Hotarele istorice Vocalize în re minor (29)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

93. Despre binefacerile istorice ale hotarelor istorice (I)

– schiţă didactică –

În general se consideră că graniţele prea ermetice împiedică schimbul de valori, schimbul de informaţii, că împiedică progresul, în ultimă instanţă. Nimic mai fals! Nu vă mai lăsaţi păcăliţi! Cu cât hotarele sunt mai greu de penetrat, cu atât se pretează la cele mai diferite oportunităţi. E drept că oportunităţile sunt doar pentru personalităţile ingenioase, nu şi pentru conservatorii leneşi!

Ultimele cercetări au scos la suprafaţă date materiale despre movilele întărite cu rocă dură care au servit drept hotar între strămoşii vandanilor şi ai vǘndǘnilor. Acele valuri de pământ măiestru acoperite cu piatră n-au fost o surpriză pentru arheologi, ele fiind pomenite de patru ori în manuscrisul rambut 23b (MR23b), unde s-a specificat chiar şi lungimea construcţiei.

Echivalând arhaica unitate de măsură rumbat cu sistemul metric, vom constata că vechiul val (scos deja parţial la suprafaţă) se întindea pe exact trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri – o trecere la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri. (MR23b precizează că prin trecerea de la răsărit, numită „Poarta sclavilor” veneau carele cu bunurile jefuite şi cu robii aduşi din partea cealaltă a minunatului hotar. Prin trecerea de la apus – „Poarta belşugului” – veneau carele cu bunurile jefuite şi cu robii aduşi de aiurea, iar prin trecerea centrală – Poarta Zeilor – nu avea voie să circule decât conducătorul învingător.)

Când am spus că „pe cât hotarele sunt mai greu de penetrat, cu atât se pretează la cele mai diferite oportunităţi” şi gândul ne-a dus la adevărul că „oportunităţile sunt doar pentru personalităţile ingenioase, nu şi pentru conservatorii leneşi!”, ne-am bazat şi pe cele mai vechi mărturii. În MR23f, e trecută şi următoarea întâmplare, pe care o vom rezuma într-o limbă accesibilă cititorului de astăzi: după cum bine se ştie, atât protovandanii, cât şi protovǘndǘnii considerau că mâncarea nu este binecuvântată de zei dacă nu conţine suficientă boia. Cum condiţiile climaterice favorizau cultura ardeilor iuţi în sud, iar cea a ardeilor dulci în nord şi cum valul de pământ acoperit cu rocă  ce se întindea pe exact cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri – o trecere la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri, şi cum trecerile, aşa cum reiese din MR23b, erau bine păzite doar pentru scopurile ce le-au fost fixate, criza de boia dulce era cumplită în sud, în vreme ce nordul resimţea o teribilă şi cvasipermanentă lipsă de boia iute.

(Probabil că şi acest lucru a făcut ca vǘndǘnii dă fie mai domoli decât aprigii vandani, după cum a explicat profesorul Robert Merde) Astfel s-a născut una (dintre multele oportunităţi) oferite de hotarul atât de bine apărat. MR23f relatează că Bubu în nord şi Bobo în sud, realizând o ingenioasă reţea de canale subterane (la care au trudit mii de sclavi) au reuşit să creeze o reţea de contrabandă cu boia. Ei s-au folosit de două legi fundamentale:

1. Pentru ca operaţia să reuşească, este nevoie ca obstacolul să fie aproape imposibil de trecut (altfel l-ar putea birui oricine!);
2. Pentru ca operaţia să fie rentabilă, nu trebuie adusă decât atâta marfă cât să-i poţi menţine un preţ ridicat.

Respectând cu stricteţe cele două legi fundamentale, Bubu a ajuns Regele din Nord, iar Bobo Regele din Sud. Ambii suverani au avut grijă ca vechiul val (scos deja parţial la suprafaţă) ce se întindea pe exact trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri – o trecere la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri –, să fie straşnic păzit.

Deci, încă o dată: cu cât hotarele sunt mai greu de penetrat, cu atât se pretează la cele mai diferite oportunităţi.

94. Despre binefacerile istorice ale hotarelor (II)

– tendinţele prezentului –

Disputa stearpă în legătură cu ştergerea hotarelor dintre ţările cu un sistem politic şi o economie compatibile nu este decât fie o diversiune menită să vă adoarmă ingeniozitatea, fie chiar o cecitate criminală a decidenţilor. Hotarele istorice au fost şi vor rămâne de neînlocuit, atâta vreme cât vor mai exista ingeniozitate şi războaie pe Terra şi în atmosfera ei!

În Protocolul Secret, semnat, alături de alţi 175 şefi de stat şi/sau de guvern, şi de Preşedintele Republicii Umaniste Vandana, Doctor Rabhat Rebuth, sunt numite motivele pentru care hotarele sunt indispensabile între state:

„a) MOTIVE POLITICE

1. Dacă n-ar mai exista hotare care să delimiteze suprafeţele diferitelor ţări, nu s-ar justifica războaiele dintre state sau alianţe de state. (Cui să-i declari război în interiorul statului unic?) Rezultatul ar fi că energia consumată în războaiele dintre două sau mai multe ţări s-ar vărsa în lupte interne: răscoale, revoluţii, lovituri de stat, evenimente ce ar pune permanent într-o primejdie potenţială populaţia, mai ales că în atât de nefericitul creat stat unic, tulburările s-ar propaga lesnicios, neexistând graniţele care să le limiteze.
2. Desfiinţarea graniţelor este un vis pe termen scurt: singura soluţie a stabilităţii într-un stat unic este aceea a revenirii la organizarea de mici comunităţi care să se autoconducă; ceea ce, cu timpul, ar duce la conflicte între acele mici comunităţi; care vor trebui să se apere ridicând între ele metereze şi hotare.
3. Desfiinţarea graniţelor ar duce treptat la dispariţia a mii de posturi de demnitari, de angajaţi ai demnitarilor, de dependenţi ai angajaţilor demnitarilor etc., nemaivorbind că economia subterană ar deveni mult mai subtilă.
4. b) MOTIVE ECONOMICE
5. În lipsa războaielor dintre state, industria legală de război ar intra în colaps. Ceea ce ar duce, pe de o parte la dispariţia a sute de mii de locuri de muncă, fiind limpede că forţele insurgente, născându-se continuu în statul unic, îşi vor procura tehnica de luptă dintr-o industrie ascunsă, ilegală, o industrie care nu va plăti impozitele şi taxele cuvenite şi care va da naştere la clanuri mafiote profund periculoase pentru nenumărate vieţi.
6. Pe de altă parte, în lipsa graniţelor, statele naţionale ar pierde o parte imensă a veniturilor pentru bugetele lor, ceea ce ar duce la imposibilitatea continuării investiţiilor, la oprirea platei pensiilor, a armatei, a serviciilor sociale, de învăţământ şi medicale.
7. După cum se ştie, chiar dacă nu se recunoaşte oficial, cele mai mari venituri se obţin din contrabandă. Dispărând hotarele – şi, implicit, contrabanda – grupările mafiote vor fi obligate să treacă la acţiuni directe de jaf contra unei populaţii care nu va mai putea fi apărate din lipsă de fonduri.
8. Este limpede că o concurenţă permanentă între statele suverane încurajează cercetarea ştiinţifică. În lipsa hotarelor, această concurenţă benefică ar dispărea şi ne mai existând nici fonduri, întregul progres ar fi grav încetinit.
9. c) MOTIVE MORALE
10. În lipsa războaielor dintre state, populaţia – şi în special copiii – n-ar mai avea în faţă chipurile marilor cuceritori ai naţiunii, manualele de istorie ar trebui modificate, iar simţul patriotic ar dispărea.
11. În decursul istoriei, natura s-a apărat singură de o creştere demografică prea mare, făcând imposibilă hrănirea atâtor guri. Războaiele au fost partea preluată de omenire în această direcţie. Războaie judicios planificate n-ar lăsa natura să se apere singură.
12. Istoria a arătat că încercările unor mari cuceritori de a şterge hotarele şi de a ocupa mari întinderi de pământ (Alexandru Macedon, Gingis Han, Napoleon sau Hitler) au dat greş cu preţul a milioane de vieţi.

CONCLUZII:

–  Doar hotarele dintre state pot menţine speranţa în războaiele clasice;

            – Doar perspectiva războaielor dintre state – şi nu în interiorul statului unic – asigură o relativă linişte populaţiilor. (Desigur o  linişte atâta câtă este necesar.)”

Preşedintele Republicii Democratice Vandana, alături de alţi unsprezece şefi de stat şi/sau de guvern nu au semnat Protocolul Secret, întrucât n-au înţeles nimic din toate astea. Cei 176 semnatari ai Protocolului Secret au fost împotriva statului unic. Cei 12 care nu au semnat Protocolul Secret au fost şi ei împotriva statului unic.                                                             

Gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri – rămâne A Opta Minune a Lumii[1].

[1] Nu a unsprezecea, cum a fost socotită pe vremuri, întrucât alte trei minuni au fost între timp distruse.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.