Mari specialiști în dezvoltare (și în opusul ei, prăbușirea unor națiuni) susțin că există un larg consens al experților cu privire la faptul că națiunile se prăbușesc din cauza instituțiilor extractive. Adică, a acelor instituții care sunt create pentru a extrage resurse din economie în favoarea unor grupuri de putere, nu în favoarea nivelului de trai al populației.
La noi, azi, nu este scandalos încă modul în care sunt create astfel de instituții (căci avem și noi cel puțin una: CNAIR – Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere), dar există o practică a extracției de resurse care nu are față instituțională. Este vorba despre mafia unor generali din serviciile secrete care, prin intermediul unor agenți din sistemul judiciar, șantajează oamenii de afaceri, ori fac preluări ostile de afaceri.
Aceste acțiuni extractive au fost urmărite informativ de fostul serviciu secret al Ministerului de Interne care, din această cauză, a devenit ținta unei operațiuni complexe de decredibilizare. În cele din urmă, în vremea guvernării Dacian Cioloș, acest serviciu civil a fost desființat și reînființat ca serviciu militarizat. În felul acesta, noul serviciu a fost recreat, dar fără personalul civil al serviciului anterior, fiind operaționalizat prin angajarea unor ofițeri SRI. Arhiva operativă a fostului serviciu a căzut astfel în mâna lupilor puși paznici la stână.
Acest eveniment este similar cazului faimos în care Mugabe, dictatorul din Zimbabwe, a câștigat biletul norocos la cea mai importantă loterie din țară. Similar, dar fix pe dos, cei care, la noi, falsificau „loteria” concurenței economice i-au dat afară din serviciu pe cei care făceau controlul asupra „loteriei”.
Sensul scandalos al desființării fostului „Doi și-un sfert” n-a fost vizibil de la bun început. Azi, sensul este perfect transparent, iar Omerta din jurul scandalului este mai densă ca plumbul.
Nu știu dacă experții în prăbușiri economice ale națiunilor au mai întâlnit țări fără dictator, dar cu puternice practici extractive. Dar știu că atunci când s-a pus problema constituirii unui Fond Suveran de Dezvoltare aici, în România, mafia lupilor-paznici-la-stână a început să urle: „Aceasta va fi o instituție extractivă”. Era un semn clar că urma să apară ceva ce nu putea fi supus șantajelor extractive.
Să luăm exemplul Hidroelectrica. Fără să fie nevoie să investească decât costul unui fax, câteva persoane din țară și din străinătate extrag din profitul potențial al companiei în jur de 10-15% (ceea ce înseamnă sute de milioane de euro) prin contracte privilegiate de intermediere a vânzării curentului.
Se prăbușește țara? Nu. Dar acele sute de milioane ar fi putut fi dirijate către un Fond de Dezvoltare. Nu se prăbușește țara, dar nici nu se dezvoltă. Acesta este efectul mijlociu al extragerii de resurse în folos mafiot. Efectul major apare când căile de extracție mafiotă sunt ultra-parazitare și consumă inclusiv resursele pentru investiții ale companiilor de stat, cum, la noi, se întâmplă la CFR, de pildă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.