Hotarele istorice Vocalize în re minor (36)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

116. În chestiunea Bisericii sumerane

Autorul acestor rânduri nu este sumeran şi, rămânând în limitele sincerităţii, până nu de mult, adică până la o vârstă destul de înaintată, nici n-a ştiut cu adevărat cine sunt sumeranii. Poate că, auzind în treacăt despre Biserica sumerană, a făcut în subconştient legătura cu ceva ce ar fi fost „biserica suverană”, adică autocefală ori poate că s-a făcut undeva în creierul său conexiunea cu sumerienii. Când, aflând mai multe, şi-a recunoscut ignoranţa în faţa câtorva apropiaţi, aceştia l-au consolat că ei habar n-au nici acum despre acest subiect, dar scuze de felul „Nu poţi să le ştii pe toate” sau „Nu s-a născut încă nici computerul atotcunoscător, darămite omul atotcunoscător” nu reprezintă decât acceptarea mai blândă a neştiinţei.

Sumeranii trăiesc, după cum nu a fost greu să aflu, în trei aşezări din Munţii Apuseni din Republica Democratică Vandana, trei aşezări ce nu apar pe nici o hartă oficială. Asta fiindcă încă sub înţeleapta preşedinţie a lui Raul Logophat, în Republica Democratică Vandana, în etapa „democraţia avansată” s-a decis şi promulgat că „dacă e democraţie, atunci măcar să gândim şi să ne rugăm la acelaşi Dumnezeu, chiar dacă egali cu totul nu vom putea fi niciodată”. Această minunată aserţiune a fost gravată deasupra fiecărei intrări monumentale ale bisericilor. Aşa că aşa-numita Biserică sumerană a fost scoasă în afara legii.

Vündünii îi dispreţuiesc pe sumerani, nici nu vor să audă de ei, cele trei aşezări din Munţii Apuseni au fost şterse de pe hartă, şoselele au fost blocate cu trei kilometri înainte, legăturile telefonice, internetul etc. au fost întrerupte. Astăzi, majoritatea vündünilor nici măcar nu ştiu cine sunt sumeranii, ce vor, în ce cred şi… nici chiar dacă mai există. Doar legendele îi mai însoţesc pe sumerani cât se poate de vii.

În schimb, în spiritul lor umanist, vandanii permit exercitarea cultului sumeran în Republica Umanistă Vandana şi-şi fac un titlu de glorie din toleranţa lor: ori de câte ori vine vorba despre spiritul lor luminat, vandanii nu uită să se laude cu „sumeranii lor”. Cu ocazia ultimei mele vizite în Republica Umanistă Vandana, am depus o cerere să pot vizita o Biserică sumerană. Deşi cererea mi-a fost aprobată, nimeni n-a ştiut să mă îndrume spre comunitatea căutată. Când mi-am exprimat îndoiala că există sumerani în Republica Umanistă Vandana, primarul din Brandul Mare,  vechea mea cunoştinţă Marc Golazzo – simplă coincidenţă de nume cu celebrul Marc Golazzo – mi-a recomandat să nu mai emit asemenea supoziţii: „În felul acesta negi înaltul spirit umanist al vandanilor! Tu ai fost întotdeauna bine primit la noi, ce rost are să strici această impresie pozitivă?”

N-am insistat, dar tocmai când am fost tot mai convins că în Republica Umanistă Vandana nu se află nici urmă de sumerani, că poate că aceştia nici nu există decât în legende, s-a anunţat public protestul vandanilor împotriva Republicii Democratice Vandana în legătură cu discriminarea religioasă dusă la extrem în privinţa Bisericii Sumerane. Scandalul amplu mediatizat n-a fost însoţit, cel puţin deocamdată, cu nici o fotografie cu comunitatea oropsită din Munţii Apuseni.

ULTIMA ORĂ: Comunicat: „În urma discriminării primitive a minunatei populaţii sumerane, Republica Haiti a anunţat că-şi retrage ambasada din Republica Democratică Vandana”.

117. Din nou despre chestiunea Bisericii sumerane

După neaşteptatul scandal internaţional legat de aşa-zisa interzicere şi persecutare „în numele democraţiei avansate” a enoriaşilor Bisericii sumerane, guvernul vǘndǘn, un guvern perfect legitim, a acuzat oficialităţile din Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Vandana de Nord – că a creat o „diversiune infamă, menită să ascunde discrepanţele uriaşe dintre nivelul vieţii între cele două ţări despărţite de gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt – A Opta Minune a Lumii”. Mai mult, Ministerul de Externe a fost autorizat să difuzeze un material semnat de opt specialişti (academicieni nu numai autohtoni!) prin care se precizează că „în Republica Democratică Vandana nu există adepţi ai aşa-numitei Biserici Sumerane”.

Pentru lămurirea situaţiei, o Comisie internaţională a fost trimisă să verifice situaţia de fapt. Din păcate, autorităţile statului vǘndǘn n-au putut autoriza deplasarea trimişilor speciali în locul unde aceştia aveau aşa-zise informaţii că s-ar afla comunitatea în cauză, aşa cum a apărut în presa din întreaga lume, întrucât, aşa cum bine se ştie, Munţii Apuseni sunt de origine vulcanică, iar seismografele au arătat limpede iminenţa unor erupţii pentru următoarea perioadă. Aşa că membrii Comisiei au fost primiţi de către Preşedintele Rapaport şi reţinuţi la dineu, iar a doua zi au fost îmbarcaţi în aeronava Vǘndǘn 1 pentru a survola zona în cauză.

În raportul final, membrii Comisiei n-au reuşit să ajungă la un numitor comun: patru dintre ei, lăudând ospitalitatea deosebită şi evidenta dorinţă de colaborare a şefului statului Democratic Vandan, au declarat că nu au văzut din avion nici o aşezare umană în zona cu pricina, alţi trei, lăudând şi ei ospitalitatea deosebită şi evidenta dorinţă de colaborare a şefului statului Democratic Vandan, au declarat că ceaţa şi norii de fum i-au împiedicat să poată trage o concluzie fermă despre ce se află în locul cu pricina, dar alţi cinci au emis ipoteza că fumul şi ceaţa au fost create artificial, tocmai pentru ca zona să nu poată fi inspectată.

Aşa că – deocamdată – se ştie foarte puţin despre soarta enoriaşilor Bisericii sumerane din Republica Democratică Vandana, nici măcar dacă aceia există cu adevărat. Prilej pentru mari scriitori, autori de bestsellers, de a arunca cu mare succes pe piaţă naraţiuni captivante despre adepţii sumeranismului, iar un prestigios congres internaţional de istorie s-a ocupat în exclusivitate de originea acelei comunităţi.

În mod cu totul regretabil, nu se ştie nici astăzi bazat pe dovezi irefutabile dacă Biserica sumerană există cu adevărat, dacă a existat vreodată, cât este adevăr şi cât doar literatură în uriaşa bibliografie apărută. (Fotografiile „aduse din Munţii Apuseni” au fost declarate falsuri.) Aşa că, în clipa de faţă, subiectul este în coadă de peşte. (Mai ales că doar Republica Haiti a continuat să ceară restricţii economice împotriva Republicii Democratice Vandana. Însă după ce relaţiile dintre Republica Haiti şi Republica Umanistă Vandana s-au răcit, în urma iminentului faliment al Corporaţiei Mixte a Marii Industrii de Boia, Republica Haiti şi-a retrimis ambasadorul în Republica Democratică Vandana.)

118. Doctrina pragmatismului general

Întrucât nici cea mai iscusită propagandă şi nici măsurile cele mai dure nu mai puteau ascunde populaţiei Republicii Umaniste Vandana uriaşa discrepanţă dintre nivelul de trai dintre cele două republici surori, Preşedintele Dodo Budenbrooks a fost obligat să ia măsuri radicale pentru îmbunătăţirea situaţiei. În discursul Său din 10 februarie – moment istoric pentru destinul ţării – şeful statului umanist a spus:

„Este cu totul greşit – şi, din păcate, faptele au demonstra-o cu prisosinţă – să ne mai ascundem după deget: corupţia, evaziunea fiscală, îmbogăţirile fără margini ai unora pe seama pauperizării celor mulţi, justiţia părtinitoare, precum şi economia în derivă ne-au adus pe locul 183 în lume în privinţa PIB-ului. Degeaba mai încearcă Ministrul Imaginii Publice să vă mai mintă, exodul masiv al populaţiei a devenit un fapt cotidian, pe care nici măcar gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt – A Opta Minune a Lumii nu-l mai poate opri.”

Oamenii priveau muţi de mirare ecranele uriaşe ale televizoarelor montate în toate marile pieţe. Pentru ceea ce spunea Preşedintele, oricine ar fi fost arestat cu doar cinci minute în urmă. Arestat şi dispărut poate pentru totdeauna. Oamenii priveau muţi de mirare.

„Avem o ţară minunată, continuă Preşedintele în transmisia din celebrul său cabinet de lucru din Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Vandana de Nord -, un sol mănos şi un subsol gemând de minerale ce trebuiesc doar să fie extrase, o ţară cum doar puţine sunt – dacă sunt? – pe lumea asta, o ţară ce a fost apărată cu jertfa de sânge a eroilor noştri! Nu ne mai putem bate joc de ea! Ştiu că dezastroasa moştenire lăsată de regimurile anterioare ne-a adus aici, dar de acum totul se va schimba. În primul rând, va fi interzisă prin lege şi pedepsit fără milă oricine va presta o activitate lipsită de relevanţă pentru creşterea nivelului material al tuturor cetăţenilor! Va trebui, măcar pentru o vreme, să abandonăm orice lucrare care nu este vitală pentru hrana poporului vandan, pentru înzestrarea sa cu cele necesare unei locuinţe moderne şi pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte. Nimic altceva nu va mai fi permis a fi făcut! Nici măcar în întreprinderile particulare. Traversăm o perioadă grea şi toată lumea trebuie să înţeleagă priorităţile momentului! Fără pragmatismul general, nu vom depăşi aceste momente!”

Lumea a aplaudat încântată. Popularitatea Preşedintelui Dodo Budenbrooks a crescut la cote nemaiîntâlnite într-o democraţie umanistă. Iar Dodo Budenbrooks s-a ţinut de cuvânt şi a fost desfiinţat tot ce ţinea „de o lucrare care nu este vitală pentru hrana poporului vandan”: teatrele, cinematografele, filarmonicile, muzeele, ştrandurile, stadioanele, parcurile de distracţii de orice fel şi-au închis porţile.

Politica pragmatismului general, cum şi-a denumit Preşedintele Dodo Budenbrooks doctrina, a sporit într-adevăr PIB-ul Republicii Umaniste Vandana într-un ritm nemaiîntâlnit, dar exodul populaţiei a crescut şi el într-o proporţie fără precedent. O comisie de specialişti analizează cauzele. Părerile erau încă împărţite când membrii comisiei au fost arestaţi: „prestau o lucrare care nu este vitală pentru hrana poporului vandan, pentru înzestrarea sa cu cele necesare unei locuinţe moderne şi pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.