Guvernul face discriminare între firme sau pentru unii muma, pentru alții nu. Executivul a aprobat luni un proiect de act normativ care oferă o soluţie la problema creşterii preţurilor materialelor de construcţii şi vine în sprijinul proiectelor realizate cu finanţare din bani publici. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, chiar se laudă că România este printre primele ţări din Uniunea Europeană care implementează o soluţie pe termen lung la creşterea preţurilor materialelor de construcţii.
Totul sună bine și frumos. Dacă nu ar fi un pic de discriminare. Sună ciudat, dar lucrurile sunt cât se poate de clare:
„Conform actului normativ adoptat, constructorii au acum posibilitatea ca, prin încheierea unui act adiţional la contract, cu acordul beneficiarului, respectiv al UAT-ului, în cazul contractelor aflate în execuţie, să modifice preţul materialelor de construcţii stabilite în contractul iniţial, în funcţie de statisticile oficiale ale INS. În condiţiile apariţiei unor costuri suplimentare, în cazul proiectelor cu finanţare naţională, autorităţile locale pot depune cereri la ministerul de resort, care finanţează proiectul, pentru acoperirea acestora”, a arătat ministrul Cseke Attila.
(…)
„Fără această soluţie, multe dintre construcţiile începute (şcoli, spitale, sisteme de apă şi canalizare, biserici reabilitate) ar risca să nu fie terminate. Aceste proiecte sunt importante şi au fost investiţi bani publici în construcţia lor. Fără suplimentarea de buget necesară pentru acoperirea costurilor crescute a materialelor de construcţii, investiţiile nu pot fi terminate”, a subliniat ministrul Cseke Attila.
Adevărat. Doar că, deși beneficiarii finali sunt UAT-urile, cei care câștigă în toată afacerea asta sunt constructorii. Adică, niște firme. De ce și cu ce sunt mai presus firmele de construcții, spre exemplu, de societățile care produc altceva? De ce oare companiile care au nevoie de oțel, de pildă, în activitatea lor, să nu beneficize de aceleași condiții??
Mai ales că, la oțel, spre exemplu, așa cum recunoaște chiar Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii – ARACO „în cursul trimestrului I, au fost înregistrare la nivelul Uniunii Europene următoarele creşteri: oţel – creşteri de 110% în Italia, de 70% în Germania şi Franţa, 64% în Spania, iar în România de 70%“.
Iar specialiștii în domeniu avertizează că trendul este oricum unul ascendent.„ Prețul continuă să crească astfel în continuare. Perioada actuală de livrare a fabricilor siderurgice locale este foarte lungă și disponibilitatea de livrare este pentru primul trimestru al anului viitor.
Oferta Asiei este mai ieftină, dar este dificil de importat. (..)“
Și, atunci, de ce nu se gândesc guvernanții la toată lumea? La toți producătorii care au contracte publice sau nu, dacă tot au făcut un pas cu firmele de construcții? Poate cea mai bună soluție în acest caz este cea a unui coeficient de indexare la contractele publice. Pentru că altfel situația de care se plângeau membrii ARACO se va generaliza. Iar patronii vor declara falimentul afacerilor și angajații ar rămâne pe drumuri.
Abureli, tataie, totul duce la alimentarea tuturor șmecherilor de la bugetul de stat, buget care, zice Cîțu, nu poate susține creșterea alocațiilor pentru copii, salariilor și pensiilor. După acest model mulți se vor trezi că scumpesc diverse produse cu gândul că vor suge de la buget, determinând și devalorizarea monedei naționale, lucru la care Cîțu-Mîțu se pricepe foarte bine. Întrebarea care se pune: Cu ce ajută pe cumpărătorul de locuințe, de exemplu, care va plăti mai mult la achiziționarea unui apartament? Nu ar trebui ca onor Guwernul să verifice pe ce se bazează scumpirea materialelor de construcții?
Cui ii pasa bai nene vrem BANI
MULTUMESC !!
Cine are bani de lobby ăla ia caimacul..
Ase e peste tot in lumea occidentală către care înaintăm în ritm alert…
Pe vremuri era capitalismul sălbatic…acum, nu știu ce definiție ar fi potrivita…poate ultraliberală?