George Soros: Speranța unui Regrexit

”Până când cetățenii britanici să voteze pentru a părăsi Uniunea Europeană, criza refugiaților era cea mai mare cu care se confrunta Europa. Această criză a jucat un rol crucial în ceea ce avea să fie mult mai marea calamitate a Brexitului”, scrie George Soros pentru Project Syndicate.

”Votul a adus un soc uriaș; în dimineața de după scrutin, dezintegrarea UE părea aproape inevitabilă. Crizele din alte state UE, în special din Italia, au accentuat previziunile sumbre privind supraviețuirea UE.

Însă pe măsură ce șocul initial al referendumului britanic s-a estompat s-a întâmplat ceva neașteptat: tragedia nu mai pare un fait accompli. Mulți alegători britanici au început să simtă o remușcare, pe măsură ce ipoteticul devenea realitate. Lira sterlină s-a prăbușit. Un nou referendum scoțian a devenit tot mai probabil. Foștii lideri ai taberei ”Leave” s-au aruncat într-o ciudată luptă a auto-distrugerii și unii dintre adepții lor au început să întrezărească viitorul sumbru pe care atât țara, cât și ei personal urmează să-l aibă. Un semnal al schimbării opiniei publice a fost o campanie sprijinită până acum de peste patru milioane de oameni, care au trimis o petiție Parlamentului pentru a organiza un al doilea referendum.

Așa cum Brexitul a fost o surpriză neplăcută, răspunsul spontan ce i-a urmat este o surpriză plăcută. Oamenii din ambele tabere – cel mai important, cei care nici macar nu au votat (în special tinerii sub 35 de ani) – s-au mobilizat. Este un soi de implicare la firul ierbii pe care UE nu a reușit să o genereze până acum.

Tulburările de după referendum le-au arătat celor din Marea Britanie exact ce vor pierde părăsind UE. Dacă acest sentiment se extinde și în restul Europei, ceea ce părea inevitabila dezintegrare a Uniunii ar putea deveni un impuls pozitiv pentru o Europă mai puternică și mai bună.

Procesul ar putea să înceapă în Marea Britanie. Votul popular nu poate fi inversat, însă colectarea de semnături poate transforma peisajul politic, revelând noi forme de entuziasm pentru apartenența la UE. Această abordare poate fi apoi transpusă în restul UE, creând o mișcare care să salveze UE printr-o reforma profundă. Sunt convins că, pe măsură ce consecințele Brexitului vor apărea în lunile ce urmează, tot mai mulți oameni vor dori să se alăture acestei mișcări.

Ce nu trebuie să facă UE este sa penalizeze alegătorii britanici și să ignore preocupările lor legitime pentru deficiențele Uniunii. Liderii europeni ar trebui să-și recunoască propriile greșeli și să recunoască deficitul democratic al actualei arhitecturi instituționale. În loc să trateze Brexitul ca pe negocierea unui divorț, ei ar trebui să profite de ocazie pentru a reinventa UE – transformând-o într-un club în care Marea Britanie și ceilalți care riscă să iasă să-și dorească de fapt să fie.

Dacă alegătorii dezamăgiți din Franța, Germania, Suedia, Italia, Polonia și de peste tot din UE ar vedea că Uniunea le aduce beneficii, UE va deveni mai puternică. Dacă nu, se va dezintegra mai repede decât liderii și cetățenii îsi imagineaza acum.

Noul pol al problemelor este Italia, care se confruntă cu o criză bancară și cu un referendum în octombrie. Premierul Matteo Renzi are o problemă: dacă nu poate rezolva criza bancară la timp, va pierde referendumul. Aceasta ar putea aduce la putere Mișcarea de 5 Stele, un partener al UKIP în Parlamentul European. Pentru a găsi o soluție , Renzi are nevoie de ajutorul autorităților europene, însă ele sunt lente și inflexibile.

Liderii europeni trebuie să recunoască că UE este în pragul colapsului. În loc să dea vina unul pe altul, ar trebui să tragă în aceeași direcție și să adopte măsuri excepționale.

În primul rând, trebuie făcută o distincție clară între apartenența la UE și apartenența la zona euro. Acele țări norocoase care nu sunt membre euro nu ar trebui să fie dicriminate. Dacă zona euro dorește să devină mai bine integrată, așa cum ar și trebui, are nevoie de propriul Minister de Finanțe și de propriul buget, pentru a fi o autoritate fiscală, pe lângă autoritatea monetară care este acum Banca Centrală Europeană.

În al doilea rând, UE ar trebuie să se folosească de capacitatea de creditare excelentă. Liderii ar trebui să fie iresponsabili să nu se foloseasca de capacitatea UE de a împrumuta atunci când însăși existența ei este în joc.

În al treilea rând, UE trebuie să-și întărească apărarea în fața inamicilor externi, care ar putea profitra de actuala ei slăbiciune. Atuul UE este Ucraina, ai cărei cetățeni sunt gata să moară pentru a-și apăra țara. Apărându-și țara, ei apără și UE – lucru rar în Europa de azi. Ucraina este norocoasă să aibă un guvern nou care este mai hotărât și probabil va aplica reformele pe care le cer cetățenii și cei care ii sprijină din exterior. Însă UE și statele membre nu oferă sprijinul pe care Ucraina îl merită (SUA oferă mai multa susținere).

În al patrulea rând, planurile UE pentru a rezolva criza refugiaților trebuie revizuite. Sunt pline de erori și de inconsistențe care le fac ineficiente. Sunt și mult subfinanțate. Și prevăd măsuri coercitive care generează rezistență. Am propus un remediu la aceste probleme aici.

Dacă UE avansează de-a lungul acestor linii, atunci va deveni o organizație la care oamenii își vor dori să fie parte. În acel moment, schimbarea tratatelor și integrarea mai profundă vor fi din nou posibile.

Dacă liderii Europei nu reușesc să acționeze, cei care vor să salveze Europa pentru a o reinventa ar trebui să urmeze calea tinerilor activiști din Marea Britanie. Mai mult ca niciodată, susținătorii UE trebuie să găsească modalitățile prin care să-și facă simțită influența.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.