Icoane cu Fecioara Maria făcătoare de minuni

Biserica ortodoxă sărbătoreşte la 15 august „Sfânta Maria Mare“ sau „Adormirea Maicii Domnului“, iar romano-catolicii „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria“.

Maica Domnului sau Fecioara Maria (sau Madonna) a fost, potrivit scrierilor din Noul Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Venerarea Fecioarei Sfinte joacă un rol foarte important, deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, anglicană şi cele orientale. Un număr mare de biserici şi catedrale îi poartă numele, inclusiv 70% din catedralele franceze.

Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o întruchipează pe prima fiinţă umană care a realizat scopul Întrupării divine sau Îndumnezeirii omului. Această reprezentare este, împreună cu icoana lui Iisus Hristos, fundamentul iconografiilor ce îl reprezintă pe Dumnezeu luând forma omului. Cea mai veche imagine cunoscută cu Fecioara Maria, hrănindu-l pe copilul Iisus, este cea din Catacombele Priscilla de la Roma, realizată în secolul II. Iconografii din toate timpurile au încercat să o afişeze pe Fecioara Maria cât mai demnă, slăvită şi frumoasă, însă uneori a fost pictată mâhnită şi îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală şi de înţelepciune. Maica Domnului este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, ce cade lin pe umeri, conform tradiţiei iudaice din acea vreme. Acest acoperământ este de obicei roşu, pentru a simboliza suferinţa şi sfinţenia astfel obţinută. Sub această năframă, hainele sunt de obicei albastre, culoare ce simbolizează umanitatea. Sunt pictate şi trei stele: una pe frunte şi câte una pe fiecare umăr. Stelele simbolizează fecioria, deoarece Maica Domnului a fost fecioară înainte, în timpul sarcinii şi după Naşterea lui Iisus. Stelele mai simbolizează şi Sfânta Treime, iar uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului Copil, a doua fiinţă a Sfintei Treimi.

Pe teritoriul ţării noastre există numeroase icoane făcătoare de minuni, ce o reprezintă pe Fecioara Maria, existente în diverse biserici şi mănăstiri. Poveştile icoanelor sfinte sunt croşetate cu legende, dar şi cu trăiri proprii ale celor care au avut ocazia să le vadă.

Icoana Maicii Domnului („Prodromiţa“) este una dintre icoanele făcătoare de minuni păstrate în Schitul românesc Prodromu, în Muntele Athos. „Prodromiţa“ este una dintre icoanele ce nu au fost realizate de un om, ci zugrăvită prin rânduire dumnezeiască. Povestea spune că, în 1863, iconografrul Iordache Nicolau a fost desemnat să picteze icoana. În ziua când s-a apucat de treabă, a uitat meşteşugul şi s-a dus la culcare mâhnit. A doua zi, după rugăciune, a intrat în camera în care trebuia făcută icoana şi a fost martorul unei minuni: icoana era gata. O caracteristică a acesteia este faptul că, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credinţa că a fost pictată de mâna nepământească.

Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Nămăieşti, judeţul Argeş (foto stânga), este una dintre cele mai renumite din România, fiind totodată legată şi de întemeierea mănăstirii. Icoana a fost înrămată în argint în anul 1978, iar tradiţia spune că a fost pictată chiar de Sfântul Evanghelist Luca. Este renumită pentru ajutorul dat femeilor care se roagă la ea în speranţa că vor putea avea copii, pentru vindecările miraculoase ale unor afecţiuni grave, dar şi pentru rezolvarea conflictelor familiale.

Cu o vechime estimată la 200 de ani, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Trivale din judeţul Argeş a fost găsită în 1930, în podul bisericii, de preotul paroh Dumitru Georgian, după ce îi apăruse în vis chiar Maica Domnului, care i-ar fi spus unde se află.

Icoana Maicii Domnului din Biserica Colţea, Bucureşti, a fost donată bisericii în anul 1786 de domnitorul Nicolae Mavrogheni. Realizată cu ferecătură lucrată manual, din argint poleit cu aur, poate fi admirată în partea din stânga catapestesmei.

Icoana Maicii Domnului din Biserica Icoanei, Bucureşti, are o legendă interesantă. Conform acesteia, acum câteva secole, un trecător a aţipit în parcul aflat pe locul actualei biserici. Atunci când s-a trezit, a văzut icoana cu chipul Maicii Domnului, care i-a cerut să ridice o biserică acolo. Este singura icoană care pare a vorbi cu cel care se roagă la ea.

Icoana cu Feciora Maria împreună cu Pruncul de la Mănăstirea Putna, Suceava, a fost adusă, potrivit tradiţiei, de către Doamna Maria de Mangop, soţia domnitorului Ștefan cel Mare, în 1472, din Constantinopol. Este onorată în fiecare an, pe 2 iulie, ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ștefan.