Arta de a plăsmui spaţiu, de a plăsmui mişcare – asta înseamnă în linii mari „FabriKa”, cel mai nou spectacol al marelui coregraf Gigi Căciuleanu, produs de Fundaţia Art Production în parteneriat cu Teatrul Mic.
La început, cei 12 interpreţi foarte tineri (nou-veniţi în trupa „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company” – sponsor JTI), în salopete, cu mişcări ritmice şi uniforme, organizează spaţiul în care se află, aidoma ţăcănitului maşinii de scris. Mai degrabă este ruperea spaţiului după acel zgomot care îl făcea (şi desigur îl face, cu siguranţă, pe undeva) maşina de scris, iar efectul e uluitor în această creaţie a lui Căciuleanu. El îşi demonstrează preocuparea sa în acest moment – se pregăteşte să scrie o nouă carte ce se va chema „Spaţiu şi contraspaţiu”. Tocmai acest titlu ţine în frâu ideile şi imaginaţiile creatorului tocate ca într-o fabrică. Să ne imaginăm, precum ne îndeamnă Căciuleanu, cum se scriu la maşină versurile, proza, păstrând o ordine a gândului. E fabrica de vise, dar e şi cea care îi macină omului sufletul. O moară!
În cadenţă oamenii ne apar ca nişte maşinării, dar nu de uzină, ci sociale. E o structură aridă ce îl dezumanizează pe individ. Apoi se pune în practică ideea de a ieşi din uniformitate, de a aluneca încet, încet spre o întindere în care observi că oamenii sunt şi frumoşi, şi urâţi, şi visători, şi senzuali. Acea structură puternică, formată din corpurile celor 12 dansatori, slăbeşte, se dezasamblează. Creatorul parcă se debarasează de carcasa în care parcă i-a fost sortit să vieţuiască la un moment dat. Legăturile rigide devin flexibile. Salopeta dispare şi apare lenjeria albă. Această transformare este punctată cu momente ale întâlnirilor – intri într-o fabrică a sentimentelor, a senzualităţii, a altei gândiri. Da, omul când dansează gândeşte – şi „al naibii gândeşte”, spune Căciuleanu.
Prin senzualitate spaţiul pare şi mai bine ordonat. Când doi dansatori vin unul spre celălalt, evident că spaţiul dintre ei se comprimă, dar acest spaţiu capătă o formă, la fel şi spaţiul din spatele lor se schimbă – se măreşte, având funcţia de a ocroti. Cele două corpuri sunt ca o sculptură într-un câmp, care te ademeneşte şi totodată te ţine la distanţă să-i admiri frumuseţea. Astfel, printr-o singură întâlnire a doi oameni, Gigi Căciuleanu poate schimba structura spaţiului. Orice mişcare a dansatorilor conduce apoi la o fărâmiţare a aceluiaşi spaţiu: locurile goale – cele dintre corpuri – se umple, palpită. Aşa a dorit el, „ca într-o sculptură de Henry Moore sau ca în caligrafiile japoneze”.
Corpurile vorbesc între ele, vorbesc şi pentru cei ce le privesc. Convorbirea lor e însoţită neîncetat de o muzică modernă (autor Manuel Wandji), căci „timpul e modern”.
Gilda Lazăr şi Gigi Căciuleanu la premiera spectacolului
A ieşit un „hibrid” foarte frumos, alcătuit dintr-un element creat de zgomotul maşinii de scris şi un altul ce redă animalitatea din om şi transformată într-o frumuseţe fragilă. Se pleacă de la o atmosferă masculină şi se ajunge la un extraordinar duet cu două fete, care plăsmuiesc contrariul, duet din care răbufnesc unduirea, gingăşia.
O splendoare e acest spectacol „FabriKa”! E cumva şi o revenire a lui Gigi Căciuleanu la momente pe care el le-a realizat în scenă ca dansator cu mai mulţi ani în urmă. A revenit prin aceşti minunaţi tineri, atât de umani şi atât de talentaţi! Ei sunt: Galina Bobeicu, Bianca Bor, Georgiana Dobre, Radu Domşa, Andrei Iancu, Andrew Lupu, Silviu Mititelu, Irina Ştefan, Răzvan Stoian, Irina Strungăreanu, Vlad Troncea şi Ana Maria Vişan. Cu ei a compus Gigi Căciuleanu această simfonie dansantă, sub cununa celor 50 de ani de la debutul său (în acest an), care a avut loc chiar pe scena Teatrului Mic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.