Cine este Xi Jinping

„Împăratul roșu”, cel mai puternic om din lume

AFP/Getty Images

Cine se aştepta la surprize de la Congresul al 19-lea al Partidului Comunist Chinez s-a înşelat, întrucât fie a ignorat tradiţia unui atare gen de evenimente din istoria acestei ţări, fie a minimalizat rolul decisiv pe care-l are Xi Jinping în fruntea partidului şi a statului.

El a parcurs cu succes primul mandat, iar acum cunoaşte apogeul carierei sale politice în dubla ipostază de lider al partidului şi, totodată, de preşedinte al ţării. Evident, este şi comandant suprem al armatei şi rămâne şi şef al foarte influentei Comisii Militare Centrale (CMC). Mai mult decât atât, dintre cei nouă membri ai Biroului Politic al partidului, şapte sunt noi, doar el şi prim-ministrul Li Keqiang păstrându-şi locurile. În fine, una dintre noutăţile acestui Congres este aceea că, după numai cinci ani în fruntea partidului şi ţării, Xi a devenit egalul fondatorului regimului – Mao Zedong – ceea ce-i face pe mulţi analişti să creadă că el nu va mai ţine seama de regula instituită de Deng Xiaoping, reformatorul politic al partidului şi ţării, cea potrivit căreia niciun lider al PCC nu poate rămâne în funcţie mai mult de două mandate.

Dincolo de aceste detalii tehnice, trebuie spus că acest Congres al PCC este considerat unul dintre principalele evenimente ale anului 2017, el fiind urmărit cu uriaş interes pe plan intern şi extern. Este vorba, între altele, despre cea mai mare organizaţie politică din lume, numărul membrilor săi fiind de peste 82 de milioane. Pentru a relata despre desfăşurarea lui au fost acreditaţi aproape 3.000 de ziarişti, două treimi din ei fiind străini. În fine, în vreme ce la Congresul precedent se consemna apariţia în prim-planul scenei politice a celei de a V-a generaţii de conducători ai Chinei comuniste, noul lider al partidului, Xi Jinping, avea atunci 59 de ani, născându-se după Al Doilea Război Mondial, şi, ce este cel mai important, după proclamarea Republicii Populare Chineze! Atunci, Congresul a consacrat politica tranziţiei pe care a iniţiat-o Deng, după ce, fără a deţine oficial vreo funcţie de prim-plan în fruntea ţării şi a partidului, el a condus de facto China, imediat după moartea lui Mao. Prin Xi Jinping s-a impus cea de a cincea generaţie de conducători ai Chinei comuniste, care a început cu Mao, a continuat cu Deng Xiaoping, Jian Zemin şi Hu Jintao.

După cum scria în Le Monde un analist, bun cunoscător al Chinei, „dintre cele trei dogme care structurau perioada maoistă – deplinele puteri ale partidului, etatizarea economiei şi bizuirea pe propriile forţe –, Deng nu a păstrat-o decât pe cea politică, iar pe plan economic a promovat o dublă liberalizare, cea care a pus capăt dominaţiei totale a statului, pe plan intern, şi a marcat debutul deschiderii pe plan extern. Aşa s-a ajuns ca, timp de numai o generaţie (30 de ani), China să înfăptuiască propria sa «revoluţie industrială», această fază de decolare economică pe care Europa şi America au cunoscut-o de-a lungul unui secol şi jumătate. Totul în China s-a făcut foarte repede; transferul de la agricultură spre industrie, de la ţară la oraş, emergenţa unei clase mijlocii şi debuturile unui consum de masă. Producţia a crescut în medie cu circa 10% pe an. (…) Niciodată istoria economiei unei ţări atât de mari nu a consemnat o creştere atât de mare într-o atare perioadă. Aşa se face că, la începutul secolului XXI, China este o ţară bogată, locuită de oameni săraci. Astfel, ea ocupă locul al doilea, după SUA, atunci când vorbim despre Produsul Intern Brut, dar ocupă un loc dincolo de 100 dacă ţinem seama de Produsul Intern Brut pe locuitor“. Le Monde mai scria că noua generaţie de conducători ai Chinei, care-l are în frunte pe Xi, va trebui să continue liberalizarea şi deschiderea economiei şi, deopotrivă, trebuie să-şi asume responsabilităţi pe plan mondial.

În primii săi cinci ani de putere, Xi Jinping a lansat şi menţinut un război nemilos împotriva corupţiei, mai necruţător decât în perioada regimurilor lui Jiang Zemin şi cea a lui Hu Jintao la un loc, 280 de responsabili naţionali, 8.600 de cadre de rang înalt şi 1,3 milioane de cadre suportând rigorile legii. Controlând toate pârghiile ţării, el este acum o figură proeminentă atât în ţară, cât şi peste hotare şi vorbeşte, aşa cum a făcut-o la Congres, despre „marea renaştere a partidului“ şi despre „reafirmarea Chinei pe plan mondial ca o putere prosperă şi respectată“, după un secol şi jumătate de declin, de revolte şi umiliri. Ca urmare, a promis că, până în 2050, ţara va avea o armată de „prim rang mondial“, că „va ameliora protecţia socială şi medicală în statul de drept socialist şi că va asigura coexistenţa armonioasă între om şi natură“.

Ţinând seama de ceea ce s-a întâmplat acum la Congres, când numele lui Xi a fost înscris în statutul partidului alături de al lui Mao, iar Le Monde vorbeşte despre „împăratul roşu“, analiştii se întreabă dacă el va mai continua linia instituită de reformatorul Deng în cazul schimbărilor de cadre. Astfel, cel care ocupă postul de vicepreşedinte al CMC devine, potrivit tradiţiei, lider al partidului şi al statului. Pentru a se roda şi a se familiariza cu problemele partidului, el este numit cu patru-cinci ani înainte în acest post, fiind desemnat succesor al şefului partidului de către cei 7 membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic al CC al PCC şi validat mai târziu de Congres. De asemenea, este ales şi vicepreşedinte al ţării. De pildă, Xi a devenit vicepreşedinte al CMC în octombrie 2010, după ce, în martie 2008, fusese ales vicepreşedinte al ţării.

Xi are o biografie foarte interesantă: s-a născut la 1 iunie 1953, la Beijing, ca fiu al lui Xi Zhongxun, participant la Marşul cel Lung al armatei comandate de Mao în anii 1930 şi fost vicepreşedinte al Adunării Populare şi vicepremier, posturi din care a fost destituit de Mao în 1962, fiind acuzat de complot. În următorii 15 ani şi îndeosebi în timpul Revoluţiei culturale, tatăl lui a fost închis şi persecutat, fiind trimis la reeducare în provincia natală. Şi Xi Jinping a fost muncitor într-un sat, unde a stat 7 ani, a reuşit să ajungă în Beijing, dar a fost prins şi trimis înapoi. S-a alăturat Ligii Tinerilor Comunişti din China, iar din 1974 a devenit membru de partid.

Între 1975 şi 1979 a studiat la Universitatea Tsinghua, dar nu a profesat. În 1978, după moartea lui Mao, Den, reabilitat şi el, îl va reabilita, la rândul său, pe Xi Zhongxun, care va deveni unul dintre cei 9 membri ai Comitetului Permanent al BP al CC al PCC, funcţie care i-a permis să participe la liberalizarea economiei şi la definirea politicii de tranziţie, care a constat, în esenţă, în stabilirea a maximum două mandate de conducător al partidului şi, respectiv, de preşedinte al ţării. Xi Jinping, numit în 1982 prim-secretar al regiunii Hebei, a deţinut funcţii în provinciile de coastă şi în oraşul Shanghai. În 2010, este ales vicepreşedinte al CMC, ceea ce însemna că urma să devină secretar general al partidului în octombrie 2012. Considerat lider al grupului de „prinţi roşii“, format din descendenţi ai celor din prima şi a doua generaţie de conducători ai ţării, s-a însurat, în 1987, cu cântăreaţa de muzică populară Peng Liyan, angajată a ansamblului armatei, care are gradul de general. Cei doi au o fiică – Xi Mingze – născută în 1992, care a studiat la Universitatea Harvard din SUA. l

În preajma deschiderii Congresului PCC, echilibrata revistă britanică The Economist a consacrat coperta sa lui Xi Jinping, precizând că este „cel mai puternic om din lume“. „Xi Jinping are mai multă influenţă decât Donald Trump, iar lumea ar trebui să fie atentă“, nota săptămânalul. „Niciodată un lider chinez nu a ţinut atât de ferm frâiele puterii după Mao. În vreme ce China lui Mao era haotică şi complet săracă, China lui Xi Jinping este principalul motor al creşterii economice mondiale.“ În cadrul numeroaselor călătorii externe, „dl Xi se prezintă ca un apostol al păcii şi prieteniei, o voce a raţiunii într-o lume tulbure şi confuză“, încheie revista citată.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

3 Comentarii

  1. cum nu mai e trump cel mai puternic om din lume ? nici macar Putin ? Blasfemie

  2. Articol bun despre China, un singur comentariu despre un subiect secundar: O revista care a sustinut atacul SUA asupra Irak-ului in 2003, razboi care a generat 400 de mii de morti, 3 milioane de raniti si tot atatia refugiati, nu poate fi numita in nici un caz echilibrata.

  3. @Un singur comentariu : da, ai dreptate. The Economist e neo-colonialist si de citit numai daca ti s-a urât cu binele si vrei sa te-nfurii.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.