Avocatul Marian Nazat a publicat pe blogul său o întâmplare cu Gabriel Liiceanu povestită de Dan Radu Rușanu, menționând că istorioara n-a mai apărut în cartea „Mai sunt judecători la Berlin”, dar a obținut acordul autorului pentru a o da publicității.
„În urmă cu câteva luni, când își scria cartea Mai sunt judecători la Berlin, Dan Radu Rușanu îmi povestise o întâmplare cu moralistul Gabriel Liiceanu. I-am zis pe loc să o introducă în volumul de memorii, întru lămurirea opiniei publice cu privire la atletul corectitudinii politice dedulcit la cherosenul băsist și nu numai. Nu știu ce s-a întâmplat, sau știu dar nu vreau să povestesc, istorioara n-a mai apărut în volumul publicat de Editura RAO. Cu acordul autorului, o dau eu în vileag acum, după ce intelectualii talibani au cerut norodului ce și cum să citească, în cea mai abjectă dezlănțuire huliganică a intelighenției de dreapta de după 1989. Un fel de mineriadă cu izmeneli culturale….”, acuză Nazat pe blog, prezentând textul lui Rușanu.
Apel către… amintiri
Pe la începutul anului 2000, m-a sunat Valeriu Stoica, pe atunci ministru de stat si ministrul justitiei, și m-a rugat să-l primesc pe maestrul Gabriel Liiceanu, care avea o mică problemă, și să încerc să-l ajut în rezolvarea ei.
Nu am înțeles ce problemă putea să aibă omul de cultură, filozoful și scriitorul dizident G. L., problemă în rezolvarea căreia să se fi putut implica președintele Băncii de Export-Import a României – funcție pe care o dețineam la acea dată –, dar m-am conformat solicitării prim-vice-președintelui PNL și am acceptat întâlnirea respectivă.
Maestrul a venit cu un braț de cărți, dornic să-mi arate cu ce se ocupă Editura Humanitas, moștenitoarea defunctei Edituri Politice din perioada comunistă.
„Spre deosebire de acum 10 ani, mi-a zis musafirul, când Editura Politică publica numai cuvântările tovarășului Ceaușescu și directivele PCR, acum, Editura Humanitas are o plajă largă de publicații ale unor scriitori români, interziși în perioada comunistă.”
Mi-a explicat, de asemenea, că-i era foarte greu să supraviețuiască în acea competiție acerbă dintre edituri, Humanitas publicând numai opere ale unor scriitori valoroși: Emil Cioran, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Lucian Blaga etc.
Am mai înțeles că veniturile din tipărirea și publicarea acestora nu erau comparabile nici pe departe cu cele obținute de alte edituri din publicarea titlurilor comerciale.
Dar problema pentru care domnia-sa venise la mine, mai precis la banca al cărei președinte eram, era alta: unul dintre acționarii societății, un cetățean francez, dorea să se retragă și să-și vândă acțiunile pe care le deținea. Numai că domnul Liiceanu nu dorea ca aceste acțiuni să ajungă în posesia unui investitor care să urmărească doar obținerea de profit din societatea Humanitas, fără să se gândească și la actul de cultura în sine. De aceea se hotărâse să le cumpere domnia-sa, dar, nedispunând de suma necesara, dorea un credit bancar pe 3-4 ani de zile, cu care să poată achiziționa participația francezului.
Deși Exim-Bank nu acorda credite pentru asemenea achiziții, i-am spus interlocutorului că voi încerca să conving consiliul de administrație să facem o excepție pentru domnia-sa și să-i acordăm creditul solicitat, cu o dobândă foarte mică, urmând ca garanția să fie asigurată cu active imobiliare: un apartament, un teren sau o casă.
– Domnule Președinte – mi s-a adresat acesta -, în afară de condeiul din mână și coala de hârtie pe care scriu, eu nu am altă avere cu care să garantez. Doar buna credință și reputația ireproșabilă de care mă bucur sunt singurele garanții pe care le pot oferi.
Am încercat să-i explic distinsului oaspete că am toată disponibilitatea să îl ajut, dar nicio bancă nu poate să acorde un credit fără o garanție solidă, iar regulamentul intern al Exim Bank și normele BNR sunt foarte stricte în această privință.
Maestrul Liiceanu a plecat foarte dezamăgit de refuzul meu, neputând să înțeleagă de ce o bancă nu poate să crediteze un act de cultură fără garanții materiale.
După circa trei săptămâni, m-a sunat din nou, solicitându-mi o întâlnire urgentă. Eram convins că a reușit să obțină garanțiile materiale solicitate pentru garantarea împrumutului și dorește să începem formalitățile pentru procesul de creditare.
Însoțit de directoarea economică a societății Humanitas, mi-a prezentat însă o nouă problemă: în urma unui control efectuat, Garda Financiară imputase Societății Humanitas o sumă uriașă pentru neachitarea obligațiilor la bugetul de stat, precum și penalizările de întârziere, aferente acestor sume.
Prin procesul-verbal de control se stabilise și un termen de plată a acestora, în caz contrar, urmând să se treacă la executarea silită a societății și la blocarea conturilor.
Domnul Liiceanu era convins că fusese un control tendențios, care ar fi urmărit închiderea Editurii Humanitas,ca represalii pentru faptul că domnia-sa susținuse deschiderea spațiului aerian al României pentru avioanele NATO care bombardau Belgradul.
Fără să mă duc cu gândul așa departe, am solicitat directoarei economice a editurii procesul-verbal de control al Gărzii Financiare. După ce l-am citit cu atenție, l-am întrebat pe domnul G. L. dacă sumele imputate prin procesul-verbal de control ca obligații restante la bugetul de stat au fost achitate.
– În ultima perioadă nu am avut disponibilități și nu am putut plăti – mi-a răspuns acesta.
– Și de cât timp nu ați plătit, o lună, două, șapte? – am întrebat eu.
– Ceva mai mult – mi-a răspuns directoarea economică.
– Un an, doi? – am insistat eu.
– Poate mai mult.
– Patru-cinci ani?
– Cam așa ceva – a răspuns directoarea.
Am recitit procesul-verbal întocmit de Garda Financiară: lucrurile erau clare, iar sumele, de necontestat. Am ridicat din umeri neputincios și am încercat să le explic celor doi:
– Problema este la Ministerul Finanțelor. Eu, ca președinte de bancă, nu am nicio competență în acest sens și nici nu pot să vă ajut. Sumele stabilite și imputate de control sunt bine documentate și de necontestat. Ați putea doar solicita eșalonarea lor.
– Dar, practic, nu putem să plătim aceste sume. Nu ar putea domnul ministru să ne scutească de plata lor, fiind vorba de un act de cultură? – a întrebat dl. Liiceanu.
– Știu că în unele cazuri – a intervenit directoarea economică – s-au acordat, de către Ministerul Finanțelor, scutiri de penalități și eșalonarea datoriilor. Nu am putea să beneficiem și noi de aceste facilități, ca să nu fim executați silit?
– Din câte știu eu, nu se mai acordă asemenea facilități. Dar faceți o cerere în acest sens la Ministerul Finanțelor și poate vi se aprobă – i-am sfătuit.
– Sunteți prieten cu domnul ministru Remeș, nu puteți să-i prezentați cazul nostru și să-l rugați să ne scutească de plata majorărilor și să ne aprobe eșalonarea datoriilor măcar pe cinci ani? Este, totuși, vorba de un act de cultură – a insistat maestrul Liiceanu.
L-am sfătuit să facă o cerere în acest sens și să o depună la Ministerul Finanțelor, iar eu voi încerca să-i prezint domnului ministru situația deosebită a Editurii Humanitas.
Peste câteva zile, când m-am dus pe la minister, l-am abordat pe Remeș și i-am explicat situația societății Humanitas.
– Știu, „bătrâne”, toată situația. M-a sunat jumătate din PNL pentru asta. Dar am dat deja, mai demult, un ordin de ministru, prin care am interzis eșalonarea datoriilor și scutirea de penalități.
– Da, Traiane, dar e vorba de un act de cultură – i-am repetat eu ministrului argumentele domnului Liiceanu.
– Da, „bătrâne”, dar oamenii ăștia de cultură, dizidenții din vremea lui Ceaușescu, sunt azi mai „pricopsiți” decât mine, care sunt ministrul Finanțelor. Când o veni Curtea de Conturi să mă întrebe de ce am aprobat aceste facilități unei societăți comerciale, nici tu, nici domnul Liiceanu nu o să dați cu subsemnatul. Dar dacă „partidul” insistă, o să i le acord…. deși, personal, nu cred că este o treabă „oablă” – a răspuns morocănos Remeș.
Într-adevăr, peste un an de zile, controlul Curții de Conturi a considerat nelegale facilitățile de care a beneficiat societatea Humanitas, iar fostul ministru a trebuit să explice în scris oportunitatea acordării acestora și să dea cu „subsemnatul” la organele abilitate.
„Actul de cultură” a fost considerat de către inspectorii Curții de Conturi drept o „simplă înlesnire fiscală acordată unei societăți comerciale aducătoare de profit”.
*
* *
În primăvara anului 2002, disensiunile dintre Valeriu Stoica și Dinu Patriciu ajunseseră de notorietate, atacurile și acuzațiile reciproce făcând deliciul presei.
În acest context, conducerea PNL, în frunte cu președintele Valeriu Stoica și vicepreședinții partidului, a fost invitată la Grupul de Dialog Social, pentru a se realiza o mediere între cele două părți.
Dar și aici, cei doi principali protagoniști, Valeriu Stoica și Dinu Patriciu, aveau susținători care încercau cu diverse argumente, mai mult sau mai puțin pertinente, să arate/să demonstreze că cealaltă parte este de vină.
În timpul acestor discuții/dezbateri, Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu și cu mine, susținători declarați ai lui Dinu Patriciu, i-am lăsat pe cei doi – Stoica și Patriciu – să răspundă diverselor reproșuri aduse de membrii GDS prezenți, acuzații făcute în funcție de simpatia sau antipatia fiecăruia.
La un moment dat, în cadrul dezbaterilor a intervenit și domnul Gabriel Liiceanu, care, cu o voce gravă, i s-a adresat lui Patriciu:
– Eu nu pot să înțeleg cum ați obținut dumneavoastră pentru Petromidia acordarea de facilități fiscale la plata unor obligații față de bugetul de stat, pe timp de 10 ani. Nu mi se pare nici legal și nici moral ca să lipsiți bugetul României de asemenea sume importante, care ar fi fost benefice tuturor contribuabililor. Nu cred că asemenea facilități s-au putut obține printr-o simplă cerere la Ministerul Finanțelor, fără a se evita anumite intervenții. Chiar dacă facilitățile acordate sunt legale, cum susțineți dumneavoastră, nu cred că sunt și morale.
Am întors capul către maestrul Liiceanu, încercând să-i întâlnesc privirea. N-am reușit și atunci, fără să țin cont de situație, am intervenit, întrerupându-l:
– Dar dumneavoastră, excelență, când vi s-a aprobat eșalonarea pentru Humanitas în urmă cu doi ani, cum…?…
N-am apucat să-mi termin întrebarea, că o doamnă, trecută de prima tinerețe, m-a admonestat:
– Sunt oripilată de modul în care un politician controversat se poate adresa maestrului Liiceanu, întrerupându-l fără pic de bun simț. Aceste apucături ale politicienilor probabil că sunt tolerate în Parlament, dar nu într-un mediu academic, între oameni de cultură.
Și câteva zeci de secunde doamna m-a tocat mărunt, apoi s-a dezlănțuit la adresa lui Dinu Patriciu. A urmat luarea la rost a lui Crin Antonescu și imediat a lui Călin Popescu Tăriceanu, după care s-a întors furtunos la Dinu Patriciu. Doamna perora și perora la adresa politicienilor controversați.
Deja fusese prea mult pentru mine. M-am ridicat și am părăsit sala, lăsând-o în urmă pe doamna indignată, care, acum, începuse să-i toace pe comuniștii lui Iliescu și Năstase.
Ajuns în stradă, am cotit-o la stânga, pe Calea Victoriei, mergând înspre Piața Palatului. M-am uitat puțin mirat la clădirea fostului Comitet Central. Parcă era puțin diferită față de cea din decembrie 1989. Nu înțelegeam ce se schimbase, dar exista totuși o schimbare. M-am uitat mai cu atenție și, într-un târziu, am realizat: în decembrie 1989, clădirea fostului Comitet Central al PCR nu avea zăbrele la geamurile de la parter. Îmi aminteam aceasta foarte bine, pentru că am intrat în sediul CC-ului pe geam. Ne trăgeam unii pe alții ca să escaladăm fereastra și apoi năvăleam în holul de la parter, unde ne întâlneam cu cei care forțaseră ușa. Era în 22 decembrie 1989. Trecuseră aproape 13 ani de atunci. Mă uitam la gratiile groase de la ferestre. Oare când s-or fi pus? În anii ’80, printre pietrele caldarâmului din fața CC-ului creștea iarba. Nimeni nu avea voie să meargă pe acolo. Numai „tovarășul” și „tovarășa” intrau pe ușa din față. Acum, parcarea asfaltată din fața clădirii era plină de mașini…
Am plecat mai departe pe Calea Victoriei și m-am oprit vis-á-vis de magazinul Muzica. În 22 Decembrie 1989, un cordon de milițieni încercase să oprească manifestanții care voiau să ajungă în fața Palatului. Când au început să plece tancurile din fața CC-ului, au fugit și milițienii…
Trecuseră doar 13 ani, dar ce multe se schimbaseră!… Ne schimbaserăm în primul rând noi, nu mai eram cei din decembrie 1989. Atunci, eram uniți, acum, dezbinați. Atunci, entuziaști, acum, dezamăgiți. Atunci, strigam liberi: „Jos Ceaușescu !” și „Fără comuniști !”, acum începuse să ne fie frică și să vorbim la telefon.
Ce câștigaserăm și ce pierduserăm față de decembrie 1989 ? Poate Dumnezeu știe…
Vis-á-vis de Biserica Kretzulescu, în vitrinele luminate puternic ale Librăriei Humanitas, am remarcat două cărți ale maestrului Liiceanu: Apel către lichele și Declarație de iubire. Am mai citit o data titlurile și am surâs amar… „lichele văd peste tot, dar iubire mai există oare ?!…”
Dan Radu Rușanu
Vai, domnu’ Liiceanu, dar ce se întâmplă?
Traficul de influență ține de competența DNA.
Mai ușor cu penalii pe scări că se pare că matale nu-ți priește o justiție dreaptă. Ești perfect pușcăriabil. Uite, martori ai, ilegalitatea a fost deja constatată de către Curtea de Conturi.
DNA să vină să te ia!!!
„Filozoful” filfizon este o biata aratare… cred ca s-a uitat in oglinda cand a scris chestia aia despre lichele… un profitor si atat…nu e singurul!
Cele mai Editat caratere le gasesti la asazisi intelectuali de teapa lui Liiceanu si compania;sunt mai rai decat comunistii !
Liiceanu lasa culturii romane editura Humanitas si cartile sale, Nazat ce lasa culturii romane si tarii?! A compara jaful Petromidia cu datoriile editurii Humanitas mi se pare o ticalosie fara margini. Daca nu existau Remes, Patriciu sau Tariceanu, Romania ar fi avut bani suficienti si pentru edituri si pentru alte institutii care promoveaza cultura cum se intammpla in tarile civilizate.
Perfect! Respect! Bravo!
AV. NAZAT , AI AVUT PRIVILEGIUL DE A VORBI CU UNUL DINTRE CEI MAI MARI CARTURARI ROMANI CONTEMPORAN , SI IN LOC SA PASTREZI ACEST MOMENT IN SUFLET , TU CE FACI ? LASA-L PE POLITICIANUL D.R R. SA-AI REZOLVE FRUSTRARILE ! IATA UN SFAT : CERE SCUZE D.LUI GABRIEL LIICEANU …S-AR PUTEA SA RECISTIGI , CEACE AI PIERDUT ACUM…
Stricata judecata mai aveti domnule Nazat ! Adica salvarea unui act de cultura este egala cu salvarea unui SRL devalizat de niste hoti si care nu vor sa plateasca pagubele ! Daca pe cel care a facut toate aceste interventii , demersuri , ziceti-le cum vreti si care a salvat editura HUMANITAS il chema Popescu si nu Liiceanu , ce ati mai fi avut de spus ? Si da , controlul Garzii Financiare a fost o razbunare politica ! P.S.: Nu ma mira ce scrieti si cum scrieti , domnule Nazat ! edit
Un act de cultură in beneficiu propriu, in primul rând. Acest act de cultură (ceva ediții critice pe la Humanitas?)nu s-ar fi putut face si in prestigioasa Editură Politică (la nevoie, cu un alt nume)? De ce a fost atâta graba să și-o aducă de la stat în buzunarul lui privat? Transferul acela nu seamănă cu cele din dosarele „ICA”/Puiu Popoviciu? Liiceanu a mizat mereu pe „șarmul” lui (= ifosele de mare intelectual )pentru a-și ascunde distanța dintre vorbă și faptă.
Natrstaine, mi sori, esti un bolshevic menshevic incult (cum bine zise Roxana Ciordache )care a fost avansat ta’ major la apelul de seara .asa ca trage ratul inapoi, printre ostrete, ca strici ambientul. tu esti de-aia de beura cerneala la scoala , da’se da cool in cap.halal!
Liiceanu este, evident, un personaj căruia ii este tare frică de ce știe el mai bine. Linge in dreapta și stânga edit în speranța că va scăpa/păcăli până la capat. Nu-i va ieși. Lumea s-a mai trezit.
OMUL ASTA ESTE „PINOCHIO”! ROMANIA ARE UN ADEVARAT DEZIDENT IN ACESTA! NOROCUL NOSTRU AL ROMANILOR, DAR NU SE GASESTE UN TRACTOR CE „SE-NTRECE” CU EL SI SA VADA REZULTATUL?
nu inteleg cum domnul Liiceanu a declarat ca bucuros s-ar duce la inchisoare in locul lui Dragnea, numai ca sa nu fie aprobate legile justitiei, cand are motive sa mearga la inchisoare in *locul* sau? ar fi mult mai simplu….pe scurt, nu poti fi jucator si arbitru, or asta face domnul Liiceanu de 27 de ani…o eroare de plasament…din nevoia de a fi in lumina reflectoarelor, domnia-sa se crede intelept, dar nu este decat un retor, adevarul pe care-l afirma nu are nici o legatura cu persoana sa, cumva continua drumul deschis in cultura noastra de Rica Venturiano
Bravo.Un articol excelent care demonstreaza cine este cu adevarat aceasta lichea cu pretentii de elita intelectuala.Cand ii va veni randul poate ar merita ca pe mormantul sau sa scrie aici a fost inmormantat o mare lichea care a publicat in viata un apel care lichele din care am facut parte.
un articol trist. e vorba de caraterul unui semnen si valorile declarative ale acestuia in contradictie profunda cu ceea ce face de fapt… un exemplu niciodata de urmat dupa rigorile moralei.
ACEST ” ARTICOL ” POATE FI O MANIPULARE ABJECTA ( SI PROBABIL ASA ESTE ) … CIND V-A FI INTREBAT DAN RUSANU , V-A SPUNE CA EL NU A DISCUTAT NICIDATA CU AV. NAZAT , DESPRE ACEST SUBIECT !!!
Aberatia maxima a acestor cameleoni este ca se pretind a fi de Dreapta!In fapt ei nu sunt decat niste profitori si oportunisti, supusi umili ai globalismului,indvizi care nu au avut in viata lor nicio singura atitudine nationalista, desi prin definitie miscarile de dreapta sunt nationaliste.Sa ne demonstreze GDS si altii de ‘’dreapta” o singura atitudine nationalista ,ever avuta in problema Ardealului,in problema Ukrainei si Basarabiei,sau a Timocului,in afara teatrului ieftin al ‘anti-comunismului’.In acest sens, mesajele lui Andrei Plesu sunt cat se poate de explicite: Curcubeul! Adica,daca este dragoste curata, sexul nu mai conteaza, Nationalismul este cel mai mare pericol pentru Europa post-comunista,cata vreme ‘Politically Correctness’cu anti-comunismul drept cheie de bolta, este cate se poate de kusher si trebuie,programatic, sa inlocuiasca nationalismul.
Acum cativa ani la o mare adunare cu ‘telectualii GDS si altii, Adam Michnik le-a aruncat adevarul verde in fata dizidentilor lu’ peshte prajit din Romania ceausista. Adresandu-se lui Liicheanu care-l interpelase, Michnik i-a a spus : ‘’Gabi, voi nu ati fost dizidenti ! (Stupoare in sala ! ) Voi ati fost Menshevici !’’ Tacerea mormantala in sala . Liicheanu se aseaza naucit pe scaun….Filmuletul se opreste. Menshevici , care va sa zica…. Reportajul despre intalnirea lui Michnik cu GDS &Co de la Atheneu nu a fost difuzat pe nicio televiziune,exceptand (absolut incredibil!!)TVR2,desi in reportajul din sala Athenului se vedeau MAI MULTE camere de luat vederi. Din pura intamplare am vazut filmuletul de cateva minute pe TVR2,la o emisiune anosta despre cultura si politica,sau cam asa ceva, strecurat printre doua spanace fara sare …Menshevici, care va sa zica….hai, baieti si fete de la GDS ,hai, faceti-l comunist si pe Adam Michnik, ce mai asteptati!
Pai ce as putea sa mai zic? Decat „DNA sa mearga sa il ia”!! Cu toate ca stiu precis ca DNAnti-psd nu va avea niciodata timp pentru ei. Este prea ocupata cu lupta anti-coruptie………..
@Roxana Ghilezan Ciordache: am citit cu interes ce ati scris, dar intr-un punct gresiti! aici nu e vorba de dreapta sau stanga, aici e vorba de a nu lasa sa moara o firma! in cazul de fata, o editura prestigioasa, asta e o chestie secundara in discurs! problema domnului Liiceanu este ca confruntandu-se cu obstacole serioase a facut ce face orice antreprenor roman, sa gaseasca o portita de supravietuire! problema de-acum apare, ca domnia-sa, in discursul public, anatemiza tocmai ceea ce intentiona sa faca! eu spun ca ed.Humanitas ar fi mers bine sau tot atat de bine si daca domnul Liiceanu nu s-ar fi vrut si un revolutionar la radio si mai ales la televizor, stiti, modelul romantic cel mai bine intrupat de Marx. Numai ca Marx e una, domnul Liiceanu este altceva! Una este sa fii considerat unul din cei mai importanti ganditori, alta este sa nu lasi nimic semnificativ in urma! una este sa faci foame si totusi sa studiezi si sa scrii, gandindu-te la exploatare si saracie si alta e sa scrii eseuri despre gelul de la dus!
@Nastratin: sunteti intr-o grava eroare, din punct de vedere financiar firmele nu se impart in firme ce au ca obiect de activitate cultura si firme care nu au ca obiect de activitate cultura! toate firmele se supun acelorasi legi! daca parlamentul nu a dat o lege pentru a sprijini editurile si presa, asta e…problema domnului Liiceanu este ca in practica a incercat sa faca ce face orice manager, iar in spatiul public, condamna tocmai practicile pe care le avea in vedere! nu poti fi si jucator si judecator in acelasi timp! e simplu! credeti ca editura Humanitas ar fi aratat mai rau daca domnul Liiceanu s-ar fi rezumat sa fie un manager si un intelept tacut? ma bate gandul sa cred ca tocmai iesind in spatiul public, domnul Liiceanu a facut din aceasta iesire o forma de presiune pentru a-si rezolva afacerea! adicatelea, ca de fapt, lucrurile stau mai rau..a sacrificat valorile pentru o problema financiara…exact cam cum facea Adrian Paunescu cu ,,cenaclul Flacara”..iesirea in spatiul public ca resursa de putere pentru o activitate culturala…cu deosebirea ca Paunescu nu critica ceea ce facea..adica as zice ca Paunescu era mai cinstit …citesc pe net despre un realizator de la NBC, Matt Lauer, care isi viola si hartuia sexual colaboratoarele, dar facea emisiuni cu aia care faceau acelasi lucru..fariseism, nu?
„Iarăși despre lichele…”
Aici e o eroare gresita , vorba Leliei Munteanu . Titlul corect era ” Despre canalii ” , care , ghici , au adresat un „Apel catre lichele „
Daca cineva ar fi descris caracterul acestui om nu ar fi fost crezut .Relatarea de mai sus vine sa argumenteze parerea pe care oamenii onesti o au fata de acest „disident” de serviciu.Aceasta este dimensiunea discutiilor care se pot purta la o masa rotunda unde a combatut si „anticorupta” de serviciu a Romaniei.Lichelismul creeaza scursuri,niciodata demnitati.Avem de a face cu patologia minciunii perverse sau pur si simplu cu micimea mentala a unor indivizi pusi pe capatuiala sub orice steag care „da bine” in vest?
1. Domnul Liiceanu a absolvit Facultatea de Filozofie şi Facultatea de Limbi Clasice. Domnia sa nu are nici studii de Economie, nici studii de Administrarea Afacerilor. Nu are nici măcar studii (oficiale) de Contabilitate. Dacă G. L. a constatat că este incapabil să conducă o editură, de ce nu şi-a dat demisia? Era, cumva, o chestiune de onoare! Domnul Liiceanu ar trebui acuzat, mai înainte de orice, de incompetenţă profesională. Practic, sub „înţeleapta” dumisale conducere, Editura Humanitas a intrat în faliment. E chiar atît de greu să-ţi recunoşti limitele? Vinovat (indirect) de eşecul lui Liiceanu este Andrei Pleşu. Acesta nu trebuia să-i încredinţeze, lui G. L., conducerea Editurii. Deoarece ştia prea bine că amicul său e „paralel” cu arta Managementului. Locul domnului Liiceanu era, poate, la catedră. Nu în fotoliul de director de editură.
2. Dacă G. Liiceanu ar fi stat cuminte „în banca sa”, încă de la începutul anilor nouăzeci, astăzi, nimeni nu i-ar mai fi reproşat nimic. Cel care „l-a nenorocit”, cel care l-a expus oprobriului public, cel care i-a distrus cariera în domeniul în care se specializase, este Andrei Pleşu. La rîndul său, Pleşu, deşi a absolvit facultatea de Arte Plastice, în loc să se ocupe de „arta plastică”, s-a lansat în politică, apoi în „eseistică”, în teologie, în etică, şi în alte ştiinţe – pe care nu le-a studiat la facultate; pe care nu le stăpîneşte temeinic. Cum pot fi numiţi cei care refuză să profeseze în domeniul pentru care s-au pregătit? „Rataţi”, cumva? Unui Liiceanu, mediocru ca director de editură, îi preferam un Liiceanu strălucit ca profesor universitar de filozofie.-
P.S.: mă întreb dacă nu cumva ar fi fost mai ieftin să comandăm în străinătate tipărirea operelor literare ale lui Cioran, Blaga, Eliade, ş.a. Ba, de ce nu?, chiar tipărirea operelor lui Liiceanu şi Pleşu. (În China, de exemplu.) Avem o atît de mare nevoie de Editura Humanitas? Ce-ar fi… dacă s-ar desfiinţa? Dan Radu Ruşanu a greşit atunci cînd a dat dovadă de amabilitate nechibzuită faţă de Gabriel Liiceanu. Iar „traficul de influenţă” nu e ceva cu care merită să te lauzi. Chiar dacă „scopul scuză mijloacele”.-
Un hot.Unde sunt banii!!! Asta este mare intelectual?Sa fim seriosi.Asa a procedat si PATAPIEVICI cand era director al INSTITUTULUI CULTURAL ROMAN.Vorbim de dizidenti ? Niste escroci,unde sunt operele din sertare pe care nu le puteau publica pe timpul lui CEAUSESCU?La W.C.pentru ca nu aveau asa ceva.
@Rusu Radu;eu zic ca sunteti in eroare! editura Humanitas este o editura de calitate, cu *produse* de calitate! avem nevoie de edituri ce produc calitate! eu nu cred ca domnul Liiceanu este manager in termenii a ceea ce considera literatura de specialitate a fi manager! problema manageriala a domnului Liiceanu este ca editura are o nisa mica de piata, desi *simbolic* sta foarte bine! oricine ar fi fost in locul sau, pe aceeasi filosofie, ar fi patit la fel! ar fi fost normal ca statul sa dea o lege prin care editurile de acest tip sa fie sprijinite, la fel si revistele de cultura! ceea ce eu imi permit sa reprosez domnului Liiceanu este ruptura dintre practica la care a fost impins si discursul care infiereaza practica! asa ceva nu este de acceptat la un intelectual, el tine de sfera politicului, una sa faci si alta sa spui!
Ce articol uritmirositor ! Un avocat, posteaza pe fs o confidenta calomnioasa la adresa LUI G. Liiceanu , confidenta pe care I-ar fi facut-o un client al lui , politicianul Dan Rusanu , UNUL DINTRE CEI mai bogati politicieni romani , practic ! Fara cea mai mica verificare , se pritoceste un articol strasnic !!! FELICITARI SI COMPLIMENTE CONDUCERII ZIARULUI !!!
@ADRIANA: lucrurile pot fi verificate, anume daca Humanitasul si-a platit datoriile la stat si daca la intalnirea in cauza de la GDS s-a pus problema datoriilor lui Dinu Patriciu! altfel spus, domnul Liiceanu are doua posibilitati, fie scrie Cotidianului o dezmintire, fie sa intenteze un proces! cat priveste conduita morala a politicianului in cauza el intra in logica momentului, bogati fara sa poata sa-si justifice averea, inchisoare, victima, volum tiparit, lansare carte..adica vor sa arate ca sunt si oameni de stat, si morali precum maica Tereza si scriitori, adica intruchiparea celor trei tipuri de puteri posibile, economico-politica, etica si simbolica…ca doar de pe acest fundament isi pot permite sa spuna una sau alta, evident ca pentru mine acest domn nu exista…cat despre domnul Liiceanu, mi-am spus punctul de vedere, nu-l repet…
Liiceanu minte ca un porcovan. Cică Editura Politică publica doar cuvântările lui Ceauşescu. Iată câţiva dintre autorii apăruţi în EP: Habermas, Fromm, Levi-Strauss, John Naisbitt, Schrodinger, Toffler, Weinberg, Toynbee, Solomon Marcus, Jaspers, Dufrenne, Lupasco, Piaget, Chomsky, McLuhan, H. Marcuse, W. Heisenberg, Galbraith, Chombart de Lauwe, A. Kastler etc.