac valahi,nume de mindrie si sorginte inflacarata.
Si totusi,dupa ce ii luati pe toti vecinii la rind,pt.ca epoci v-au izgonit din case si sate,-cam la fel ca in timpul contemporan in care traim -fara a se da socoteala acelor dezmosteniti cum sunt pe cale sa devina romanii-
gasiti de cuviinta sa ne faceti ca avem sufletul plin de turbare!
Multi aromini stabliti in Dobrogea,mai ales,Constanta etc.au primit la venire si cite 10 ha pamint!
Bunicul meu matern,luptator in Iul RM a primit 3 ha.in baltile de la Rast-Dolj!Altul,din partea tatalui ,a venit bolnav si a murit in 2 ani ,lasind orfni 2 copii mici etc.
Va „felicit”pt.”aprecierea”romanilor,inca odata ca au sufletul plin de „turbare”!sunteti „viteaz”,nu-i asa ,cu scripca,scripca ?
ps.daca nu veti reda postarea,chiar va inteleg,asa,in „turbarea”sufletului meu poetic-nepoetic.
**Dar cea mai mare prăbuşire sufletească a mea este să văd Biserica lui Hristos cum devine lume, cu toate deprinderile şi căderile ei şi cum chiar oamenii lui Hristos înţeleg asta şi nu fac nimic, de parcă Dumnezeul lor ar fi o zeitate ocrotitoare a dezastrelor şi a complicităţii.**
atunci poate ar fi timpul sa cautati cine era Isus cu adevarat si ce a spus… Isus reprezinta doar Calea si NU are nici o biserica. credinta este in noi pentru ca noi suntem parti din EL. Dumnezeu este in tot si-n toate … nu stiu daca in toti – unii par a fi carcase. aveti credinta. biserica este doar un lacas al omului. atat. daca omul este cum este…unde te rogi, de fapt, omule…? popii se vad „tuburi” intre EL si noi (??). DUMNEZEU STIE CINE SUNT. Pentru ca este in mine, cum este si voi toti, cei care aveti credinta in el. nu ai nevoie de tub sau de spovedanie. ai nevoie de cainta si de umilinta. de credinta. este atat de greu sa-ti iubesti dusmanul si sa-l ierti…sau sa nu judeci…nu-i asa?
Sa aduci biserica in secolul XXI inseamna ruperea de traditie si chiar ceea ce sublinia autorul-aducerea lumii in biserica.
Asa cum neoprotestantii au adus muzica lumeasca pentru a aduce inchinare,cica! Un fel de prostitutie religioasa pentru a atrage un numar tot mai mare de tineri,la ei nu mai conteaza calitatea credintei ci cantitatea enoriasilor-ceea ce aduce afaceri profitabile si beneficii celor aflati in conducerea respectivelor culte,ca doar sunt sponsorizate pe filiere internationale.