In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2015.
- Din Ghidul pentru onoraţii turişti dornici să viziteze frumuseţile Republicii Democratice Vandana
Broşura aceasta originală frumos ilustrată, se găseşte editată în format album (pentru ca onoraţii turişti s-o poată pune în bibliotecă spre aducere aminte ori de câte ori vor căuta un volum printre rafturi), precum şi în format de buzunar (pentru ca onoraţii turişti s-o poată folosi oricând şi oriunde, odihnindu-se la o cafenea ori cutreierând cu ea în mână frumoasele meleaguri). Aşadar, utilă, dar şi obiect de pură admiraţie, lucrarea prezintă un rezumat al eroicului trecut al vǘndǘnilor, stăpâni din preistorie pe aceste locuri, trece apoi la datele statistice (populaţie, valoarea monedei naţionale, PIB-ul, producţia de boia iute pe cap de locuitor etc.), înfăţişează cu fotografii artistice imagini din principalele oraşe, pomeneşte marile personalităţi (campionii de Rubik şi de Rubik-Verdes, preşedinţii Academiei şi ai Liceului de Înaltă Performanţă din Brandul Mare, chitaristul Rapaport, poetul Luchici şi prim-balerina Pusy Logophat, fiica preşedintelui Logophat), dar oferă şi o biografie prescurtată a lui Ţuki Sunderland, ucigaşul în serie, probabil cel mai celebru vǘndǘn al tuturor timpurilor, la a cărui înmormântare (după ce a fost, în sfârşit, executat) a participat mai toată populaţia capitalei. (La un preţ modic, se poate achiziţiona de la orice chioşc o casetă cu viaţa şi moartea lui Ţuki, alături de un bonus conţinând o pungă cu 18 grame de boia iute originală.) Dar cireaşa de pe tort o reprezintă marile atracţii turistice şi, în primul rând, Narilatha – floarea femeie, despre care se spune că provine din Himalaia, înfloreşte o dată la douăzeci de ani, când ia imaginea perfectă a unei fecioare -, care nu numai că se găseşte din belşug pe Muntele Albastru, dar, spre deosebire de surata ei asiatică, Narilatha din Republica Democratică Vandana este dispusă să ofere şi clipe de neuitat vizitatorilor cu bani. Să atingi o Narilatha este o experienţă unică pentru bărbaţii adevăraţi! (Desigur în Republica Umanistă Vandana, se precizează în Ghid, nu găseşti nici urmă de Narilatha – floarea femeie!)
În final, sunt arătate preţurile hotelurilor, ale pensiunilor şi ale excursiilor organizate. (Excursii pe cont propriu sunt interzise în Republica Democratică Vandana). Şi nu este uitat nici faptul că poate fi admirat, doar de la distanţă de o sută de paşi, gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt -, A Opta Minune a Lumii.
Poporul vǘndǘn ştie să-şi cinstească la mare preţ oaspeţii şi să le ofere amintiri unice!
- Din Ghidul pentru onoraţii turişti dornici să viziteze frumuseţile Republicii Umaniste Vandana
Broşura originală este frumos ilustrată şi se găseşte editată în format album (pentru ca onoraţii turişti s-o poată pune în bibliotecă spre aducere aminte ori de câte ori vor căuta un volum printre rafturi), precum şi în format de buzunar (pentru ca onoraţii turişti s-o poată folosi oricând şi oriunde, odihnindu-se la o cafenea ori cutreierând cu ea în mână frumoasele meleaguri). Aşadar, utilă, dar şi obiect de pură admiraţie, lucrarea prezintă un rezumat al eroicului trecut al vandanilor, stăpâni din preistorie pe aceste locuri, trece apoi la datele statistice (populaţie, valoarea monedei naţionale, PIB-ul, producţia de boia dulce pe cap de locuitor etc.), înfăţişează cu fotografii artistice imagini din principalele oraşe, pomeneşte marile personalităţi (campionii de Rubik şi de Rubik-Verdes, preşedinţii Academiei şi ai Liceului de Înaltă Performanţă din Brandul Mic, arhitectul vandan Lajos von Paradis[1], cel care a construit Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Umanistă Vandana – din păcate, se precizează pentru ştiinţa onoraţilor turişti, în Republica Democratică Vandana nu există un edificiu de asemenea nivel, aşa că nu trebuie să-l caute de pomană -, luptătorul Rambou II, de trei ori vicecampion mondial, tenorul de talie mondială Mişu Matzulgross), dar oferă şi o biografie prescurtată a lui Puiu cel Bătrân, ucigaşul în serie, probabil cel mai celebru vandan al tuturor timpurilor (a ucis cu şapte oameni mai mulţi bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni decât vǘndǘnul Ţuki Sunderland), la a cărui înmormântare – a lui Puiu cel Bătrân, desigur – (după ce a fost, în sfârşit, executat) a participat mai toată populaţia capitalei. (La un preţ modic, se poate achiziţiona de la orice chioşc o casetă cu viaţa şi moartea lui Puiu, alături de un bonus conţinând o pungă cu 18 grame de boia dulce originală.) Dar cireaşa de pe tort o reprezintă marile atracţii turistice şi, în primul rând, Madragora care se găseşte din belşug pe Muntele Verde, despre care se ştie încă de la scriitorul german Hans Heinz Ewers că dacă un infractor periculos este spânzurat, el va ejacula în ultima-i clipă de viaţă, iar dacă sperma infamă va ajunge pe o mandragoră, atunci din ea se va naşte o fiinţă extrem de malefică. Da, în Republica Umanistă Vandana se găsesc asemenea creaturi. Să-i vezi reprezintă o experienţă unică pentru bărbaţii adevăraţi! (Desigur în Republica Democratică Vandana, se precizează în Ghid, nu găseşti nici urmă de aşa ceva!)
În final, sunt arătate preţurile hotelurilor, ale pensiunilor şi ale excursiilor organizate. (Excursii pe cont propriu sunt interzise în Republica Umanistă Vandana.) Şi nu este uitat nici faptul că poate fi admirat, doar de la distanţă de o sută de paşi, gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt -, A Opta Minune a Lumii.
Poporul vandan ştie să-şi cinstească la mare preţ oaspeţii şi să le ofere amintiri unice!
- Nostalgia la amintirea vremurilor cât Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat
Cine nu suspină cu nostalgie la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat? Cine? „Au fost vremuri cu adevărat frumoase” spune Bubu Rapaport. „Simţeai că merită să trăieşti” „Nu ca acum!” îl completează Luci Kruppa. (Ai putea crede după freză şi după nume că Luci este femeie, dar nu, Luci vine de la Lucian, iar freza nu este decât una dintre multele excentricităţi ale bărbatului care pare că n-a depăşit teribilismul adolescenţei şi, de-l cunoşteai, erai convins că nici n-o să se maturizeze vreodată. Mai ales că are aproape şaizeci de ani. Asta nici n-ar trebui pomenit: altfel cum să aibă amintiri duioase de pe vremurile când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat?) „Da, confirmă Bubu, unde mai pui că pe vremea aceea eram tineri şi frumoşi.”
Şedeau pe o bancă de pe faleză şi priveau valurile ce defilau imperturbabile de-a lungul digului. (Iar valurile defilau imperturbabile de-a lungul digului exact ca pe vremea când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat.) O pereche trecu prin faţa lor pe alee.
„Ăştia, săracii de ei, habar n-au cum se trăia pe aici pe vremea când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat” remarcă Bubu. Luci privea în tăcere apa. „În afară de ce au aflat din cele patru rânduri din manualul de democraţie, probabil că nici nu ştiu cine a fost Preşedintele Raul Logophat” continuă Bubu. „Mă întristezi” a mormăit Luci, scuturându-şi maiestuoasa coamă atât de nepotrivită pentru un bărbat. „Ăştia, continuă Bubu, sunt convinşi că fericirea stă în gadgeturile în care se îngroapă tot mai adânc!” Luci continuă să urmărească în tăcere valurile, însă pumnii i se încleştau tot mai tare. Fără să observe acest amănunt (de lângă el), Bubu Rapaport îşi continuă şirul nesfârşit al ideilor: „Îmi aduc aminte – şi desigur că-ţi aminteşti şi tu – pe vremea neuitatului Raul Lopophat, n-aveam nici televizoare, nici telefoane mobile, dar nici calculatoare de tot felul. Şi, totuşi, viaţa era mult mai bună!”
Brusc, Luci Kruppa sări în picioare. Rămase câteva clipe indecis, apoi scoase un ţipăt. Bubu nu se miră de comportamentul prietenului său: Luci ăsta a fost întotdeauna un excentric.
Kruppa simţi o nevoie cumplită s-l omoare pe Rapaport. Pe urmă gândi că Bubu oricum se va sinucide în curând. Aşa că mai ţipă o dată şi se depărtă în fugă de-a lungul malului.
Deşi nu conteneşte să-şi aducă aminte – cu tot mai multă nostalgie! – de vremurile cât Republica Democratică Vandana a fost condusă de neuitatul Raul Logophet, Bubu Rapaport nu s-a sinucis încă nici până astăzi!
[1] Şi, astfel, se pune capăt legendei că splendidul palat ar fi fost conceput şi ridicat de străini.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.