Grand Lyon, un muzeu al arhitecturii, sub cerul liber

Veche capitală a Galilor în timpul Imperiului Roman, Lyon a devenit un oraş-târg începând cu Evul Mediu, apoi o piaţă financiară de prim ordin din Renaştere până în secolul al XX-lea. Prosperitatea lui economică s-a datorat succesiv monopolului mătăsii şi apoi apariţiei industriilor textilă şi chimică.

Urmele straturilor de arhitectură la Lyon sunt numeroase şi adesea magnifice. Fără a ne întoarce până la Renaştere (deşi Lyonul oferă una dintre remarcabilele panorame renascentiste din Hexagon), să ne mulţumim cu secolul al XX-lea.

Domină umbra tutelară a uriaşului Tony Garnier căruia i se datorează, între altele, trei minunate vile, construite în 1912, 1919 şi 1924, marea hală care-i poartă numele (1914), stadionul Gerland, prevăzut iniţial pentru Jocurile Olimpice (1919), şi Şcoala municipală de ţesătorie (1933). În umbra lui trebuie remarcaţi Michel Roux-Spitz, campionul tuturor categoriilor de imobile, care semnează capela spitalului Saint-François d’Assise (1925) şi „Théâtre des jeunes années” (1935), şi Victor Robert, căruia i se datorează uimitorul grup şcolar „Aristide Briand” (1932).

Clădirile proiectate de echipa Kengo Kuma

În anii ’30, la Villeurbanne, Morice Leroux a ridicat o fascinantă alee de zgârie-nori şi „Teatrul Naţional Popular”, în timp ce Robert Giroud a construit o majestuoasă primărie, al cărei turn răspunde zgârie-norilor. Ieşind din Lyon, la câţiva kilometri, începe pelerinajul Le Corbusier, cu mânăstirea „Sainte-Marie de la Tourette”, la Eveux (1959). Se continuă, la Firminy, cu o admirabilă „unitate de locuit”, Casa de cultură, biserica şi echipamentele sportive (1960-1970). Ceva mai departe, la Givors, nu trebuie ratate locuinţele sociale „Les Etoiles”, ale lui Jean Renaudie (1981), care, după 30 de ani, rămân exemplare.

În ultimele două decenii s-au depus în peisajul arhitectonic semnături celebre: Jean Nouvel, cu Opera (1993), Daniel Buren şi Christian Drevet cu „Piaţa Terreaux” (1994) sau Santiago Calatrava cu „Gara TGV” a liniei Lyon-Saint-Exupéry (1994)…

Şi în afara zidurilor oraşului s-a întâmplat acelaşi lucru. Renzo Piano a semnat postul EDF (Electricité de France, cel mai mare operator de reactoare nucleare), zis „Le Galet” din Villeurbanne (1996), Dominique Perrault a construit Mediateca „Lucie Aubrac” la Venissieux (2001), Raphael Pistilli a proiectat gimnaziul „Antoine Muguet” la Bron (2004) şi trioul Patrick Bouchain, Loïc Julienne şi Sébastien Eymard au ridicat „Centrul Naţional Coregrafic-Compania Maguy Marin”, la Rilleux-la-Pape…

Cubul portocaliu, unul dintre reperele arhitecturale şi cromatice ale zonei

Garnier, Nouvel, Perrault, Wilmotte, dar şi Jakob&MacFarlane sau Herzog&de Meuron au făcut din metropolă un muzeu sub cerul liber.

Astăzi, lucrurile prind formă la „Confluence”. Vechiul pavilion al Vămilor, revizitat de Jean-Michel Wilmotte în 2007, şi vechiul pavilion Salinelor, reconvertit şi pus în valoare de echipa Dominique Jakob şi Brendan MacFarlane, sunt aici, în negru şi portocaliu, cele două stindarde care aşteaptă, să se termine cartierul contemporan unde lucrează, printre alţii, Odile Decq, Manuelle Gautrand, Rudy Ricciotti, Massimiliano şi Doriana Fuksas, Francois Leclercq…

La mică distanţă se ridică monumentala Primărie a Departamentului, semnată Christian Portzamparc (2011), în timp ce la vârful peninsulei, cu un picior în Rhône şi unul în Saône, se va ridica la orizont, straniu şi „deconstruit” Muzeul „Confluence”, semnat Coop Himmelb(l)au.

Hikari, un proiect avangardist

Clădiri de locuit, realizate în cartierul Confluence de Doriana şi Massimiliano Fuksas

Amenajarea celor 24 de hectare ale site-ului „Confluence”, supervizată de Herzog&de Meuron, staruri ale arhitecturii internaţionale, va fi summumul acestui proces. Marele proiect urban „Lyon Confluence”, în curs de derulare între Rhône şi Saône, trebuie să transforme un loc destinat industriei într-o extensie a oraşului. La sfârşitul lucrărilor, 13.000 de metri păraţi de locuinţe, 12.000 de metri pătraţi de hoteluri, servicii şi magazine şi 13.000 de metri pătraţi de birouri vor înlocui dezafectatele clădiri industriale.

La începutul acestei luni a fost anunţată echipa de arhitecţi care a câştigat concursul pentru proiectul numit „Ilôt P” şi terminarea Pieţei Nautice în cartierul „Confluence”.

În ultima etapă au fost analizate proiectele a patru echipe concurente: cabinetul „Shigeru Ban” şi „Rue royal Architectes”, „Kengo Kuma” şi „CBR architectes”, „Dominique Perrault” şi „Agenţia Mateo Arquitectura” şi „Bernard Reichen” şi „Barbarosa&Guimaraes”.

Caietul de sarcini al proiectului „L’Ilôt P”, ultima piesă din cartierul Pieţei Nautice, a fost elaborat de agenţia Herzog & de Meuron. Este vorba despre 12.000 de metri pătraţi, din care birourile vor ocupa şapte sau opt mii de metri pătraţi, locuinţele, trei sau patru mii, iar magazinele, o mie, o mie cinci sute.

Kengo Kuma Confluence

Proiectul echipei câştigătoare, „Kengo Kuma” şi „CBR architectes”, va fi marcat din punctul de vedere al mediului înconjurător de construirea a trei edificii cu energie pozitivă şi va trebui să apeleze la noi surse de economie a energiei. Este vorba despre trei clădiri distincte: „Higashi” (Est, în limba japoneză), cuprinzând birourile, „Minami” (Sud), cu locuinţele Pieţei Nautice, şi „Nishi” (Vest), cuprinzând magazine, birouri şi vile pe acoperiş, de-a lungul căii ferate. Fiecare imobil este prevăzut cu lumină naturală, vederi către exterior, porozităţi… Construcţia va folosi piatră albastră de Savoia, striată, provenind din regiunea Rhônului, cu striurile puse orizontal, pentru birouri, sticlă pentru edificiul central constituit din 42 de locuinţe, şi lemn de plop pentru clădirea mixtă de-a lungul căii ferate. Vor fi amplasate panouri foto-voltaice semitransparente în tonuri de gri închis.

Clădirile sunt „sculptate”, prin intervenţii asupra laturilor, care „schimbă geometria la întâlnirea spaţiilor dintre imobile. Ele se pliază şi se rafinează pentru a dispărea la piciorul şasiului de sticlă”. Soclul comun, transparent, este constituit din mari elemente vitrate pe toată înălţimea, oferind trecătorului o alternanţă de privelişti asupra magazinelor, intrării birourilor şi străpungerilor vizuale către grădina interioară.

Unul dintre proiectele de reamenajare a malurilor râului Saon

Spaţiul dintre volumele clădirilor oferă imaginea centrului sitului, situat la nord. Această curte-grădină se sprijină pe prescripţiile peisagistului Michel Desvigne, solul trebuind să fie fixat prin plantarea unui mare număr de arbori. Desenul curţii reia geometria arhitecturală a proiectului. Terenul se ridică şi formează dune pentru a feri de vânt şi a oferi stratul de pământ necesar plantării copacilor.

Realizarea acestui proiect se doreşte avangardistă din punctul de vedere al eficienţei energetice. Proiectul, numit general „Hikari”, îşi propune să capteze lumina soarelui. Vor fi construite trei surse de producere a energiei. O instalaţie foto-voltaică, cu o putere echivalentă consumului necesar unui număr de 160 de locuinţe, va fi integrată în acoperiş şi în faţadă. Ea va fi completată de geotermie şi de cogenerarea pe bază de ulei vegetal, „colza”, provnit din regiunea Rhône-Alpes. Ansamblul ar trebui să consume cu 50-60% mai puţin decât normele de reglementare termică actuale, potrivit tehnicienilor.

Călătorie pe malurile râului Saône

Reamenajarea Portului Rambaud

Grand Lyon îşi oferă mereu un nou look. După cartierul-far pe peninsula „Confluence”, după ce s-a creat un pol al artelor, „Carré de soie”, între Vaulx-en-Velin şi Villeurbanne, iată acum un nou proiect: amenajarea malurilor râului Saône, propusă tuturor artiştilor interesaţi în spaţiul public. 50 de kilometri pe cele două maluri vor avea un aspect nou, imaginat de plasticieni şi peisagişti. Proiectul prevede drumuri pietonale, spaţii de joc, piaţete, instalaţii pentru pescuit sau navigaţie… Parcursul va traversa 14 comune şi va costa 60 de milioane de euro. Până la jumătatea anului 2013, ţărmul aproape inaccesibil uneori va deveni o promenadă. Jérôme Sans este responsabilul punerii în operă a acestui proiect colosal, care reuneşte opt echipe de urbanişti aliaţi cu 12 artişti care se vor ocupa de ecluze, de porturi sau de pasarele. El visează un „road movie”, un film al râului cu multiple surprize vizuale, care să uimească şi să emoţioneze, într-un montaj care să solicite continuu privirea. „Fiecare proiect este o invitaţie să priveşti şi să te deplasezi altfel, el se insinuează ca un nou far pentru a oferi aspecte inedite ale Lyonului, de la nivelul apei până în vârful arborilor”, promite el. Saône, „nobila regină”, pe care o evoca Jules Michelet, are nevoie să fie îmblânzită, dar cu grijă. Intervenţiile au fost decise împreună cu riveranii, pescarii din împrejurimi. Fiecare echipă poate să intervină în ecosistem, mai curând decât să-l revoluţioneze. Emoţionat sau contemplativ, invitat la un joc inedit sau subjugat de frumuseţea apei, călătorul va vedea în curând aceste peisaje pe jumătate sălbatice, pe jumătate urbane, metamorfozate, de la pasarela din faţa Palatului de Justiţie până la vechea ecluză de la Caluire-et-Cuire, trecând printre case de ţară.

Lyonezii vor redescoperi malurile râului Saone

Ideea? Să te laşi uimit de o sculptură din praf de marmură a duetului berlino-londonez Elmgreen&Dragset, să te pierzi în jocul unui şotron desenat de Meschac Gaba, artistul născut în Benin şi stabilit la Rotterdam, sau în răsturnarea ordinii lumii propuse de lyonezul Gentil Garçon, să te laşi înghiţit de peisajul propus de arhitectul franco-portughez Didier Fiuza Faustino prin cabine de inox polisat, să călătoreşti prin jungla latino graţie formelor baroce imaginate de artistul şi designerul franco-argentinian Pablo Reinoso, să pleci în căutarea măştilor şi picturilor camerunezului din Belgia Pascal Marthine Tayou, să laşi să zboare imaginaţia în imposibila scară proiectată de Sabina Lang şi Daniel Baumann…

Să te laşi noaptea fermecat de poezia licuricilor depuşi de artistul francez Erik Samakh, iar ziua de basmele lui Jean-Michel Othoniel. Cât despre plasticianul japonez Tadashi Kawamata, lui îi revine obligaţia de a fi „liantul” între diferitele iniţiative. Celebrele sale „belvedere”, pontoanele şi lungile rătăciri printre arbori au făcut deja deliciul vizitatorilor din Bordeaux şi Nantes, şi propun un fir narativ de-a lungul rivierei, oferind o vedere de neegalat pe colina Fourvière.

Treptat, Grand Lyon devine un muzeu sub cerul liber al arhitecturii secolelor al XX-lea şi al XXI-lea. Nu este de mirare dacă ne gândim că, fără a pune la socoteală bienalele de artă şi de dans, susţinute de Gran Lyon, 22% din bugetul oraşului Lyon sunt locate culturii, considerându-se că aceasta este un vector social foarte important.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.